Cum mulg audiență televiziunile românești ca să facă bani grei din dezinformarea părinților tăi

N-au fost rare situațiile în care mama m-a rugat să-mi țin gura, dar puține au fost cele în care am ascultat-o. Momentele în care i-am urmat rugămintea au legătură cu politica, pandemia și ce se discută la televizor. E ușor să râzi de cei care pun botul la dezinformări grosolane, dar e dureros când îți dai seama că printre aceștia pot fi chiar rudele tale. Îmi amintesc clar dimineața unei zile de vară când am mâncat compulsiv dintr-un bol cu pepene roșu ca să evit un conflict între ai mei și o rudă care trăiește într-o realitate construită online și în studiouri de televiziune. Nu era un moment potrivit pentru argumente care n-ar fi făcut decât să nască o ceartă.

În contextul ăsta îți recomand Network, un film făcut în 1976 care s-a dovedit profetic pentru vremurile actuale. Protagonistul Howard Beale e un prezentator de știri veteran lăsat pe bară de postul de televiziune unde lucra, pentru că ratingurile lui erau din ce în ce mai proaste. Beale pare că o ia razna și spune că în ultima lui emisiune se va sinucide în direct. În loc să-l trimită la un terapeut, producătorii îl păstrează pe post, pentru că discursurile în care spune lucrurilor pe nume prind la public, iar emisiunea lui devine un hit.

Într-unul dintre monoloagele lui, Beale zice: „Acest televizor este Evanghelia, revelația supremă. Acest televizor poate face sau desface președinți, papi, prim-miniștri. Acest televizor e cea mai grozavă forță de propagandă din această lume fără Dumnezeu și vai de noi dacă va cădea vreodată în mâinile oamenilor nepotriviți. Deci, ascultă-mă. Ascultă la mine! Televiziunea nu e adevărul. Televiziunea e un parc de distracții.” După cum ziceam, filmul e din anii ‘70, dar discursul personajului arată fix ce trăim și-n zilele noastre, într-o criză sanitară mondială. Mai ales că noi, românii, suntem cei mai mari consumatori de TV din Uniunea Europeană.

De la începutul pandemiei și până acum s-au spus multe pe acest canal mass-media. Doar că informațiile utile au rămas îngropate în dezbateri televizate cu tot felul de neaveniți, în goana după rating. Culmea e că asta s-a întâmplat mai ales la două televiziuni de „știri”. Da, mă refer mai ales la România TV și Antena 3. În septembrie, telespectatorii au fost mai numeroși decât în vară, iar cele două televiziuni au adunat în prime-time, adică între orele 19 și 23, aproape un milion de oameni. Ăsta nu-i momentul în care să arăți cu degetul către urban sau rural, pentru că și pe audiența națională, și pe cea urbană tot canalele astea TV sunt pe locurile patru și cinci în clasament. 

Luni în șir, cele două televiziuni au prezentat emisiuni despre situația pandemiei sau a campaniei de vaccinare, dar, în loc să invite niște experți să vorbească despre asta, au preferat să adune o gașcă de showmani înfierbântați, de la Dan Puric la Dana Budeanu. Da, stilista Gabrielei Firea, cunoscută pentru plagiat și comentariile ei de modă plină de stereotipuri toxice, are chestii de spus despre coronavirus și se ia la trântă cu Arafat. Iar emisiuni de tipul ăsta au fost difuzate la greu în ultimii ani.

Mă uit la rar la TV pentru că adesea am senzația că sunt aruncate informații incomplete, înșelătoare, prezentate într-un mod care mă provoacă să am reacții emoționale și mai puțin critice, dar care adesea ajung să mă lase total indiferentă tocmai din lipsa coerenței. Dezbaterile TV sunt un teren minat, cu realizatori care nu-și asumă responsabilitatea de a-și informa publicul, în special despre un virus care-i poate ucide pe mulți. Emisiunile sunt construite pentru a crea contextul unor atacuri la persoană și sunt mai degrabă „entertainment”. Un fel de Jerry Springer Show, doar că fără bătaie.

Cum zicea și personajul din Network, televiziunea nu-ți arată realitatea, ci o reprezentare a ei. Greu exercițiu de făcut pentru o societate în care majoritatea inițiativelor de educație media vin din societatea civilă. Din fericire, există în acest moment un proiect în care o sută de licee și colegii, denumite școli-pilot, cu inspectori școlari, profesori și liceeni care învață noțiuni de educație media. 

Un studiu făcut de MIT în 2018 arată că informația falsă circulă de șase ori mai repede decât cea informativă în spațiul online și, de multe ori, informațiile care ne sperie în platouri ajung acolo din rețelele sociale. Tocmai de aceea l-am și întrebat pe Mircea Toma, în prezent membru CNA, după ce în trecut a fost și jurnalist, și activist, unde tragem linia între opinie și dezinformare.

Pentru el, lucrurile sunt clare: „cercetarea adună date și lasă în spate lucrurile certe, zona din prima linie e încă în studiu. S-a spus «da» pentru copiii 12-18, ăla e «da». Nu mai vii și spui «vă ucideți copiii». Sunt antivacciniști în foarte multe locuri, dar în Franța nu apar la televizor. Ei rămân în online, unde e spațiul nereglementat, și în spațiul de televiziune sunt aduși oamenii care nu-și fac praf identitatea profesională”.

Ai putea spune că nu e așa mare scofală că Dana Budeanu apare la TV și că n-are sens să-ți pui mintea cu cineva ca ea, dar când e în platou o persoană cel puțin chestionabilă aceasta împrumută din validitatea și încrederea acelei emisiuni, a profesiei de jurnalist și inclusiv a celorlalți invitați din platou. Responsabili, consideră Mircea Toma, sunt producătorii TV care înțeleg lucrurile astea, dar sunt dispuși să facă compromisuri pentru orice punct de audiență.

În cazul meu, unul dintre motivele pentru care mă uit rar spre deloc la TV e că nu pot verifica întotdeauna sursele informației și sunt conștientă că există diferite trucuri de retorică pe care poate nu le prind atât de repede pe cât aș vrea. Așa că te las și pe tine cu două lucruri la care să fii atent. 

Când invitatul din platou vorbește foarte repede și aruncă cu surse în stânga și-n dreapta — Poate fi o înșiruire de lucruri pe care, dacă le-ai citi în mod normal, nu ar mai avea sens, însă folosite în modul acesta îți poate lăsa impresia că omul e sigur pe ce spune, mai ales dacă menționează și vreo sursă care pare de încredere și pe care nu ai cum s-o verifici în timp ce-l asculți.

Distragerea atenției de la subiectul discutat în emisiune — În timp ce un invitat se lansează într-un atac la adresa altcuiva din platou, aruncă rapid și niște informații. Posibilitatea ca cineva să-și amintească după să verifice informația respectivă e foarte mică, iar suspiciunea e deja instalată, oricâtă notorietate ar avea persoană atacată. Dacă vrei să vezi în detaliu despre ce vorbesc aici, uită-te emisiunea asta de la minutul 31. 

În România, monitorizarea și verificarea informațiilor se întâmplă mult mai lent decât am avea nevoie. Una dintre cauze e că CNA (Consiliul Național al Audiovizualului) nu are personal suficient și nici capacitatea tehnologică necesară. De monitorizările emisiunilor de la nivel național, alea care-ți bagă frica-n oase și hrănesc dezinformații, se ocupă 18 oameni, după cum a explicat pentru VICE Ileana Grațiela Fota, directorul de monitorizare CNA. 

E vorba despre oameni care transcriu dezbateri la care participă și șase invitați care vorbesc claie peste grămadă. Grațiela spune că în momentul de față sunt depășiți de numărul de sesizări primite – cam 50 pe zi – și speră să se ocupe locurile de muncă vacante ca să facă față acestei perioade. Pe principiul: „nu pot transcrie ei câte aberații se pot îndruga într-un platou TV”.

Mircea Toma e ceva mai optimist și susține că au reușit să ajungă la zi cu sancțiunile pe tema dezinformărilor legate de pandemie. „Am intrat în panică în momentul în care mi-am dat seama cât de grav e că nu am intervenit mai devreme, ca CNA, și n-am știut ce să fac ca să introducem mai repede subiectul pandemiei, astfel încât reacția să fie proporțională cu nevoia socială. Mărturisesc că în vara lui 2021 nu mi-am dat seama de gravitatea fenomenului din mass-media. În vară am fost păcălit, probabil ca majoritatea dintre noi, de discursul «am înfrânt pandemia». Pot să fiu acuzat de chestia asta”, a adăugat acesta.

CNA e unica autoritate cu putere de reglementare în domeniul audiovizualului. Instituția are convingerea că exercitarea dreptului la liberă exprimare vine, de altfel evident, cu îndatoriri şi responsabilităţi. Cu toate astea, în ultimul an, Consiliul a avut patru luni în care n-a funcționat, pentru că nu avea suficienți membri. Astfel, o mulțime de emisiuni televizate au fost libere să zburde după audiență. Probabil știi și tu oameni care se ascund de-ai lor că sunt vaccinați de teama unei polemici pe care s-au obosit să o ducă sau de alții care mor singuri în casă fiindcă la televizor au auzit de „plandemie”.

Când a ajuns în mai 2021 la CNA, Mircea susține că a întâlnit o echipă care anunța restanțe adunate timp de patru luni. „Un morman de sesizări și de petiții, pentru recuperarea cărora încă se lucrează. Am ciupit luna septembrie, suntem în noiembrie.” În consiliul CNA sunt 11 oameni care au ședințe de vizionare și judecată marți, miercuri și joi, iar în restul timpului citesc dosarele primite de la echipa de monitorizare.

Ca să-ți faci o idee, la CNA pot fi diferite spețe din lumea audiovizualului: acordarea și reînnoirea licențelor de transmisie, subiecte care țin de protejarea demnității, sesizări generate de persoane politice care se autosesizează când sunt defăimate în mod repetat la TV (cum e cazul lui Clotilde Armand), sesizări în legătură cu posturile de știri regionale unde ai moderatori care-și rezvolă conflictele personale în direct. Mai e și o categorie a microbiștilor, pe care Mircea o numește „FCSB” – aici intră sesizările pe care le primesc despre cine, cum și când folosește denumirea „Steaua” și cine „FCSB”. Pe lângă astea, se adaugă și dezinformările legate de pandemie.

Monitorizarea specifică a emisiunilor în care se vorbește despre pandemie a început să fie făcută pe la începutul lui septembrie. Când vorbește despre mormanul de dosare pe care l-a găsit odată ce și-a preluat funcția în mai, Mircea Toma își amintește că se gândea că sesizările pe Covid trebuie adresate urgent. „Era vizibil că trebuie să marchezi faptul că se întâmplă ceva foarte grav și că trebuie să ai o reacție puternică, să descurajezi ce nu ai descurajat timp de mai mult timp”, a subliniat el. 

Descurajarea despre care vorbește a început cu o ședință online în care s-au întâlnit membrii consiliului cu coordonatorul campaniei de vaccinare, locotenent colonel medic Valeriu Gheorghiță, și câțiva reprezentanți ai unor televiziuni. Acesta le-a zis că a încercat să pregătească o echipă de comunicare, niște oameni competenți pe care să-i scoată la înaintare. Din păcate, a detaliat Mircea, i-a ales în funcție de nivelul de pregătire în domeniul lor de activitate și nu după capacitatea de comunicatori. Drept urmare, oamenii s-au speriat și au spălat putina. Al doilea lucru de care s-a plâns Gheorghiță a fost că realizatorii au invitați care n-ar avea ce să caute în platourile TV. 

„A vorbit elegant. A avut un mesaj critic la adresa unor realizatori de emisiuni, iar reprezentații posturilor au reproșat că nu au pe cine invita, pentru că nu vin cei competenți. Dacă ești un realizator harnic nu te oprești în primele trei numere de telefon din agenda personală”, a menționat Mircea Toma. Unii realizatori de emisiuni s-au apărat cu argumentul că sunt datori să prezinte ce lipsește din spectrul de informații, adică minciunile care sunt infirmate. „Buna și reaua intenție a ziaristului o poți dovedi când el are acces la informația justă și o ignoră. Nu poți să o ignori decât dacă nu vrei să o vezi. De aia sunt furios pe acest tip de argumentație.”

După acea ședință, activitatea CNA l-a făcut pe Răzvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii Subiectiv de la Antena 3, să declare că el n-a primit în viața lui atâtea amenzi și, desigur, să strige cenzură. 

Cum arată lucrurile astea în cifre? Conform raportului intern CNA, între iunie și octombrie, Antena 3 a primit trei amenzi în valoare de 75 de mii de lei și patru sancțiuni cu somație, România TV a primit patru sancțiuni cu amendă cu valoare totală de 40 de mii de lei și trei sancțiuni cu somații publice. Dar sigur nu te miră asta, pentru că cele două au fost cap de listă când te-am întrebat pe Instagram care sunt posturile TV de la care sar scântei în familia ta. Dar poate ieși și ceva pozitiv din asta: cineva ne-a spus că se distrează făcând debunking pe știrile false de la România TV împreună cu părinții.

Nașul TV a primit cinci sancțiuni cu amendă care au însumat 160 de mii de lei și două cu somații, Realitatea Plus o amendă de zece mii de lei, Metropola TV două sancțiuni cu somație, Kapital TV o sancțiune cu o amendă de zece mii de lei și postul Radio Dobrogea încă o amendă zece mii de lei. Doar în ultima săptămână, mai multe televiziuni au primit amenzi cu valoare cumulată de aproape o sută de mii de lei.

„Legea spune că trebuie să ai reacții proporționale cu gravitatea faptei și cred că, în ultimele două luni, proporționalitatea s-a reglat în bine. Nu am nicio bucurie din a da amenzi. Mi se pare că e recursul la ultima și cea mai nedreaptă formă de intervenție asupra colegilor din presă. Iresponsabilitatea unora dintre ei te obligă să recurgi la sancțiune”, a mai spus Mircea Toma. Din punctul lui de vedere, influențele politice care au umbrit CNA de-a lungul timpului au făcut legea opțională pentru anumite televiziuni și astfel a apărut un format de emisiune: „Stilul de emisiune în care este execuție publică, în care moderatorul nu e moderator, ci vizitiu și-și îndeamnă armăsarii să belească ticălosul, care-i mai zelos ăla e mai lăudat. Modelul ăsta trebuie să dispară cu totul.”

Pe lângă neîncrederea pe care o avem unii în ceilalți, în guvern sau în autoritățile publice în general, se mai adaugă și neîncrederea față de presă. De aici și vulnerabilitatea în fața dezinformărilor.

O prăpastie și mai mare între Guvern, mass-media și public a fost creată chiar în 2020, când mai multe entități media au primit în jur de 40 de milioane de euro pentru a transmite mesajele de campanie de prevenire și protecție ale Ministerului Sănătății. Însă tot în 2020 au fost și alegeri locale și parlamentare. În plus, majoritatea fondurilor alocate pentru sprijinirea presei și a unei comunicări eficiente s-au dus preponderent către actorii mari – audiența a fost luată drept singurul parametru de acordare a banilor.

Ironia face ca televiziunile care te-au aruncat în certuri interminabile din cauza dezinformării au primit bani de la Guvern. Atât Antena 3, cât și România TV sunt în top, cu 6 370 511 lei, respectiv 7 527 904 lei. Da, televiziunile care au derulat unele dintre cele mai problematice subiecte legate de pandemia au primit aproape trei milioane de euro din banii guvernului – ai putea spune că i-au folosit pentru a dezinforma, dacă te uiți la rezultat.

Nu suntem singurii care au făcut asta. Și vecinii greci au dat bani presei. Și acolo s-a lăsat cu jar, tocmai pentru că genul ăsta de acțiuni deschid multiple discuții despre ce relații e okay să existe între un stat democratic și presă, cu atât mai mult în democrații tinere. În plus, a dat apă la moară celor care susțin că presa e o unealtă care trebuie să facă pandemia să pară mult mai gravă decât e de fapt. Pentru că, știi și tu, „sunt interese mari la mijloc”.

Uneori, libertatea de exprimare poate deveni un pretext pentru dezinformare sau atacuri la persoană. Mircea Toma a subliniat că avem anumite mecanisme legislative care pot limita pentru cazurile în care se-ntâmplă asta, dar nu există încă un corp profesional antrenat și competent pe acest domeniu și atunci nimeni nu se leagă la cap. Cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi făcute acum demersurile necesare pentru a crea noi cadre legislative, nu ar avea cine să le aplice. Sunt prea puțini oameni care ar înțelege nuanțele și riscurile acelor instrumente. 

„Cel mai sănătos mod de intervenție este educația pentru consum critic în spațiul informării, mai ales în digital, dar această intervenție este una care presupune un efort sistemic și care produce efectele în timp, pe termen lung”, a conchis acesta.

În această perioadă, mi-a atras atenția emisiunea Referendum de pe TVR1, care propune un format de dezbateri mai responsabile, cu reguli definite clar de la început. Chestii de bun-simț, de tipul „nu întrerupe interlocutorul” sau „nu reacționa violent”, dar o raritate în peisajul media autohton. Într-una dintre ediții, s-a dezbătut dacă ar trebui sancționați penal cei care lansează informații false care pot conduce la zădărnicirea combaterii bolilor.

Am reținut un răspuns din platou venit de la Bogdan Manolea, directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, care amintea de cazul cu care s-a confruntat Comisia Europeană cu o situație similară în 2018, când își bătea capul cu fake news pe care Trump le posta pe Twitter mai des decât respira.

„Credeți că s-au propus măsuri legislative, penale sau măcar civile de a limita libertatea de exprimare? Nu, sunt cinci piloni, sunt greii, cum spunea domnul Toma: transparența știrilor online, promovarea educației media și educației digitale critice cu privire la informația pe care o primești, instrumente pentru a ajuta jurnaliștii și utilizatorii pentru a-și da seama dacă informația pe care o primesc este reală sau nu și să decidă singuri cu privire a calitatea acesteia, susținerea diversității și a sustenabilității ecosistemului media european, continuarea cercetării în domeniul de dezinformare”, a rezumat Manolea. „Totuși, noi ne propunem sub impulsul momentului să avem o sancțiune penală. Cred că asta e zona greșită. Uneori ignorarea unei prostii care este spusă în spațiul public, în special pe Facebook, este cea mai bună soluție. Nu ar trebui să vorbim de asemenea cazuri de șapte ori la televiziune.”

Râdeam cu colegii de redacție că ar trebui să luăm telefoanele părinților noștri și să le „curățăm” news feed-urile. Evident, soluția nu e asta. E nevoie să discuți cu rudele despre ce e greșit la TV și să apelezi la CNA ori de câte ori crezi că-i situația, chiar dacă vor ajunge târziu la sesizarea ta.