Cum au ajuns americanii să investească în energie nucleară made in Cernavodă

Franța se pregătește să investească tot mai mult în energie nucleară, Germania se plânge că a renunțat ea, iar România nu mai știe de unde să dea energie electrică la toată lumea ca să nu urce prețurile și mai mult. În contextul ăsta, e important să înțelegi care-i treaba cu centrala nucleară de la Cernavodă și de ce noua investiție de trei miliarde va fi un adevărat game changer pentru noi. Cum adică ce investiție?

Pe scurt, treaba-i așa: Exim Bank USA a decis să ofere un împrumut de trei miliarde de dolari pentru construirea reactoarelor trei și patru de la Cernavodă. În trecut, construcția lor trebuia realizată de o companie chinezească, dar lucrurile au devenit complicate. Uite de ce treaba asta te va afecta direct și uite-așa n-o să mai plătești facturi cu trei cifre doar că-ți place să citești seara. 

În primul rând, Exim Bank USA (Export-Import Bank of the USA), nu e o bancă privată, ci o companie naționalizată, deținută de stat. Totuși, Exim Bank nu se ocupă cu chestiile clasice pe care le face o bancă, aici e vorba de investiții străine și de export de bunuri și servicii.

Creată în 1934 de Franklin Roosevelt, are rolul de a investi sume importante de bani în state partenere SUA sau cu care există interese economice. Despre asta e vorba și aici. În contextul războiului din Ucraina, criza economică n-a venit tocmai ca o surpriză, așa că SUA a decis să bage bani în centrala nucleară de la Cernavodă, mai ales după ce contractul cu chinezii a stat pe stand-by atâția ani.

În 2015, Victor Ponta a bătut palma cu compania chinezească General Nuclear Power, după ce a fost obligată de normele europene să demareze investițiile – de altfel, a fost singura care s-a prezentat la licitație. Societatea mixtă româno-chineză care ar fi trebuit înființată pentru a construi propriu-zis cele două reactoare a devenit realitatea abia în 2019, dar după asta Ludovic Orban a anulat înțelegerea când a devenit premier.

Americanii au venit cu banii în 2020, într-un moment când s-au gândit că le-ar prinde bine niște reclamă pozitivă și să-i facă pe chinezi să pară bau-bau. Până la urmă, poate că n-a fost rău ce s-a întâmplat, pentru că General Nuclear Power a apărut pe lista companiilor și entităților acuzate de spionaj și furt de informații secrete. 

Centrala de la Cernavodă e unică în România, iar povestea ei a început încă din 1950, când Institutul de Fizică Atomică al Academiei Române a început cercetarea fizicii nucleare. De-abia după 18 ani a fost aprobat primul program care avea în plan să construiască o centrală nucleară pe teritoriul țării. 

S-a folosit expertiză sovietică și canadiană, iar procesul de construire a fost destul de anevoios. S-au căutat foarte multe amplasamente, iar pe lista finală au intrat 120 – ba pe Dunăre, ba pe Someșul Cald, ba pe Olt, ba pe Prut. Oricum, s-a ajuns la concluzia că pe Dunăre e cel mai bine.

N-a fost deloc întâmplător. În 1970, după studii și cercetare amănunțită, s-a decis ca prima centrală să aibă la bază reactoare CANDU 600, un combustibil din uraniu natural și apă grea. Pentru răcirea centralei, Dunărea a fost aleasă ca sistem de răcire. Hârșova a fost un loc bun și pentru că acolo cutremurele nu se resimt așa puternic. 

Centrala de la Cernavodă e printre cele mai importante realizări industriale din perioada comunismului și, de altfel, printre puținele care nu erau bazate pe vrăjeli precum „grânarul Europei”. După o perioadă în care s-a investit imens în hidrocentrale și centrale pe cărbuni, s-a văzut că, de fapt, nu e suficient pentru a acoperi nevoile țării. E de înțeles – eram într-un proces de industrializare turbo.

În 1970, se știa că deficitul de energie electrică e de cinci la sută. Până în 1975, deficitul avea să crească până la un procent de 15 la sută, ca să vezi cât de importantă era crearea unui alt mod de producere al energiei. Bine, e la fel de bine și din simplul motiv că e necesar să ai un mod prin care să-ți poți crea energie, fără să depinzi de alte țări. 

Prima unitate a centralei nucleare a fost dată în folosire începând cu 1996, iar unitatea doi a început să funcționeze în uz comercial de-abia în 2007. Acum, în 2022, începem să discutăm serios de reactoarele trei și patru, dar ajunge la asta imediat. 

Pe lângă toată istoria centralei nucleare și cercetările făcute pentru a vedea unde-i cel mai okay să pui peste 200 de hectare de beton și știință, cel mai interesant mi se pare modul în care funcționează o astfel de centrală și de ce e clar superioară clasicelor centrale pe cărbuni.

O să încerc pe cât posibil să nu intru în foarte multe detalii tehnice. Nu pentru că sunt plictisitoare, dar e ca prospectul la medicamente – îl citești și habar n-ai ce e scris acolo.

O centrală nucleară are la bază un sistem complex. Nu se poate compara cu motorul unui Golf 4, dar înțelegi. Pentru a produce energie electrică, e necesar ca mai întâi să câștigi energie termică. Adică, în urma procesului de fisiune al atomilor de uraniu prin bombardarea cu neutroni, se generează căldură și se încălzește apa, care la rândul ei se va transforma în abur, care și el are rolul de a învârti paletele unor turbine care produc energie electrică. 

Uite un exemplu: centrala noastră nucleară e un hamster, iar tu bagi în el semințe, nuci și ce mai mănâncă o rozătoare de apartament – mâncarea sunt neutronii, iar hamsterul este atomul de uraniu. Hamsterul se urcă în roata lui și prin energia produsă de roată se creează curent electric. Știu, e o comparație din topor, dar te ajută să vizualizezi mai ușor sistemul din spatele unei centrale nucleare. 

Bine, totul e la scară mult mai mare, pentru că în urma procesului de rupere al atomilor, dintr-un singur gram de uraniu se degajă o căldură echivalentă cu ardere a 2 500 tone de cărbune. Nu continui comparația cu hamsterii. 

Totuși, centrala nucleară de la Cernavodă acoperă doar 20 la sută din necesarul de energie electrică. Într-o singură zi, centrala reușește să creeze aproximativ 1 366 megawați de energie din necesarul aproximativ de peste 6 mii de megawați. În viitor, urmează să se termine și faza a doua pentru reactoarele trei și patru, care ar urma să fie dați în folosire în 2030. După ce capacitatea de producție se va dubla, bineînțeles că și nivelul de energie electrică furnizat de centrala nucleară de la Cernavodă se va dubla. 

Mă crezi sau nu, unitățile trei și patru se află în conservare încă dinainte ca primul reactor să funcționeze în scop comercial, adică din 1992. Rata totală de finalizare a unităților e de 15 la sută, respectiv 14 la sută pentru reactorul patru. Bine, nu te gândi că s-a pregătit foarte mult, ci e vorba doar de lucrări la clădirea reactorului, la clădirea de turbine și la cea de servicii. 

După 2007, Guvernul României a început să caute investitori. De acolo, șase companii au reușit să fie selectate pentru a realiza proiectul, fiecare investitor care și-a băgat banii în proiect urmând să primească un procent din companie. Nuclearelectrica, compania românească care se ocupă de Cernavodă, primește peste jumătate din pachetul de acțiuni.

De atunci și până în 2013, totul a fost o treabă plină de hârtii. Ba s-a așteptat opinia Comisiei Europene, ba s-a realizat studiul de fezabilitate, ba s-a așteptat acordul de mediu. Unde mai pui că-n 2011 mulți investitori s-au retras din proiect și au băgat banii în proiecte din țările lor, din cauza crizei economice de atunci. 

În 2013, majoritatea românilor credeau că o să vadă reactoarele trei și patru mult mai devreme decât se așteptau. La momentul acela, Nuclearelectrica și compania China General Nuclear Power Group bătuseră palma pentru construirea celor două unități. Investiția se ridicase la aproximativ 6,5 miliarde de euro. Bineînțeles, cele două părți nu s-au înțeles. 

Au contat localizarea, dar și relațiile diplomatice ale României. Pentru că facem parte din NATO și UE, ministrul Energiei Virgil Popescu a subliniat că legăturile României cu Vestul trebuiesc menținute și îmbunătățite, în ciuda Dianei Șoșoacă și a altor personaje care zic că NATO e Satana și la Bruxelles se împarte aurul țării. 

Asta era în 2020, dar parteneriatul cu chinezii a început oficial în 2013. Nu s-a făcut nimic până atunci? Ei bine, ăsta e al doilea motiv. Mă crezi sau nu, dar nu s-a făcut nimic semnificativ pentru dezvoltarea proiectului, atât de mult s-a stat în stand-by, încât Comisia Europeană a intrat pe fir și a trimis notificări României să-și rezolve problemele cu compania chineză. 

Cu chinezii plecați, s-a găsit un investitor care să ofere României banii necesari pentru reactoarele trei și patru – Statele Unite, care s-au gândit să ofere o finanțare semnificativă pentru realizarea celor două reactoare, dar și pentru lucrările de mentenanță de la primul reactor. 

Normal, SUA a profitat la maximum de tot scandalul cu chinezii, mai ales că pe-atunci se suspecta că folosesc tehnologia dispozitivelor produse de ei ca să spioneze lumea. Pe site-ul lor, Ambasada Statelor Unite ale Americii din România a avut grijă să dea cu tot ce e mai rău în chinezi – de la problemele cu Huawei la nerespectarea drepturilor omului.

În 2022 au venit și primele scrisori de intenție care urmează să ofere României 50 de milioane de dolari și un împrumut ulterior de 3 miliarde de dolari. Acesta ar urma să fie utilizat pentru sprijinirea fazei a treia, adică construcția efectivă a reactoarelor. Banii ăștia vin într-un moment cheie pentru securitatea energetică a Europei, mai ales în contextul în care fiecare țară caută noi surse de petrol, gaze sau moduri prin care mai pot face rost de energie electrică.

Acum cu tot scandalul cu Rusia și polarizarea lumii în stilul Războiului Rece, e posibil ca investițiile făcute de americani în sectorul energetic european să devină tot mai dese. 

Da, s-a luat în vedere și problema mediului în toată investiția asta. Un punct cheie al centralelor nucleare e că acestea nu poluează aerul, pentru că tot sistemul de încălzire este realizat prin bombardarea atomului de uraniu cu neutroni, dar asta nu știu cât de mult o să contribuie la reducerea încălzirii globale, mai ales în condițiile în care Germania a decis să repornească centralele pe cărbuni.

Bine, până când se începe procesul de construcție trebuie să avem în vedere că trebuie să reabilităm și reactorul 1, iar acesta va fi scos din funcțiune pe perioada reabilitării. Cum o să se descurce România în perioada în care capacitatea centralei nucleare va fi redusă la jumătate, e o întrebare destul de bună.

Poate, până atunci, investește statul mai mult în modalități mai eco-friendly de a produce energie, o hidrocentrală, o eoliană, niște panouri solare instalate pe scară mai largă, ceva să placă la toată lumea. Nu de alta, dar poate nu e cea mai bună idee să investești în centralele pe cărbune, nu când sunt 18 grade Celsius la mijlocul lui noiembrie.