Fotografii cu viața izolată din Insulele Feroe, unde bărbații sunt mai mulți decât femeile

„Bărbații feroezi sunt tradiționaliști, dar femeile sunt mai moderne”, a remarcat Òlavur, un locuitor din Skálafjørður, Insulele Feroe, Danemarca. „Nici măcar nu știu să tricoteze.” Tânărul de 22 de ani e unul dintre numeroșii bărbați pe care i-a cunoscut Andrea Gjestvang în timp ce lucra la noua ei carte, Atlantic Cowboy. Publicată de editura GOST, e o monografie bogată care documentează comunitățile rurale din Insulele Feroe, cu accent pe rolurile tradiționale de gen și pe dezechilibrul numeric dintre bărbații și femeile din regiune.

Când fotografa norvegiană a început să lucreze prima oară la acest proiect, în 2014, bărbații din Feroe erau mai mulți decât femeile cu aproape două mii (populația era pe atunci sub cincizeci de mii de locuitori, acum e puțin peste), pentru că femeile plecaseră la studii în Copenhaga sau alte orașe europene.

„Aici poți învăța să fii profesor sau asistent, dar dacă vrei ceva mai academic sau creativ, pleci în străinătate. Apoi te întorci și nu găsești niciun job aici. E de înțeles că mulți nu se mai întorc”, a zis Gjestvang. 

Insula e, în mare, creștină, dar și prima regiune nordică care a legalizat căsătoria între persoane de același sex. În comunitățile de pescari și fermieri, mulți bărbați aleg să locuiască cu un frate sau cu un părinte.

În fotografiile lui Gjestvang, aceste două domenii – munca și casa – sunt reprezentate prin naturi moarte pătate cu sânge, portrete domestice intime și peisaje vaste și intense. Fotografa a vorbit cu VICE despre provocările masculinității moderne și despre impactul deficitului de femei asupra relațiilor. 

VICE: Când ai aflat prima oară de dezechilibrul de gen din Insulele Feroe?
Andrea Gjestvang: Am cunoscut într-un bar din Berlin un scriitor care vorbea despre problema asta, zicea că tot mai multe femei pleacă din zonă. Am fost curioasă și surprinsă, pentru că regiunea nordică e foarte liberală și mândră de faptul că are premiul întâi la egalitatea de gen – așa că, în 2014, am mers cu mașina până acolo ca să văd care e situația. În scurt timp, am descoperit locurile informale de întâlnire, mai ales porturile, unde tinerii ies ca să stea de vorbă și să bea bere.

Care erau cele mai răspândite preocupări ale oamenilor?
Bărbații mai în vârstă – fermieri, pescari sau pensionari – erau destul de mulțumiți de situația lor. Au trăit vieți bune și lungi și s-au bucurat de libertate pe bărcile lor. Cei care nu au avut relații cu femei și nu și-au întemeiat o familie locuiesc cu frații, surorile sau mamele lor. Dar sunt îngrijorați pentru generația tânără și se întreabă ce impact va avea lipsa femeilor asupra satelor lor.

Tinerii se plâng că toate fetele cu care au fost colegi la școală au plecat – nu e chiar adevărat, multe femei au rămas în Insulele Feroe – și că ei și-ar dori să trăiască și să muncească în regiune, dar nu știu dacă își vor putea întemeia o familie sau dacă o femeie din altă parte ar fi dispusă să se mute aici. 

E un subiect destul de sensibil? Cum de au avut încredere bărbații să vorbească lucrurile astea cu tine?
Eu am crescut la o fermă, așa că pot vorbi despre oi și calitatea solului sau despre vreme și vecini. Am vorbit mult cu ei despre vreme, despre oi, despre vecini și, în cele din urmă, despre așteptările lor de la viață, despre iubire și singurătate. Unii erau filosofici, alții acceptau situația ca atare, ceea ce spune multe.

Ce părere au de faptul că tot mai multe femei părăsesc regiunea?
Sunt destul de triști. Un tip locuia cu fratele, tatăl și mama lui, iar sora plecase în Danemarca. Pe de altă parte, se obișnuiesc de mici cu asta. Când au 15 sau 16 ani, mulți adolescenți pleacă în Danemarca să studieze un an, dar mereu sunt mai multe fete decât băieți. La vârsta asta, mulți băieți renunță la școală și merg la pescuit cu unchii sau tații lor.

Societatea s-a schimbat și tot mai mulți băieți merg la studii, dar tot pescuiesc niște ani. Am vorbit inclusiv cu niște academicieni și se pare că e foarte popular ca bărbații să continue stilul de viață al strămoșilor, cu muncă la fermă. Nu văd niciun motiv pentru care s-ar muta altundeva, spre deosebire de femei, care au altă gândire.

Tu ai făcut vizite pe o perioadă de șase ani. Ce schimbări ai observat?
E greu să vezi schimbări într-o societate în doar șase ani. Nu e mult. S-au schimbat multe după pandemie, mulți oameni s-au întors acasă, inclusiv femei. Iar asta e bine. Singura schimbare pe care am simțit-o a fost că mă simt tot mai confortabil în comunitate.

Politicienii fac ceva să schimbe situația?
Depinde cu cine vorbești. Da, există mai multe posibilități acum dacă vrei să studiezi în Feroe, dar majoritatea populației e preocupată de muncile tradiționale. Am vorbit mult despre asta cu un bărbat care locuia cu mama lui și el trăia clipa, cum ar veni. Adică aștepta să vadă ce se va mai întâmpla, în timp ce își trăia viața. Cam asta e mentalitatea.

Sunt obișnuiți să nu controleze totul, trăiesc într-un mediu în care depind foarte mult de condițiile meteo.

După ce mi-am terminat proiectul, am văzut că bărbatul respectiv și-a găsit o femeie din alt oraș care s-a mutat cu el. Și ceilalți bărbați își doresc asta, dar nu vor să renunțe la stilul lor de viață – merg la pescuit trei luni încontinuu... Nu sunt foarte îngrijorați cu privire la acest aspect. La urma urmei, există femei în jurul lor, dar nu toate vor să adopte acest stil de viață.