Căpitanul David Marquet a făcut parte din marina militară a Statelor Unite ale Americii timp de mai bine de 30 de ani și a avut diverse funcții de conducere. A scris mai multe cărți de leadership, printre care și „Redresează nava”, în care își descrie experiențele privind implementarea modelului de leadership bazat pe încrederea acordată echipajului său, dar și cartea „Leadershipul înseamnă limbaj”.
Cărțile sale sunt publicate în România la ap! (ACT și Politon), editură care crede în dezvoltarea continuă și aduce cititorilor români titluri ce acoperă o gamă variată de subiecte din sfere precum: dezvoltare personală și profesională, antreprenoriat, spiritualitate și wellbeing, oferind iubitorilor de carte posibilitatea de a citi sau a asculta cărți, de a le folosi pe post de profesori sau sfătuitori și de a transforma clipele de relaxare într-un timp calitativ.
David Marquet a absolvit ca șef de promoție Academia Navală Americană, o instituție renumită pentru că „pregătește lideri gata în orice clipă să servească națiunea”. Ulterior, s-a alăturat forțelor submarine americane, în 1999 devenind căpitanul submarinului Santa Fe, pe care l-a transformat din cel mai slab din flota americană, în cel mai bun. A reușit să facă acest lucru aplicând metoda „lider-lider”, descoperită și perfecționată de el însuși, care constă în a-ți trata subalternii ca pe niște lideri capabili să ia decizii și să managerieze anumite situații, și nu doar ca pe niște simpli executanți.
După încheierea carierei militare, Marquet a devenit expert în leadership și speaker pe această temă, încurajând organizațiile din întreaga lume să creeze medii de lucru mai sănătoase și mai fericite și ajutându-i pe angajați să aibă mai mult control asupra muncii lor.
Crezi că oricine poate fi un lider? Dacă vreau să fiu lider, citesc cărți scrise de tine și gata, pot fi un lider bun? Sau?
Pentru mine, leadershipul este ca fotbalul. Știu în teorie cum să joc. Lovesc mingea, lucrez cu echipa și dau gol. Teoria este simplă. Putem vorbi despre teorie toată ziua și va fi foarte simplu, iar toată lumea va gândi: „A, ce ușor e!”. Dar, să dai gol e mult mai greu. Așa că, trebuie să începi să lovești mingea. Și ce înseamnă asta în leadership? Înseamnă să vorbești cu oamenii. Înseamnă să încerci diferite lucruri. Înseamnă să îi întrebi: „Hei, ce crezi despre asta?”. Dacă ei vor spune: „Păi..., cum să zic, nu știu.” Atunci, ceva s-a întâmplat. Înseamnă că nu se simt confortabil să-ți spună ceea ce cred cu adevărat. Așa că, în calitate de lider, trebuie să îi ceri mai multe detalii: „OK, spune-mi mai multe despre asta. Ce s-a întâmplat? Ce știi tu și eu nu știu?” Totodată, încercăm să evităm ceea ce noi numim „întrebări binare”, de exemplu: „Este sigur? Va funcționa?”. Astfel de întrebări tind să îi facă pe oameni să se închidă, pentru că așa ar trebui să-și asume responsabilitatea.
Să zicem că întreb dacă este sigur să urci într-un avion și să zbori de la New York la București? Ei bine, este destul de sigur, dar nu este 100% sigur. Este 99,9%. Deci care ar fi răspunsul corect? Da sau nu? Dar, dacă întreb „Cât de sigur este?”, atunci putem răspunde: „Păi, uite, vorbim de peste 10 mile, cam 2,1 accidente...” Acum avem o întrebare adevărată. „Care este probabilitatea să...”, „Cât de sigur e?”, „Cât de sigur ești?”. Așa este mai simplu pentru oameni să-ți spună ce cred. Dar întrebările de genul „Ești sigur?”, „Este sigur?”, „Va funcționa?” nu au nicio valoare.
Ai spune că este mai ușor pentru o femeie sau pentru un bărbat să fie lider?
Din perspectiva mea, am văzut femei la conducere și cred că avem nevoie de puțin din ambele. Hai să presupunem că stereotipurile de gen sunt corecte. Cred că femeile au tendința de a fi mai curioase și mai interesate de părerea celorlalți. Dar sfatul meu pentru femei ar fi, câteodată este necesar, din punctul meu de vedere, să stabilești niște reguli. Într-o ședință, de exemplu, nu lăsăm pe oricine dorește să vorbească. Votăm și vedem cine are un punct de vedere diferit. În timp ce vorbește, cei care nu sunt de acord nu pot interveni să atace, pot doar să pună întrebări. Iar dacă cineva începe cu atacurile, eu spun: „Stop, nu așa procedam aici, trebuie să punem întrebări”. Trebuie să fii ferm, însă este important să fii interesat de părerea celorlalți. Cred că e nevoie de o combinație.
Asadar, a fi lider nu înseamnă să fii cel mai bun prieten al colegilor de muncă. Fără lucruri de genul: „Sunt prietenul tău, sunt aici pentru tine”. Trebuie să fim fermi pe poziție.
Ei bine, cred că este important ca liderilor să le pese de oamenii lor. Să îți dorești ca ei să facă ce e mai bine cu viața lor, indiferent ce înseamnă asta pentru ei, să îi susții să își atingă obiectivele. Însă, vă voi da un exemplu. Pe submarin, spuneam cuvintele „avem grijă de oamenii noștri”, spuneam ca treaba noastră este să avem grijă de oamenii noștri. Eu aveam grijă de ofițeri, ofițerii de șefi, șefii aveau grijă de juniorii înrolați. Dar nu era așa. Spuneam mereu asta, dar eu vedeam altceva. Ce se întâmpla de fapt era că trebuia să demonstrezi că meriți. Am avut o situație în care unul dintre marinari nu a dormit o zi și jumătate, iar apoi a făcut o greșeală. Dar și eu aș fi făcut aceeași prostie dacă nu aș fi dormit o zi și jumătate. Când s-a aflat, m-am supărat foarte tare și am stabilit o „regulă” prin care asiguram paza prin rotație, pentru că nu puteai să dai randament atât de multe ore. Marinarii stăteau 6 ore de pază, apoi aveau 12 ore libere, după care iar 6 ore de pază, și apoi următorii. Seniorii stăteau 6 ore de pază și aveau 18 sau 24 de ore libere. Deci, cu cât erai mai mare în funcție, cu atât aveai un privilegiu mai mare.
Dar asta nu înseamnă să ai grijă de oamenii tăi, ci să îi suprasoliciți. Așa că, am făcut o regulă: nicio echipă de pază nu poate sta mai mult decât cea de dinainte. Nu le-a plăcut, dar am fost foarte ferm în privința ei.
Acestea sunt situații în care trebuie să fii ferm. În principiu, trebuie să creezi reguli care să devină parte din cultura organizației. Un an mai târziu, deja nimănui nu îi mai pasă de noua regulă. Era ceva normal. Și, astfel, toți oamenii de pe navă au început să lucreze 6 cu 18 ore. Iar asta pentru că seniorii au înțeles că trebuie să o facă. Abia acum puteam spune că avem grijă de oamenii noștri. Pentru că îi tratăm exact așa cum ne tratăm și pe noi înșine. Nu seamănă nicicum cu punctul din care am plecat. Morala poveștii este că, deși ei credeau că fac ce trebuie, uneori este mai bine să se stabilească și să se aplice anumite reguli. Chiar dacă inițial s-ar putea să nu le placă, într-un final își vor da seama că este mult mai bine.
Care credeți că este cel mai bun sfat pentru cineva care vrea să înceapă această călătorie a leadershipului?
Uite, cred că trebuie să începi prin a-ți cunoaște foarte bine jobul.
1. Studiază foarte bine domeniul în care activezi.
2. Cere întotdeauna un sfat, un feedback. Întreabă: „Cum mă descurc?”, „Ce părere ai de decizia asta?”, „Cum să abordez situația asta?” sau „Uite cum mă gândesc să fac. Ajută-mă să pun lucrurile la punct”. Și tot asa.
Pentru mine nu a venit deloc natural. A fost foarte greu pentru că mă credeam îndeajuns de inteligent încât să nu am nevoie de ajutorul nimănui. Nu faceți asta! Spuneți-le celorlalți ce gândiți. De exemplu: „Uite, în cazul asta am de gând să optimizez viteza. Nu vom mai face testele pe care le-am face în mod normal, dar chiar trebuie să găsim o soluție până mâine” sau „În cazul ăsta trebuie să dublăm eforturile și să ne asigurăm că le protejăm oamenilor datele personale”.
Contează foarte mult cum cântărești lucrurile astea. Însă, nu ajungi nicăieri dacă nu știi ce faci. Trebuie să studiezi, să studiezi, să studiezi și iarăși să studiezi. Abia apoi poți cere feedback. Abia apoi vei fi promovat și vei avea o echipă cu care să lucrezi și căreia îi vei putea cere părerea.
Vreau să te rog să le transmiți un mesaj cititorilor români.
Leadershipul este greu. Putem vorbi mult despre el, dar nu uitați că este că fotbalul. Trebuie să mergi și să lovești mingea. Leadershipul este despre a-i ajuta pe oameni să fie mai buni. Vă multumesc vouă și editurii ap! (ACT și Politon) pentru publicarea cărților mele în limba română.
