Pentru cea mai mare parte din timp, jobul lui Archana, ca marketing manager într-o companie deținută de unul dintre miliardarii de top ai lumii, era un iad zilnic plin de multe dezamăgiri.
Pe lângă salariul ridicol de mic, lucra și în weekend, iar munca în sine îi înăbușea orice instinct creativ. Managerul ei direct îi făcea mansplaining și privea cu dezgust angajații care îndrăzneau să-și ia concediu medical. Toate astea i-au afectat sănătatea mintală până în punct în care n-a mai putut să aibă o conversație normală cu familia sau cu partenerul săptămâni întregi.
„Să pleci de la un asemenea job, la fel ca-n majoritatea relațiilor toxice, este mai ușor de zis decât de făcut”, a spus pentru VICE Archana, care a preferat să-i folosim numai primul nume ca să evite repercusiunile legale din partea fostului angajator. „Dar am decis că mi-a ajuns atunci când ne-au tăiat din salarii în pandemie. În loc să sar într-un alt job, am căutat contracte cu companii ca să muncesc ca freelancer, dar cu o garanție în mână. Astfel, puteam să am și siguranță financiară de care am nevoie.”
Conform dicționarului Cambridge, un permalancer este cineva care lucrează permanent, sau pentru o perioadă lungă de timp, pentru un anumit angajator ca freelancer. Permalancerii se situează undeva între un angajat obișnuit și un freelancer și au de regulă contracte scrise sau nescrise care descriu un set constant de sarcini livrate pe o perioadă determinată. Venitul constant de la finalul lunii (sau perioadei stabilite), dar fără obligația de a urma regulile de la birou pentru angajații full-time, este cea mai atrăgătoare parte pentru permalanceri. Asta înseamnă de asemenea că ai un flux infinit de venituri din moment ce nu ești legat/ă de un singur job și implicit de un salariu.
Totuși, la polul opus, permalancerii nu au de obicei acces la beneficiile de la locul de muncă precum asigurare medicală sau concediu plătit. Unele companii își maschează eforturile de a reduce costurile cu oferte de permalancing care ajung să fie abuzive.
În 2018, Bloomberg a declarat că aproape jumătate din forța de muncă a Google este constituită din „colaboratori (a se citi permalanceri) care nu primesc aceleași beneficii ca cei angajați direct”. Recent, mai mulți angajați de la Conde Nast, o editură globală (care deține titluri precum Vogue, GQ și Vanity Fair), s-au unit și au cerut să li se recunoască sindicatul și să înceteze cu abuzul permalance.
În unele cazuri, în special cu condițiile exploatatoare, abuzul permalance e la limita de a fi ilegal. Recent, Medium și Epicurious au anunțat joburi de „freelanceri full-time” care cereau să lucrezi 40 de ore pe săptămână fără beneficiile unei angajări. În cazul meu, o publicație care în mod normal mă plătea cu 130 de dolari pentru un articol, mi-a propus un aranjament permalance în care trebuia să livrez 20 de articole pe lună la prețul de doar 40 de dolari per bucată. Eram abia la început și editorul a încercat din răsputeri să mă convingă să accept. Am aflat ulterior că a angajat într-adevăr doi proaspăt absolvenți de facultate pe salariul ăla - mult sub standardele industriei. Ținta lunară a site-ului de a avea 130 de articole digitale trebuia să fie atinsă cu orice cost, sau mai degrabă fără niciun cost.
„Dacă o companie e exploatatoare, se va comporta astfel indiferent dacă ești permalancer sau angajat full-time”, a spus Nishant Saini, care și-a dat demisia de la job ca avocat corporate în urmă cu cinci ani și a început să caute colaborări permalanceri la scurt timp după. „Care e starea medie de sănătate a culturii muncii în companiile la care speri să faci permalancing? Au ținte nerealiste chiar și pentru cei mai loiali angajați full-time care sunt cu ei de ani de zile? Cum stau pe piață, dincolo de prestigiu și profit? Astea sunt întrebări importante pe care ar trebui să le pui.”
Dacă un contract de permalancing devine toxic anulează fix motivul pentru care ai plecat de la un job full-time. Pentru un începător ca mine, oferta exploatatoare ar fi putut să-mi asigure o stabilitate financiară, dar m-ar fi costat alte opțiuni de freelancing fiindcă n-aș mai fi avut timp pentru ele, deci mi-ar fi înăbușit creativitatea și mi-ar fi subminat sănătatea mintală.
Potrivit unui raport realizat de website-ul de freelancing Upwork, aproape jumătate din populația muncitoare a Generației Z a ales să facă freelancing. Unul dintre cele mai mari efecte ale Marii Demisii post-pandemice a fost că oamenii au optat pentru stilul de viață de freelancer și, prin extensie, permalancing. Populația de tineri adulți apreciază mai mult autonomia în locul productivității toxice, chiar dacă permalancing-ul poate uneori să fie la limita celei din urmă. Așadar, când ai contracte de permalancing semnate sau verbale cu companii, stabilirea limitelor și delimitarea clară a livrabilelor devin primordiale.
În cazul lui Saini, primele contracte permalance au fost abuzive - nu doar din partea șefilor, ci și a colegilor. „Făceau pe dracu în patru să se asigure că-mi știu locul în ierarhie”, a spus el. „Când un client mă aborda direct, ceva ce oricum aș fi discutat cu managerul meu direct, colegii se uneau și mă acuzau că de fapt încercam să fur clientul.”
Saini a ales să încheie contractul la scurt timp după. A învățat că e important să cercetezi cultura de muncă a joburilor permalance. Ca avocat corporate încă mai lucrează în plus, dar își alege singur clienții și nu are colegi meschini sau termene limită nerealiste.
Nivedita Pawar, jurnalistă veterană care a fost editoare la o revistă timp de 20 de ani, a renunțat la jobul full-time în urmă cu opt ani. A spus că un portofoliu divers te ajută să nu te mulțumești cu joburi permalance nesatisfăcătoare și abuzive.
„Voiam mai mult timp cu fiica mea și să am libertatea să gândesc și să creez articole pe care chiar mi le doream”, a spus Pawar, care acoperă o gamă largă de articole de lifestyle. Versatilitatea ei a ajutat-o să obțină contracte cu diverse publicații. „Cu jobul meu full-time eram pe pilot automat: articole comisionate, muncă la un cover story ocazional și să livrez aceeași revistă într-un mod previzibil în fiecare lună. A fost multă logistică și făceam de toate, mai puțin să scriu.”
Pawar spune că ai nevoie de trei lucruri esențiale ca permalancer, indiferent de domeniu: Să ai obraz gros când vine vorba despre respingere; menține disciplina și caută toată motivația interioară ca să poți să muncești zilnic; dezvoltă-ți răbdarea. „De la scris materiale de marketing pentru companii și broșuri la articole de specialitate, nimic n-ar trebuie să fie prea mic pentru egoul tău. Trebuie să fii deschis/ă să faci orice.”
Și în cazul Swetlanei (care folosește un singur nume) flexibilitatea în ce putea oferi a ajutat-o să obțină contracte solide. Ca documentaristă, permalancing-ul i-a părut o opțiune viabilă după ce a lucrat șase luni într-un start-up care era la început de drum. Unul dintre proiectele sale actuale este cu VICE Studios.
„La început, am ales proiecte independente și credibile ca freelancer care m-au ajutat să-mi construiesc un portofoliu divers”, a spus ea. „Acum, sunt într-o poziție în care agențiile se pot baza pe mine pentru aproape orice, de la scenarii și idei pentru serii documentare până chiar la art directing.”
Pot spune că sentimentul de împlinire a fost mereu caracteristica definitorie a permalancing-ului - siguranța care vine cu contractele stabile și controlul asupra volumului de muncă sunt inegalabile.
Conform unei cercetări din 2018 realizată de Upwork și Edelman, 76 la sută dintre respondenți au spus că s-au simțit mai fericiți făcând freelancing decât la un job tradițional, și mai mult de jumătate dintre cei intervievați au spus că nicio sumă de bani nu i-ar face să-și ia un job tradițional.
„Relația mea cu cei apropiați s-a îmbunătățit fiindcă aveam mai mult spațiu să respir”, a spus jurnalista Arzoo Dina, care a renunțat la jobul full-time în urmă cu cinci ani. „Dar în final, am reușit să-mi prioritizez sănătatea fiindcă am putut în sfârșit să fac lucrurile care-mi aduceau bucurie.”
Cu toate astea, este conștientă că faptul că locuiește cu părinții într-un oraș precum Mumbai i-a oferit plasa financiară de care are nevoie orice permalancer. În cazurile în care asta nu e posibil, Dina sugerează să economisești îndeajuns înainte să-ți dai demisia de la job și să-ți construiești un portofoliu.
„Când ești permalancer s-ar putea să lucrezi în weekenduri și chiar de sărbători, deci poate fi greu pentru oamenii din jurul tău”, a spus Dina. „Dar trebuie să-ți setezi propriile ore fixe și poate să-ți iei o zi liberă când devine prea mult. În final, totuși, e o variantă mai bună, din punctul meu de vedere. De ce să mă spetesc muncind pentru o corporație când pot să fac asta pentru mine?”
