Partidele care-ți arată că naționalismele de doi lei din România nu au apărut odată cu AUR

Pe 25 septembrie, în ziua alegerilor legislative din Italia, George Simion a transmis pe Facebook un mesaj de susținere pentru Fratelli d’Italia, partidul de extremă dreapta care a câștigat cele mai multe voturi: „Azi, Giorgia Meloni va câștiga alegerile din Italia, după cum și AUR va câștiga guvernarea în România. Duminică binecuvântată!”

Ca și până acum, Simion încearcă să se dea bine pe lângă liderii de extremă dreapta din Europa, poate-poate îi iese și lui ceva. Uneori, rezultatul e penibil, ca atunci când a fost dat afară de la summitul suveraniștilor din Europa și după a negat totul.

Giorgia Meloni va deveni, cel mai probabil, noua prim ministră a Italiei, iar asta e dramatic din multe puncte de vedere. De la Mussolini încoace, Fratelli d’Italia e primul partid fascist care ajunge la putere. Au reușit să ajungă aici pentru că, la fel ca AUR, au știut cum să se folosească oportunist de aceleași discursuri populiste: promisiunea că vor guverna pentru toți italienii, că vor stopa migrația, că vor relansa economia. În același timp, au pus pe masă valorile familiei italiene „tradiționale” – hm, oare unde ai mai auzit asta?

Criza generată de incertitudinile economice și războiul din Ucraina a făcut ca tot mai multe partide extremiste să capete popularitate în Europa, chiar și-n țări despre care ai fi crezut că sunt la adăpost de demagogi de doi lei. Asta s-a întâmplat recent și în Suedia.

În România, AUR a avut parte de o creștere spectaculoasă pe fondul restricțiilor pandemice. Doar că la destul timp de când au ajuns în Parlament, s-a dovedit că dincolo de discursuri goale, extremiștii autohtoni nu știu să facă mare lucru. Ah, ba da, pot să voteze laolaltă cu PSD, PNL și UDMR creșterea indemnizației demnitarilor.

Uneori te și-ntrebi ce doamne iartă-mă e în capul lui George Simion când se apucă să o felicite pe Giorgia Meloni, deși venirea ei la putere va afecta cu siguranță românii din Italia. Dar ce nu faci pentru niște populism?

Genul ăsta de discurs nu e însă nou în România, ci datează încă de pe vremea comunismului. Acest spirit a fost cultivat și ajutat chiar de propaganda comunistă românească. Chiar dacă, la bază, comunismul are în vedere progresul față de tradițiile unei națiuni, asta nu s-a aplicat și în cazul ceaușismului. 

Încă din băncile școlii, românii au fost îndrumați în spiritul realism socialismului, o directivă aprobată de Uniunea Sovietică în 1932, care avea în vedere stilul și conținutul obligatoriu al artelor plastice, muzicii sau chiar al literaturii. 

Mai exact, această doctrină spunea că arta trebuie să vorbească despre temele principale ale clasei muncitoare. Astfel, majoritatea cărților, filmelor sau melodiilor îl avea în vedere pe omul muncitor, care lucrează în fabrică, îi vede pe ceilalți drept egal și, în cele din urmă, face totul pentru binele țărilor din lagărul socialist. 

De fapt, această doctrină a fost schimbată fundamental în majoritatea țărilor din spațiul est-european. În România, socialism realismul a fost realizat cu ajutorul fake news-ului despre istoria românilor, cât de importanți suntem în Europa și, ca să vezi, așa s-au născut și mituri care circulă și astăzi, cum că „România a fost grânarul Europei”, chiar dacă acel titlu îi revine Ucrainei. 

Mai târziu, la acest combo ideologic s-a adăugat și cultul personalității al lui Nicolae Ceaușescu. Așadar, pe lângă socialism realism și fake news istoric, artiștii erau nevoiți și să-l pupe-n fund pe Ceașcă, unii din credință și alții din obligație.

Dar hai să vedem cum s-au schimbat lucrurile după 1989.

Nu poți să spui extremism și naționalism românesc fără să amintești de PRM și Corneliu Vadim-Tudor. După moartea sa, Vadim Tudor a fost pus pe piedestal alături de Vlad Țepeș și alte personalități care în general sunt ridicate în slăvi în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nu mă crezi? Caută-l pe orice rețea socială și dincolo de nelipsitele clipuri cu „pitica nenorocită”, o să dai peste destule în care e prezentat solemn, pe o muzică melodramatică, în timp ce multe comentarii îl consideră unul dintre cele mai importante personalități ale României. 

Ce nu zic aceste clipuri e că acum mai bine de 20 de ani, Vadim Tudor era gata să dea drumul execuțiilor publice, pe stadion, pe modelul guvernului comunist din China. 

Ideea de reîntregire a României Mari nu a plecat de la AUR, ci a fost profund exploatată chiar și de către PRM. Spre deosebire de declarațiile lui Simion sau Claudiu Târziu, PRM era foarte dur și vehement în recuperarea teritoriilor pe care România le-a pierdut la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Pe lângă aceste afirmații, s-a respectat cheia succesului când vine vorba de partide extremiste: dușmanul. Dacă în 2020, AUR s-a luptat cu COVID-ul, în anii 2000, PRM avea un discurs asemănător. Corneliu Vadim Tudor reitera ideea că România ar fi un stat condus din exterior. În revista România Mare puteai să citești oribilități de genul „Guvernul României este condus de jidanul-ungur George Soros din SUA”.

Ca să-ți faci o idee despre cât de bine a prins genul ăsta de discurs, e de ajuns să spun că Vadim Tudor a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2000, alături de Ion Iliescu. Adică a fost votat de 3 324 258 de români. Mai târziu, în 2004, la alegerile parlamentare, partidul lui Vadim Tudor a reușit să obțină 11,5% din totalul de voturi exprimate. 

Chiar dacă PNG-CD a fost fondat în 1999, lumea l-a asociat cu George Becali, începând cu anul 2004, când a preluat conducerea partidului. 

La bază, PNG-CD a fost fondat de 17 tineri, absolvenți de studii politice și drept, care și-au dorit un partid care să promoveze interesele tinerei generații. Aceștia au apelat la o metodă neconvențională prin care să găsească candidați la alegerile locale – anunțul în ziar. 

Un moment definitoriu a fost preluarea conducerii de către George Becali, patronul echipei Steaua, pardon, FCSB. Prin afilierea lui Becali la acest partid, foarte mulți suporteri ai echipei au fost tentați să intre și ei în lumea politică și, de ce nu, să pună ștampila pe acest partid. 

Mai mult, un important punct al partidului a fost și felul în care s-a afișat George Becali. Patronul echipei de fotbal este recunoscut pentru sumele imense de bani pe care le-a donat pentru ridicarea de biserici, dar și pentru pomenile pe care le dă colindătorilor sau oamenilor nevoiași. 

Dar să revin la partid – la fel ca PRM sau AUR, PNG-CD au promovat o ideologie naționalistă, prin care dorește renașterea morală, spirituală și creștină a națiunii române. Chiar și așa, partidul n-a avut foarte mult succes. La alegerile legislative din 2004, partidul a reușit să câștige doar 2,4 la sută din totalul de voturi exprimate. Mai târziu, la alegerile parlamentare din 2008, partidul nu a reușit să treacă de 3 la sută la Camera Deputaților.

Dacă credeai că o televiziune nu se poate transforma în partid politic, te-ai înșelat amarnic, amice. În trecutul recent al politicii din România, un partid care avea la bază electoratul câștigat prin căutarea Elodiei avea să ajungă în Parlament. Dan Diaconescu, patronul postului de televiziune OTV, a pus bazele partidului PP-DD, care venea cu un discurs naționalist cu tente socialiste populiste. 

Nu era nimic inovativ, ci același discurs pe care l-ai auzit de o sută de ori: mărirea pensiilor, reducerea TVA-ului, anularea taxelor de la vremea respectivă, eliminarea salariilor pentru președinte, prim-ministru sau parlamentari. Nimic nou, dar care sună foarte bine pentru omul de rând. 

La vremea respectivă, Dan Diaconescu era unul dintre cei mai controversați oameni din România, mai ales din cauza postului de televiziune pe care-l conducea și al cărui gazdă era. OTV a creat o adevărată telenovelă din dispariția Elodiei, soția polițistului Cristian Cioacă. Pe lângă asta, OTV a fost printre primele posturi de televiziune care a reușit să combine dușmanul internațional invizibil cu plasarea de produse. Așadar, am reușit să vedem cum gherila economică din Statele Unite a stat la baza dispariției unei game de brânzeturi de pe rafturile magazinelor. 

Dacă un asemenea partid pare desprins din filmele de comedie, poate ai uitat de momentul în care Dan Diaconescu este aruncat live într-un tomberon de unul dintre invitații pe care-i avea în emisiune.

Cât despre votanții partidului, PP-DD a reușit în 2012 să aibă un scor electoral de 14,65 la sută, la alegerile pentru Senat. Cât despre Camera Deputaților, PP-DD a reușit să câștige 47 de deputați, adică aproximativ 13,99 la sută din numărul total de voturi. La vremea aceea, partidul a fost a treia forță politică din țară, iar discursul naționalist populist era în plină floare. 

Partidul a fost dizolvat după ce Dan Diaconescu a fost condamnat la închisoare pentru șantaj, iar parlamentarii lui au fost nevoiți să migreze către alte partide. 

Dacă te-ai gândit că AUR e printre primele partidele ce a promovat euroscepticismul în spațiul public, iată că avem parte și de Partidul România Unită, fondat de către Bogdan Diaconu, editorialist la Vocea Rusiei. 

Fără să cauți prea multe îți dai seama că e ceva foarte dubios la mijloc: PRU avea o siglă cu Vlad Țepeș, era eurosceptic și voia ieșirea României din UE și NATO. În plus, era creația unui deputat PSD bănuit că avea colaborări cu Moscova, pentru că era editorialist la publicația controlată de stat Vocea Rusiei. 

În 2015, când a fost înființat partidul, foarte multe persoane l-au considerat extremist, mai ales după ce vicepreședintele partidului, Ovidiu Hurduzeu, a susținut în mod clar că este necesar ca România să iasă din Uniunea Europeană și NATO. 

Dacă PRU îți sună cunoscut, dar nu reușești să-l asociezi cu o persoană, s-ar putea ca numele Sebastian Ghiță – patronul România TV, fugit în Serbia ca să scape de justiția românească – să-ți aprindă beculețul. Ghiță e una dintre cele mai controversate personalități din politica românească, mai ales după ce s-a alăturat mișcării „Albim Sectorul 5”, prin care dorea crearea unor organizații paramilitare care să meargă pe străzile din Ferentari și Rahova, pentru a menține ordinea. 

Chiar și așa, în ciuda naționalismului și euroscepticismului de care a dat dovadă, PRU nu a reușit să depășească pragul de 5 la sută prin care să ajungă în Parlament.

Despre partidul Alianța pentru Unirea Românilor s-au spus multe – cel mai des a fost comparat cu Mișcarea Legionară sau cu Garda de Fier, din cauza mesajului extremist sau din cauza declarațiilor liderilor partidului.

Cât despre electoratul pe care AUR a reușit să-l obțină, se poate spune că fără pandemie partidul nu ar fi însemnat nimic. Cum? Simplu. După cum spuneam, s-a căutat un dușman. 

Așa cum remarca Costi Rogozanu într-un editorial pentru Libertatea, „AUR i-a furat USR-ului Facebookul și i-a dat cu el în cap. Și au mai făcut ceva într-un sector unde nu aveau competiție: au început să urle la sistem că «suntem furați».” De departe, George Simion și prietenii și-au dat seama că, de fapt, campania electorală nu se mai face cu panouri și cu afișe, cu mers din poartă-n poartă sau cu stegulețe colorate. Internetul poate fi cel mai bun aliat.

Tocmai de asta e foarte important să ieși data viitoare la vot. După cum ai observat, partidele politice extremiste și naționaliste au un prieten foarte bun: populismul. Dacă ai urmărit alegerile prezidențiale din Franța, dintre Marine Le Pen și Emmanuel Macron, ai putut observa cum populismul de dreapta vine la pachet cu foarte mult rasism, euroscepticism și, în cele din urmă, nu oferă nicio soluție clară la aceste „probleme”. Cel mai important e să ai plămânii destul de puternici, ca să ai ce să urli.