Oamenii care-și riscă viețile să dezamorseze mine în Ucraina

POM-3 „Medallion” este o mină rusească destul de crudă. Nu trebuie să calci pe ea ca să o declanșezi. Senzorul seismic răspunde la vibrațiile pașilor umani. Dacă este declanșată, lovește la nivelul pieptului, gâtului și capului. Explozia împrăștie două mii de bucăți de metal pe o arie de 12 metri. 

Fotojurnalistul Jan Schneidereit a călătorit din Hamburg în Ucraina în septembrie ca să găsească POM-3. Auzise, spune el la telefon, că Rusia folosește mine antipersonal de genul ăsta și că încalcă legea internațională în nordul Ucrainei. A vrut să documenteze fenomenul. Deși utilizarea acestui tip de mină e dovedită, Schneidereit nu a găsit-o. Ca să facă asta, s-a întâlnit cu un grup de voluntari internaționali care și-au riscat viața să curețe locul de astfel de mine.

EOD înseamnă „Eliminarea Dispozitivelor Explozive”. Echipa EOD care l-a însoțit pe Schneidereit în sesiunile de antrenament s-a mutat în baza lor de operații din nord-estul țării. Locația exactă e secretă din motive de securitate. Însă e localizată în Sumî, la numai 15 kilometri de granița rusă și în raza de acțiune a artileriei și a dronelor. 

A fost dus din Kyiv către bază într-un Land Rover cu membrii echipei EOD, pe drumurile pline de noroi, spune Schneidereit. Au trecut de case distruse, blocaje și câmpuri minate. În aceeași mașină, i s-a spus pe drum, au transportat cu câteva săptămâni în urmă un cadavru. Cadavrul unui civil găsit pe o stradă în apropiere de Mikolaiv. 

Echipa EOD și-a încheiat prima misiune majoră la Aeroportul Hostomel, spune Schneidereit. La începutul războiului, acolo au aterizat trupele rusești. „Au curățat aeroportul ăsta”, spune fotograful despre oamenii care au căutat zona de capcane rusești. 

În timpul unei alte operațiuni pe frontul Soledar, Donețk, echipa EOD a intrat sub focul artileriei ruse. În timp ce se retrăgeau în spatele liniilor ucrainene, asupra lor au tras apoi și soldații ucraineni care au confundat vehiculul care se îndrepta cu viteză către ei cu un atac inamic. Asta au declarat membri EOD fotografului. Din fericire, nimeni nu a fost rănit. Dar voluntarii nu doar deminează, ci antrenează și unități din armata ucraineană. Ajută alți oameni ca să se ajute singuri. 

Echipa EOD e formată majoritar din foști militari din diverse țări. De exemplu, Jonathan Baynard a crescut în Belfast, Irlanda de Nord, și a servit în Armata Britanică. În prezent, Baynard câștiga bani buni la un job din tech în Zurich. Dar și-a dat demisia ca să facă ceva cu nedreptatea istorică pe care Rusia i-o produce Ucrainei. 

Kristina, care s-a născut în Ucraina, a lăsat și ea multe în spate, după cum i-a spus lui Schneidereit. O viață confortabilă în Londra, unde a crescut, și un job într-o companie de tehnologie. Este singurul civil din echipă și a făcut cursul EOD în Kosovo. În cadrul grupului, traduce și dezamorsează bombele și minele. 

Echipa EOD este organizată într-un fel democratic - iau deciziile împreună, uneori în misiuni care sunt prea delicate. Totuși, există un soi de eminență a grupului. Markian s-a născut în Ucraina și a plecat în Canada cu mama lui în 1989, când avea 14 ani. Acolo a servit în armată și a învățat de la pionieri cum să curețe minele, spune Schneidereit. În prezent, conduce cursurile: „Markian cochetează cu ideea să stea până se încheie războiul. Dar pentru cei din EOD, războiul nu se încheie cu ultimul atac, ci cu ultima mină, ultima bombă care nu a explodat. Ar mai putea dura încă 40 de ani.” Deci Ucraina ar putea să fie locul unde Markian se va pensiona. 

Mai jos ai mai multe fotografii de Jan Schneidereit.

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.