Când auzi de scriitori, clișeele promovate de filme te fac să te gândești automat la vieți dezordonate și pline de excese, boemie, excentricități. Sigur, pentru mulți chestia asta e valabilă – uită-te la Hunter S. Thompson, de exemplu –, dar pentru alții, realitatea de zi cu zi se aseamănă destul de mult cu a ta.

Mulți oameni creativi nu se bazează pe inspirația de moment, ci pe muncă susținută și o rutină strictă, de care au grijă să se țină zilnic. De asta, obiceiurile acestor scriitori faimoși s-ar putea să ți se pară chiar plictisitoare, dar asta nu le face mai puțin eficiente.

Se spune că trebuie să ai o experiență bogată de viață pentru a deveni un bun scriitor, dar uneori nu e nevoie decât de o lume interioară bogată și foarte multă imaginație. Cei 6 scriitori de mai jos demonstrează asta din plin.

Când spui Kafka, te gândești automat la atmosfera angoasantă și absurdă din opere ca „Metamorfoza” sau „Procesul”, ceva atât de distinct încât a primit și un nume: kafkian. Viața autorului, în schimb, a fost cum nu se poate mai banală. A lucrat toată viața ca jurist într-o firmă de asigurări și își petrecea aproape tot timpul liber scriind, de cele mai multe ori noaptea târziu.

A fost un scriitor prolific, dar din păcate îi lipsea încrederea de sine, așa că a ars majoritatea scrierilor sale și a lăsat scris în testament ca operele sale neterminate să fie arse. Din fericire, cel însărcinat cu asta a ales să n-o facă, așa că acum poți aduce în discuție numele lui Kafka când stai la coadă la ANAF. A murit la 40 de ani de tuberculoză într-un anonimat aproape total.

Faima a venit peste 20 de ani mai târziu, iar în timp a devenit unul dintre cei mai influenți scriitori moderni.

Berea Guinness și James Joyce sunt probabil cele mai cunoscute produse de export din Irlanda. Al doilea, pentru că a influențat decisiv literatura secolului XX, prin romane ca „Ulise”, „Finnegans Wake” sau „Portretul Artistului la Tinerețe”. La început, Joyce a încercat să studieze medicina, dar și-a dat seama rapid că nu-i de el și s-a refugiat în literatură.

Editorii cărora le-a trimis ce scria au considerat că operele lui sunt prea îndrăznețe, așa că i-a luat destul de mult timp până când cineva s-a aventurat să-i publice colecția de povestiri „The Dubliners”, care a avut un succes răsunător.

Spre deosebire de Kafka, Joyce a cunoscut aprecierea încă din timpul vieții – T.S. Eliot și Hemingway au considerat „Ulise” o operă de geniu –, dar și el a dus o viață liniștită, în ciuda relocărilor în Franța, Italia sau Elveția. 

Agatha Christie, una dintre cele mai importante autoare de romane polițiste, s-a născut într-o familie britanică bogată, așa că nu a mers la școală și a avut parte de home schooling. Probabil că de asta a simțit nevoia de mică să evadeze prin literatură. La început, niciun editor n-a fost interesat de cărțile ei, dar a cunoscut succesul odată cu primul roman care-l avea ca protagonist pe detectivul Poirot.

Se spune că e autoarea cea mai tradusă din lume. Nu a avut deloc viața tumultuoasă a personajelor ei, dar a existat însă un moment desprins, parcă, dintr-un roman polițist: dispariția ei misterioasă.

Despre autoarea romanului „Wuthering Heights” se spune că era de o timiditate bolnăvicioasă, dar asta nu a împiedicat-o să scrie opere foarte îndrăznețe, mai ales pentru vremea când au fost scrise. Emily făcea parte dintr-o familie cu cinci copii. Ca să mai evadeze din viața banală și plină de neajunsuri, surorile au început să creeze artă și să inventeze povești despre lumi inventate.

Se pare că joaca le-a dus departe, pentru că atât Emily, cât și surorile ei Charlotte și Anne au devenit scriitoare cunoscute. Pentru că prejudecățile legate de scriitoare erau destul de puternice în epocă, acestea și-au semnat operele cu pseudonime din care să nu reiasă genul autorului. Mulți critici au crezut, așadar, că „Wuthering Heights” a fost scris de un bărbat.

Emily Brontë a murit la 30 de ani, înainte să termine un al doilea roman, dar moștenirea ei literară rămâne până-n ziua de azi. 

Unul dintre cei mai importanți scriitori americani ai secolului XX, laureat al premiului Nobel și premiat de două ori cu Pulitzer pentru ficțiune, William Faulkner și-a petrecut cea mai mare parte din viață în Lafayette County, Mississippi, în sudul Americii profunde.

În liceu a început să nu mai fie interesat de note și, până la urmă, nici nu a mai terminat facultatea, dar asta nu l-a împiedicat să facă lucruri mari. Câțiva ani a lucrat la un oficiu poștal. Pentru că i se părea un job extrem de plictisitor, tot ce făcea era să joace cărți, să scrie poezii și să bea.

De altfel, atunci când și-a dat demisia, a făcut-o într-un mare fel – a scris angajatorilor o scrisoare care între timp a devenit celebră. Crede-ne, merită să o citești. Așadar, nu e nevoie neapărat să ai o viață aventuroasă pentru a da o literatură vie. 

Când vorbești despre scriitori vizionari, numele lui Jules Verne apare invariabil în discuție. Asta pentru că prolificul scriitor a imaginat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea avansuri tehnologice care au apărut la multă vreme după moartea sa. Cum ar fi călătoria pe Lună, de exemplu, pe care acesta a descris-o într-un mod foarte asemănător de cum a avut ea loc prima dată, în 1969.

Chiar dacă în timpul vieții nu a avut parte nici măcar de mică parte din aventurile pe care le descrie în cărțile sale, Jules Verne a fost încă de mic o fire aventuroasă. Se spune că la 12 ani s-a îmbarcat clandestin pe o navă care urma să plece în India, dar a fost prins și pedepsit de taică-său. Atunci ar fi zis „De acum încolo voi călători doar în imaginația mea” și s-a ținut de promisiune, deși mai târziu, când a început să facă bani cu romanele sale, a putut să-și cumpere un vas cu care să se avânte pe mare.