Am mereu senzația că lumea are ceva cu mine. Care-i faza?

Psihologii îți spun care e faza cu acel gând care te bântuie, că nimeni nu te place.

Share
NU, CEL MAI PROBABIL CĂ OAMENII NU SUNT SUPĂRAȚI PE TINE. FOTO: WILLIAMS+HIRAKAWA, GETTY

Ai avut vreodată acel sentiment din senin că cineva - nu, toată lumea - e supărat pe tine? Dacă da, știi că nu se oprește acolo. Este inevitabil urmat de gândul chinuitor că oricum nu te-a plăcut niciodată.

OK, în primul rând, calmează-te. Eu te plac.

Deși nu există nicio garanție că ești pe gustul tuturor, e puțin probabil ca toată lumea să nu te placă. De fapt, ai ceva de învățat dacă și când te lovește acel sentiment brusc și izolant. Uneori poate fi rezultatul tiparelor de gândire inconștiente și nesănătoase. Poate, de asemenea, să-ți arate lucruri importante despre relațiile tale. 

PUBLICITATE

Potrivit psihologei cliniciene Kirren Schnack, diverse lucruri ar putea cauza acest sentiment de „toată lumea mă urăște”. Poate că un prieten întârzie să-ți răspundă la mesaje sau poate că nici nu le bagă în seamă; poate că a refuzat o invitație sau a plecat brusc ultima oară când v-ați văzut. 

„Oamenii care au această frică (că toată lumea e supărată pe ei) ajung adesea să interpreteze lucrurile astea”, a declarat Schnack pentru VICE. „Să zicem că o persoană a refuzat o invitație fiindcă trebuie să se ducă la bunica ei că e ziua ei de naștere. Mai degrabă decât să accepte că ăsta e motivul, persoana s-ar putea să creadă că de fapt prietena ei este supărată pe ea sau nu o place.”

Un alt exemplu, a spus Schnack, este când un prieten sună mai evaziv decât de obicei în mesajele trimise. În loc să ia în considerare diversele posibilități, cum ar fi că acel prieten poate că era ocupat sau pe fugă, oamenii s-ar putea să sară la concluzia că acel prieten este supărat pe ei. 

Sentimentul poate apărea și la persoanele care se chinuie să tolereze incertitudinea și devin stresate când lucrurile nu sunt clare. Când se întâmplă asta, acestea recurg la concluzii de tipul alb sau negru, chiar și atunci când nu prea există dovezi care să le susțină, fiindcă astfel măcar le oferă sentimentul de certitudine de care cred că au nevoie. 

Diante Fuchs, psihologă cliniciană și coach pentru probleme de anxietate, a spus că toată lumea poate experimenta acest sentiment, deși în grade diferite. Pentru ea, depinde în mare de experiențele pe care le-au avut oamenii în copilărie. 

PUBLICITATE

Multe persoane experimentează o formă sau alta de respingere în copilărie. Asta se aplică în special persoanelor care au crescut în medii ostile sau volatile. 

„Cu toții tânjim după acceptare și apartenență. Când astea sunt amenințate, ne simțim vulnerabili și emotivi. Unele persoane au avut experiențe multiple în care au fost respinse și nedorite când erau copii. Credințele de bază pe care le au despre ele însele sunt că nu sunt îndeajuns de bune, că sunt de neiubit sau că e ceva greșit în mod inerent la ele. Deci când se simte ca și cum cineva e supărat pe ele, următoarea concluzie se aliniază cu credința lor de bază despre ele însele - n-ai fost niciodată plăcută”, a declarat Fuchs pentru VICE. 

Asta înseamnă că oamenii care s-au simțit respinși când erau copii au tendința să fie hipersensibili la lucrurile care i-ar putea face să se simtă respinși ca adulți. 

„Cu cât e mai mare stima ta de sine, cu atât durează mai mult să ajungi la această concluzie. Dar cei cu stimă de sine scăzută vor ajunge mai rapid la concluzia asta”, a spus Fuchs. 

Schnack a spus că sentimentul ar putea, de asemenea, să fie un semn de anxietate socială, care se poate dezvolta când oamenii se simt respinși, judecați sau excluși de alții. Lucrurile astea pot, de asemenea, să ducă la un stil de atașament nesigur care poate fi caracterizat printr-o nevoie sau detașare de intimitate

PUBLICITATE

Pericolul este că oamenii care se simt astfel, fie din cauza declanșatorilor curenți sau evenimentelor trecute, pot rămâne blocați în tiparele de gândire obsesivă, supraanalizează interacțiunile sociale și interpretează greșit lucrurile care se întâmplă. Toate astea sunt cauzate de o minte anxioasă care caută lucruri care să se potrivească narativei. 

Dar persoana care se simte așa nu este întotdeauna de vină. 

„Deși sentimentele experimentate de un individ îi aparțin, ele sunt, de asemenea, influențate, intensificate sau domolite de alții”, a spus Schnack. „Dacă o persoană se simtă constant așa în legătură cu multe relații sau a observat un tipar de-a lungul anilor, atunci probabil că mai mult ca sigur că aceste sentimente au legătură cu ea. Cu toate astea, dacă oamenii din jurul ei sunt aceiași care o tratează în moduri care rănesc, atunci poate că e în joc ceva nesănătos.”

Asta înseamnă că, dacă sentimentul apare în mod regulat exclusiv în anumite relații, problema ar putea fi cu acele relații. În cazul ăsta, sentimentul n-ar mai fi irațional. Ar fi doar produsul interacțiunilor toxice. 

„Toate emoțiile sunt normale. Emoțiile pur și simplu există. Trebuie să le acceptăm. Problema apare când emoțiile ne dictează comportamentul și ne fac să ne comportăm în moduri care pot să nu ajute, nici pe noi, nici pe alții”, a spus Schnack. 

Când nu sunt procesate, emoțiile astea pot face oamenii să se retragă din situații sociale sau să evite anumite persoane cu totul. S-ar putea să facă asta ca să evite stresul și anxietatea de a se simți ca și cum nimeni nu-i place, dar asta nu face decât să-și supună la un risc mai mare sănătatea psihică. Potrivit lui Schnack, s-ar putea simți singuri, triști sau chiar lipsiți de valoare. 

PUBLICITATE

„Asta le poate crește riscul anumitor tulburări precum depresia sau tulburările de anxietate. Dacă oricine se găsește în această situație, i se recomandă să vorbească cu doctorul său.”

Dacă te simți ca și cum cineva sau toată lumea e supărată pe tine, atunci ăsta poate fi un semn de la radarul tău emoțional. Poate că e ceva despre tine sau despre oamenii din jurul tău. Dacă putem înțelege asta, atunci Schnack a spus că putem lua măsuri (dacă vrem). 

Schnack sfătuiește oamenii care se simt ca și cum prietenii nu-i plac să-și pună câteva întrebări: Este ceea ce gândesc cu adevărat, bazat pe dovezi pe care le am sau e doar o presupunere? Ce dovezi am să-mi susțină părerea? Ce dovezi am împotriva părerii la care am ajuns? În loc ca comportamentul celeilalte persoane să fie un semn că e supărată pe mine, ce alte posibilități există?

Fuchs te sfătuiește să întrebi oamenii despre care crezi că ar fi supărați pe tine dacă chiar așa e.

„Trebuie să-ți amintești că nu putem să citim minți și că orice încercări de a face asta se sfârșesc în presupuneri care de obicei dăunează relației. Deci dacă-ți faci griji pentru sentimentele celeilalte persoane la adresa ta, roag-o să clarifice.”

Să zicem că ai supărat pe cineva și că acea persoană e furioasă pe tine. Chiar și atunci, nu este pierdut totul. Poți să confrunți acea persoană, să comunici și să-ți ceri scuze. 

PUBLICITATE

„Uneori se întâmplă, și să adopți o atitudine mai realistă și mai de acceptare a acestei situații poate fi mai util și poate aduce mai multă pace, deoarece te ajută să înțelegi fragilitatea de a fi uman”, a spus Schnack. 

În orice caz, să fii constant în gardă și suprasensibil la comportamentul altora poate să te țină într-o stare perpetuă de anxietate. Deși probabil că sunt oameni care chiar nu te plac… ar fi chiar așa rău?

„Vor exista mereu oameni cu care ne înțelegem și care ne plac și unii care pur și simplu nu”, a spus Fuchs. 

Share