Cătălin Oprișan, despre cum e să fie om de radio și lecțiile învățate la matinalul „DesKiss Dimineața”: „Sunt om și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin”

De luni până vineri, între 7:00 și 10:00, la „DesKiss Dimineața”, Cătălin Oprișan, Ciprian Dinu și Corina Băcanu spun lucrurilor pe glume!

„Fiecare al 23-lea român e cu urechea pe tine. Tare, nu?”, spune Cătălin Oprișan despre modul în care viața lui s-a schimbat, odată cu momentul în care a hotărât să facă parte din echipa matinalului de la Kiss FM.

Realizatorul are o lungă experiență în presă și este un apreciat jurnalist de sport și televiziune, iar acum de radio. 

Cătălin adoră noul job și se gândește mereu la ascultătorii lui, atunci când intră în direct.

Nu are probleme cu trezitul de dimineață, ba chiar așa s-a obișnuit de-a lungul timpului, iar dacă ar fi să se întoarcă în timp și să invite pe cineva în emisiunea lui, ar alege-o pe Regina Maria.


Mai multe despre viața lui, cât și despre lecțiile pe care le-a învățat în studio, în interviul de mai jos:

Cum te-ai descrie în cel mai sincer mod posibil?

Născut la „Filantropia”, cu două luni înainte ca Nadia Comăneci să fie notată cu primul 10 din istoria gimnasticii. Dus de la maternitate în Berceni, unde am viețuit cinci ani, strămutat în Militari, ȚȚM-ul meu cel drag, de unde nu aș pleca pentru nimic în lume. Mare iubitor de mici și de apă cu întuneric, consider că cea mai irosită dintre toate zilele noastre este cea în care n-am râs. N-am zis-o eu, ci Chamfort, nu Chaplin, cum cred unii.

Ai o carieră de 30 de ani în presă - cum a fost pentru tine tranziția de la televiziune la radio?

N-am simțit nimic, nu m-a durut, n-am avut amețeli, asta poate și pentru faptul că m-am înțeles cu Cipică din prima secundă, iar el m-a ajutat enorm, grație experienței sale. Mă știa din auzite, îl știam din ascultate, ne-am găsit la un platouaș imens, cu mici și cartofi prăjiți. Cum să nu meargă lucrurile?

Ce-ți place cel mai mult la noul job de om de radio?

Faptul că totul e „viu”, stai de vorbă, îți trimit mesaje și te ascultă oameni de peste tot din lume. Nu credeam că mă mai topește ceva la vârsta asta. Dar când vezi „vă ascultăm din Anglia”, „am plecat la drum din Barcelona cu voi” sau auzi „Oprișene, ajută-mă!”, te faci tare precum fularul.

Povestește-mi cum e cu trezitul de dimineață, te-ai obișnuit? 

N-am avut niciodată probleme cu trezitul de dimineață. În plus, n-am nevoie nici de ore multe de somn. În ultimii 10 ani, ceasul suna la 5.20 AM. Acum, la 5.10 AM. Practic, tot pe acolo. Dacă-mi dai patru ore pe seară, e ok. Uneori mai bag și somnul de frumusețe, dar, de obicei, „duc” și fără.


Simți că te-a schimbat în vreun mod anume experiența de la Kiss?

Da. Înainte știai că te adresezi unei mase mari, undeva pe la 200.000 de persoane. Apoi, în fix jumătate de lună, ai aflat că te ascultă 1.000.000. Te dai rotund, dar, în interiorul tău, simți această diferență enormă. Suntem vreo 23 de milioane, atât aici, cât și afară. Deci fiecare al 23-lea român e cu urechea pe tine. Tare, nu?

În fiecare dimineață trebuie să vii cu zâmbetul pe buze și să-i bucuri pe ascultători. Cum reușești să-ți găsești energia pentru a face asta?

Mă gândesc, de fiecare dată, ce aș vrea eu dacă aș fi ascultător. „Le spui asta oamenilor! Tu ai vrea să auzi așa ceva luni dimineața?”. „NU!” „Atunci, schimbă, caută altceva.” Vorba lui Gică Hagi, „Viața e frumoasă, dar trebuie trăită”. Oamenii îți dau această energie și nu e un șablon. Ei te așteaptă în fiecare dimineață, e ceva greu de explicat.

Ce faci atunci când nu te simți motivat sau extrem de obosit într-o dimineață?

De obicei, pe la un 6.30 AM, ne pornim pe un micuț dejun, asezonat cu o apă cu întuneric. Oboseala dispare ca prin farmec!


Ce-ți place cel mai mult la emisiunea pe care o prezinți?

Că nu există nicio barieră. Vrei să vorbești cu cei care te ascultă despre asta, vorbești! Vrei să le ceri părerea, asta faci! OK, respecți anumite reguli, dar ești liber să faci ce vrei! Ai pregătite două subiecte, apare altul, le schimbi din mers, nu e ceva prestabilit. Asta înseamnă, pentru mine, un post de radio „viu”.

Dacă ar fi să ai invitat/ă pe cineva anume - pe cine ai alege și de ce?

Dacă ar fi să pot da timpul înapoi, aș vrea să stau față în față cu Regina Maria, pentru că a fost o personalitate imensă pentru acest neam. M-am gândit de multe ori la asta, dar cred că după ce aș fi spus „Majestate”, n-aș mai fi găsit vorbele, de emoție.

Care este melodia care te definește în prezent, pe care ai pune-o oricând pe repeat și ai strecura-o și în playlistul Kiss FM?

Am 34 de ani de când sunt „bolnav” cu Depeche Mode. E o piesă de pe albumul „Ultra”, din 1997, „Insight”. O ascult în fiecare zi. Da, știu, pare că-s nebun, dar nu-s! OK, e mai puțin cunoscută, dar versurile, plus modul în care o cântă Dave Gahan. Mă topesc după ea. Într-o zi, poate-l „păcălesc” pe Ciprian Dinu să o pună.


Ce ți-ar plăcea să știe ascultătorii tăi despre tine?

Că-s om și că nimic din ce e omenesc nu mi-e străin!

Care este cea mai mare satisfacție pe care o ai la finalul emisiunii?

Atunci când spunem „mamă, câte știri mai aveam și nu le-am dat”, semn că n-am simțit când au trecut cele trei ore.

Simți că de când ai început un job în radio ai învățat o anumită lecție?

Da! Că la TV omul vede scenariul, e mai ușor pentru tine. Când i-am spus lui Dan Negru că plec spre radio, mi-a povestit că marele actor Mircea Albulescu i-a zis așa: „Dănuțe, la radio tu ești cel care pune scenariul în mintea ascultătorului! Să nu uiți, niciodată, asta!”. Și lucrez zilnic să nu uit!