„Oi” este cartea în care Remus Țiplea a adunat, între 2009 și 2022, frânturi din ritualul oieritului, din diferite anotimpuri și ocazii. Ca de fiecare dată când vine vorba de un proiect al lui Remus nu mi-e clar dacă el a ales subiectul sau subiectul l-a ales pe el. Certitudinea e însă că prin fiecare dintre cele pe care le-a făcut și le-a publicat fie online, cum e cazul cu cele de pe VICE, fie într-o carte tipărită îți arată o nouă lume.
Așa e cazul și acum. „Oi” vine în materializarea în imagini a unui obicei mai vechi decât România: Sâmbra Oilor. Aceasta s-a sărbătorit în toate satele Oașului, pentru că viața locuitorilor din acea zonă a fost strâns legată de creșterea oilor, după cum povestește în prefață Robert Laszlo, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare.
„Păstoritul s-a metamorfozat încet dintr-o simplă ocupație economică, de subzistență, într-o deprindere cu puternice tente ritualice, învestită cu atribute cvasitaumaturgice”, adaugă Laszlo. El este și autorul textelor care explică, de la capitol la capitol, cum se întâmplă lucrurile în breasla asta.
Odată cu publicarea cărții, a cărei copertă a fost făcută de Raul Sebastian (Vlad) Țiplea, fiul fotografului, am vorbit cu Remus despre demersul ăsta și ce-a însemnat pentru el ca ani la rândul să mai adauge câteva elemente acestui pachet vizual impresionant. „Munca de documentare m-a făcut să înțeleg într-o anumită măsură filozofia de viață a oșenilor – felul lor de a fi, de a gândi, de a simți. Am învățat, totodată, ce înseamnă să fii responsabil, să te dedici cu adevărat unei meserii și cum e să nu ai duminică liberă sau zi de sărbătoare.”
Cartea „Oi” e structurată pe capitole care să te poarte prin tot universul oieritului: „Iuhașii”, „Ciobanii”, „Fătatul”, „Păscut, Hrănit”, „Tunsul”, „Tăiatul și vândutul mieilor”, „Sâmbra oilor”, „Mulsul și făcutul brânzei”, „Staulul”, „Spălat, tratat” și „Câinii de la oi”.
Deși nu sunt din zona Oașului, unele dintre obiceiuri îmi sunt familiare. Le-am prins în copilărie, înțeleg relația ciobanilor cu oile și grija lor față de ele, dar nu cred c-am văzut-o vreodată la așa nivel.
Sunt 13 ani în care Remus a documentat subiectul ăsta și se vede, că sunt numeroase momente pe care nu le poți surprinde doar în vizită. Chiar și așa, nu s-ar apuca de activitatea asta. „Dacă am documentat zece ani viața religioasă, nu m-am făcut preot. Am documentat nunțile oșenești și nu m-am făcut mire după toate tradițiile, dar poate într-un viitor apropiat, cine știe. Am documentat viața ciurdarilor și nu mi-am luat bivoli. Așa și cu oile: am documentat viața lor și asta a fost.”
Animație făcută de Vlad pe baza designului copertei.
Demersul lui de-a documenta viața acestor oameni, încheiat odată cu publicarea cărții în 2022, reprezintă, totodată, și primul lui proiect. „Eram fascinat de viață crescătorilor de oi – iuhași, cum își spun ei –, dar mai ales de obiceiurile și tradițiile pe care le au.” Spune, totodată, că de proiectul ăsta e și cel mai mândru. „Fiul meu Vlad e super pasionat de grafică și el mi-a făcut coperta. De altfel, cu toată subiectivitatea mea, o iubesc la nebunie.”
Te las mai departe cu câteva dintre imaginile care apar în carte, ca să îți faci o idee despre ce-a văzut și trăit Remus Țiplea cât a documentat subiectul.
