Mi-am făcut propria metodă contraceptivă ca iubita mea să nu mai ducă singură povara sarcinii

Am auzit prima oară despre contracepția masculină în timpul studiilor la Universitatea din Bordeaux. În timp unui curs de sociologie a sănătății, profesorul a menționat inegalitățile de gen în relație cu contracepția. Contrar fertilității care fluctuează în funcție de vârstă și stadiile ciclului menstrual dacă ai uter, noi suntem fertili permanent și toată viața dacă avem testicule. Din punctul ăsta de vedere, sperma prezintă un „risc” mai mare, așadar, ar părea mai degrabă logic să controlezi contracepția masculină.

Cu toate astea, problema este foarte puțin adresată și rămânem prinși într-o altă povară mentală care cade pe umerii femeilor. Pe de altă parte, în opinia publică, contracepția masculină este adesea considerată castratoare și periculoasă pentru rolul social al bărbaților și pentru virilitate. Pe de altă parte, în domeniul științific, cercetările despre posibilitățile contracepției masculine sunt o minoritate și puțin abordate. 

Câțiva ani mai târziu, prietena și colega mea la master de la Universitatea Liberă din Bruxelles, Margot Thuy, și-a scris disertația despre problema contracepției masculine. Citind lucrarea ei, am descoperit alternativele la prezervative, injecții hormonale sau vasectomie cu contracepția termică și exemplul „slipului încălzit”, dezvoltat de Spitalul Universitar din Toulouse în anii 1980. În ciuda numelui, asta nu e nimic mai mult sau mai puțin decât o pereche de chiloți mulați cu un inel. Scopul lor este de a lipi testiculele de corp ca să le încălzească, lucru care face spermatozoizii inactivi fără să le oprească producția. 

La finalul verii lui 2022, în timp ce mă plimbam cu cel mai bun prieten al meu pe plaja din Biarritz pentru festivalul feminist și de surf Queen Classic, am avut ocazia să-l cunosc pe Sam, care și-a prezentat proiectul Otoko Contraception. Urma să facă un workshop pentru realizarea inelelor contraceptive termice pe plaja Côte des Basques. „Durează 30 de minute, nu costă mult, e distractiv și-l poți folosi ani de zile.”

În timp ce ne coceam la soare, Sam mi-a explicat că metoda termică se bazează practic pe a purta un inel de silicon la baza penisului. Scopul este să „captureze” scrotul (pielea din jurul testiculelor) ca să-l separe de testicule, care apoi urcă la nivelul pubisului. Temperatura lor ajunge de la aproximativ 35 de grade Celsius când sunt la distanță de corp, la 37,5 când sunt aproape de el. Astfel, ca și în cazul „slipului încălzit” de la Toulouse, spermatogeneza este întreruptă. 

Este considerat contraceptiv după aproximativ trei luni în care e purtat inelul, timp care reprezintă un ciclu întreg de producție a spermei. Inelul trebuie purtat 15 ore pe zi, mai degrabă când ești treaz ca să-l poți pune la loc cu ușurință dacă se mișcă, și fiindcă temperatura corpului este diferită în timpul somnului. Dacă inelul se simte prea gros, senzația trece rapid. „După câteva zile, nici măcar nu-l mai simți”, mă asigură el. 

Contraceptivul ăsta este deci pur „mecanic”, nu include hormoni, chirurgie și nu prezintă nicio complexitate reală. Un singur inel la dimensiunea potrivită, care se spală cu săpun și trebuie purtat zilnic. Metoda termică este confirmată de studiile făcute la CHU din Toulouse de Doctorul Mieusset, bazate pe chiloți mai degrabă decât pe inele. Cu un index Pearl de 0,5 la sută, eficiența sa este apropiată de cea a contraceptivelor folosite la scară largă și considerate de încredere (de exemplu anticoncepționalele sau steriletul). Ascultându-i explicațiile lui Sam, inelul contraceptiv pare aproape prea bun ca să fie adevărat și prezintă mai puține constrângeri și riscuri pentru corp, în special în comparație cu contraceptivele hormonale și/sau cele invazive precum pilula sau steriletul. 

Dar mă și avertizează, fiindcă nu te poți arunca pur și simplu cu capul înainte: dacă ai un istoric medical cu probleme în zona genitală, este evident bine să te consulți cu un medic. Iar inelul trebuie să fie mărimea corectă, ca să eviți durerea sau chiar rănirea care poate duce la intervenții chirurgicale. În plus, metoda termică nu este momentan certificată și nu e recunoscută de organizații ale sănătății, chiar dacă studiile realizate de Mieusset atestă eficiența ei. „În prezent, numărul de utilizatori ai metodei contraceptive termice din Franța este estimat la aproximativ 15 mii de oameni”, îmi explică încântat Sam.

În final, metoda termică necesită follow-up: o spermogramă în laborator înainte de începerea metodei, una după trei luni, apoi analize regulate ca să verifici nivelurile de concentrație a spermatozoizilor (care trebuie să fie mai puțini de un milion per mililitru ca să fie considerat contraceptiv). Dacă uiți să-l folosești mai mult de 24 de ore, spermatogeneza reîncepe și este indicat să o iei de la capăt: să aștepți cel puțin două luni și să faci o nouă spermogramă înainte să consideri că este eficient contraceptivul. Metoda este reversibilă: de la patru la șase luni după oprirea contraceptivului, fertilitatea se întoarce la nivelul său maxim. 

Dincolo de aspectul concret și ușor de înțeles al metodei termice, sunt impresionat de explicațiile clare ale lui Sam. În plus, îmi place partea experimentală și DIY. El organizează aproape săptămânal workshop-uri în Paris, dar și peste tot în Franța și Belgia și încurajează inițiativele locale să profite de experiența lui ca să înceapă: „Dacă oamenii sunt mai bine informați și vor să reproducă workshop-urile în regiunile lor, este un lucru bun pentru toată lumea.”

Câteva luni mai târziu, îl văd din nou pe Sam în Bruxelles la un alt workshop în librăria anarhistă Le Zotte Morgen. Fiindcă am început de curând o relație, vreau să mă înham și eu la aventura asta, lucru care mă amuză la fel de mult cum mă interesează. Acum că știu de această posibilitate, să nu o aplic ar fi păcat. Este prezentă la workshop și partenera mea și observ câteva cupluri printre cei 15 participanți. Unii bărbați tineri sunt deja adepții metodei lui Sam sau ai inelelor de la Andro-Switch, care au fost comercializate pe internet înainte să li se suspende activitatea din lipsă de certificate CE (Andro-Switch vinde acum „talismane decorative reversibile”). Pentru toate cazurile identificate, inelul contraceptiv funcționează. 

Sam începe prin a explica metoda termică și răspunde la întrebările puse de grup. Unele rămân mai mult sau mai puțin nerezolvate: De exemplu, mă întreb în ce măsură poate fi purtat inelul fără probleme în timpul antrenamentelor sportive, care ar însemna și mișcare și dilatarea vaselor sanguine. Din discuțiile cu grupul aflu că unii spun că poartă inelul tot timpul și dorm cu el, ca să nu-și facă griji de timp. Purtarea constantă pare ok pentru ei, dar metoda a fost testată științific și considerată ca fiind sigură pentru purtarea inelului timp de 15 ore pe zi. Deci nu este indicat să depășești recomandarea asta, dar așa cum repetă adesea Sam: „Nu sunt aici să-ți spun ce să faci, ci doar să-ți prezint cele mai bune condiții.”

După discuții urmează partea practică. Sam ne prezintă în jur de 30 de inele colorate și sclipicioase de diverse dimensiuni și ne invită să le încercăm, ca fiecare participant voluntar să-și poată face unul, două sau trei. Unii se duc la toaletă și spatele librăriei devine rapid o cabină de probă: printre rafturile pline de cărți anarhiste, câțiva participanți probează inelele ca să găsească mărimea care li se potrivește. 

Sam scoate apoi valizele cu sticle cu silicon, diverse mașinării, aproape 20 de matrițe, cleme, seringi, vopseluri și sclipici: „Îl vei purta toată ziua, atâta timp cât e drăguț. Pentru următoarea jumătate de oră ne comportăm ca niște chimiști: urmăm regulile fizicii și calculele pe care nu le înțeleg foarte bine, dar pe care maestrul de ceremonii le aplică perfect. Facem diverse amestecuri și apoi injectăm siliconul în matrițe. Ca să se întărească, trebuie să stea pe masă aproximativ o oră, acum plină de sclipici.

Între timp, Clée de la Raton Rêveur prezintă simptotermia care, fără să fie strict vorbind o metodă contraceptivă, este bazată pe cunoașterea ciclurilor menstruale pentru identificarea perioadelor de fertilitate prin observarea a doi parametri: textura mucusului cervical și temperatura corpului. Prin studierea regulată a semnalelor corpului său, poate să-și dea seama care sunt zilele de „risc” și deci să minimizeze riscurile unei sarcini. 

În timpul schimbului, Sam și Clée ne invită să înțelegem contracepția ca pe o responsabilitate comună. Mai multe metode naturale pot deci să fie folosite simultan pentru eficiență optimă.

Când vine timpul, ne întoarcem la masă ca să scoatem din matrițe inelele, plăcut surprinși de rezultat. După ce mi-am făcut propria unealtă contraceptivă și am învățat puțin despre această metodă termică, și în special după ce am observat că e ușor de aplicat, mă simt de parcă am descoperit ceva revoluționar și abia aștept să văd cum evoluează pe parcursul următoarelor luni. 

Cu toate astea, când discut subiectul cu Sam, este foarte umil și pune lucrurile în context.

Să folosești contraceptive ca bărbat nu e un motiv să te pui pe un piedestal sau să te consideri un individ exemplar, lucru care nu e aproape niciodată justificat. Asta e doar una dintre multiplele modalități prin care să-ți asumi responsabilitatea și să împarți o povară mentală adesea sufocantă în relații. Pe lângă asta, așa cum mi-a indicat pe bună dreptate partenera mea, este totuși o formă de privilegiu să poată să povestească despre contracepție și să împărtășească metoda pentru inters public, având în vedere că femeile au fost tratate mereu cu indiferență, ca și cum această povară contraceptivă le revenea numai lor în mod sistematic. 

După ce am vorbit despre experiența asta cu oamenii din jurul meu, am fost surprins de numărul de prieteni care și-au arătat curiozitatea, o dovadă că există o cerere reală în ciuda lipsei generale de informare despre subiect și natura sa încă experimentală. În plus, ideea că mi-am făcut propria metodă contraceptivă în spiritul ăsta anarhist (la propriu și la figurat având în vedere locul) mă face foarte fericit. Pentru Sam, ăsta este un aspect foarte important din jobul lui: „De fapt, ne organizăm și testăm pe noi înșine. Chiar dacă avem deja o bună perspectivă asupra contracepției termice, nu așteptăm certificarea și ne creăm propria rețea. În spiritul ăsta, este puțin punk.”

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.