Vrăjelile penale folosite de proprietari ca să nu mai dea garanția chiriașilor

Conceptul de garanție în caz de prejudicii e simplu. Proprietarul îți păstrează o sumă mare din banii tăi ca să fie acoperit în caz că tu și colocatarii tăi îi transformă locuința în al cincilea cerc al iadului - sună destul de corect. 

Din păcate, garanțiile sunt adesea tratate ca niște pușculițe de proprietari oportuniști care nu sunt mulțumiți de miile de euro pe care le primesc de la chiriași și nu pot rezista oportunității de a le folosi pentru mici stricăciuni la costuri umflate. 

„Garanțiile sunt una dintre cele mai comune probleme cu care vin oamenii la noi”, spune Owen Polley de la sindicatul chiriașilor ACORN, „fie că proprietarii n-au protejat garanțiile, fie că încearcă să facă deduceri incorecte, există întotdeauna o mulțime de proprietari care au practici dubioase.”

În fiecare an, mii de persoane rămân fără garanție pe nedrept. „Sfatul meu este să te asiguri că e trecută într-un contract protejat”, spune Polley. „Mulți proprietari nu o trec și, dacă o au trecută, atunci n-ar trebui să accepți nicio deducere, chiar dacă există prejudicii. Dacă ești protejat legal, dar proprietarul nu negociază, ar trebui să abordezi problema prin prisma acelei protecții.”

Din păcate, mulți chiriași pur și simplu nu își știu drepturile. Am vorbit cu oameni din Marea Britanie despre cele mai penale vrăjeli folosite de proprietari ca să nu le mai dea garanția înapoi. 

„Am locuit într-o casă studențească în care proprietara ne-a jecmănit maxim. A trebuit să cumpărăm toate materialele ca să zugrăvim bucătăria și ne-a luat și 60 de euro din garanție pentru un fir de păr în sertar și praf pe plinte. Apoi a făcut un mare scandal când ne-am mutat că trebuie să aducă o firmă specializată în curățenie. Nu ar trebui oricum să facă asta?

Când locuiam acolo, am avut și o infestare masivă cu muște, despre care proprietara a refuzat să facă ceva fiindcă este budistă. În mod clar, Buddha nu are nicio reținere în privința impozitării nedrepte.”

„Am locuit într-o casă care era în stare bună, dar am închiriat-o complet nemobilată. Când ne-am mutat, casa era complet goală. Nu avea decât o pompă pentru desfundat toaleta care era în grădină.

Pompa era stricată și nici măcar nu putea fi folosită, așa că am aruncat-o. Au trecut doi ani și jumătate și ne mutam de acolo. Îmi trebuia garanția înapoi pentru următoarea casă, așa că două zile am curățat casa complet. Am zugrăvit, am astupat toate găurile, am curățat ferestrele, absolut tot ce trebuia făcut. 

Apoi am primit un e-mail în care ni se spunea că datorăm 350 de euro pentru o casă în general murdară, sumă în care erau incluși, pe lângă altele, și 30 de euro pentru pompa de toaletă ruptă. Alte discrepanțe notabile au inclus praf pe lustre și gunoi în tomberonul din curte.”

„În fața casei erau mucuri de țigară și a venit proprietarul să-mi ceară zece euro ca amendă. Tocmai primisem niște bani de la bunica și a trebuit să-i dau zece euro din ei direct proprietarului. Încă locuiam acolo și mai aveam nouă luni de contract.”

„M-am mutat într-un apartament al cărui anunț era postat pe un geam. Destul de suspect, dar era ieftin și într-o zonă bună. Apartamentul era o extensie construită lângă casa proprietarului, deci el era vecinul nostru de alături. 

A fost foarte informal, dar am stabilit totul direct cu proprietarul și am plătit o garanție de aproximativ 1.500 de euro. Cu toate astea, când a venit momentul să ne mutăm și să ne cerem banii înapoi, proprietarul s-a prefăcut brusc că nu știe engleză și că nu înțelege ce e o garanție. 

Am locuit efectiv lângă el și am vorbit cu el în engleză de mai multe ori. Toată faza era atât de dubioasă, iar el nu renunța, așa că am lăsat-o moartă și am plecat pur și simplu.”

„Aveam un apartament frumos aproape de mare care nu era oficial pentru studenți, dar proprietarul ni l-a dat nouă și nu am avut probleme tot anul. 

Când ne-am mutat de acolo, am făcut curat ca lumea și am rămas șocați că fiecare a trebuit să mai plătim câte 120 de euro de căciulă. Când ne-am plâns, proprietarul a spus ceva despre abajururi, o pată de pe covor, dar problema principală era o crăpătură din baie. Aparent, toată cada trebuia înlocuită fiindcă era din porțelan și nu putea fi reparată. 

Când am verificat, am descoperit că acea crăpătură era de dimensiunea lățimii unei unghii, atât de minusculă încât nimeni n-a observat-o tot anul. N-am putut să demonstrăm că nu noi am făcut-o, așa că a trebuit să plătim. 

Ne-am mutat înapoi anul următor și, ai ghicit, nmic nu fusese reparat, ci doar cumpărase două abajururi ieftine de la Ikea. Am fost supărați, dar ne-a spus că nu se poate face nimic fiindcă situația a fost încheiată. Când am plecat, am primit un e-mail de la proprietar în care ne mulțumea că suntem chiriași model și că nu ne va reține deloc din garanție. Probabil că fac manevra aia anual, dar n-au putut s-o facă de două ori cu noi. Pun pariu că oamenilor li se iau în continuare bani pentru acea crăpătură din cadă.”

„Am locuit într-o casă pentru studenți cu nouă dormitoare și, deși eram atât de mulți, am reușit să lăsăm casa la fel cum am primit-o. 

Proprietatea era gestionată de agenți, iar după ce am plecat au venit și au pus o mulțime de chestii în toate camerele. Vorbim despre pături identice și perne, dar și mobilier de grădină și ustensile în bucătărie. Toate erau nou-nouțe și clar nu ale noastre, dar tot ne-au cerut 50 de euro de căciulă ca să le scoată de acolo. Am încercat să contestăm timp de patru luni, dar până la urmă am renunțat fiindcă toți eram plecați la studii în afară și aveam nevoie de bani. 

Au mai încercat să ne taxeze pentru curățarea covoarelor, lucru ciudat fiindcă întreaga casă avea podele laminate.”

„Ne-am mutat într-o casă nemobilată care mirosea a căcat și era plină de obiecte mucegăite de la foștii chiriași. Tot locul era plin de mucegai, păr, pânze de păianjeni și urme de arsură, iar exteriorul casei fusese neglijat ani de zile. 

După ce ne-am plâns, agenții ne-au spus la telefon să lăsăm locul așa cum l-am găsit, dar nu ne-au dat asta în scris, chiar dacă am cerut. Când ne-am mutat, au încercat să ne ia 300 de euro pentru stricăciuni pe care nu le-am făcut noi și pentru curățare profesionistă. Când le-am arătat dovezile, ne-au oferit o reducere de zece euro. 

Am ajuns la proces, dar ne-au blocat din a trimite orice dovezi, iar înainte de termenul limită ni s-a spus că cerința proprietarilor tocmai fusese acceptată și că nu avem voie să vedem rapoartele. 

Pe lângă asta, mai plăteam și 20 de euro pe lună în plus la chirie pentru costuri de asigurare a locuinței. Încă nu știu ce înseamnă asta.”