Kiss Bits

Poveștile astea horror ale chiriașilor îți arată ce janghine pot fi proprietarii

Dacă mai ai nevoie de dovezi în plus că majoritatea proprietarilor sunt niște gunoaie, ai ajuns în locul potrivit.

Să închiriezi un apartament sau o casă poate fi un adevărat iad, dar în ultimul an, s-a ajuns la noi niveluri de haos. Până acum, probabil că ai auzit de ororile cu prețurile exagerate, proprietari băgăcioși sau locuințe cu probleme la instalațiile de apă și cu probleme cu mucegaiul sau gândacii. 

Corect ar fi dacă chiriașii ar fi mai bine protejați prin lege și să fie construite locuințe sociale pe care să și le permită oricine, dar asta nu pare că se va întâmpla curând, cel puțin nu în România. 

Lucrurile nu stau grozav nici în Marea Britanie, unde concurența între chiriași devine din ce în ce mai acerbă, pentru că numărul de locuințe disponibile pentru închiriere a scăzut cu o treime în ultimele 18 luni. E o criză pe care proprietarii o exploatează cu interviuri similare cu cele pentru joburi, contracte dubioase, avansuri și garanții, sau pun chiriașii să fie de acord cu mărirea chiriei în mod regulat. 

Mai jos, am vorbit cu nouă persoane despre trucurile mârșave pe care le-au făcut proprietarii ca să le facă închirierea un coșmar și mai groaznic decât era înainte. Dacă mai ai nevoie de dovezi în plus că majoritatea proprietarilor sunt niște gunoaie, ai ajuns în locul potrivit. 

„Ni s-a cerut să facem o înregistrare video de tipul celor de la X Factor”

După luni de căutări, am găsit un loc care ne plăcea. Agentul imobiliar ne-a anunțat că proprietara era gravidă și trăia în Japonia și că a cumpărat proprietatea pentru viitorul ei copil. Așa că viitorul nostru proprietar urma să fie un copil care nici nu se născuse. 

Ne-a spus că proprietara vrea ca noi să facem un clip video ca interviu. Așa că, noi patru (viitorii chiriași) ne-am adunat în fața camerei de la telefon într-un pub și am spus pe rând ce facem, cum ne câștigăm existența și de ce am fi buni chiriași. S-a simțit ca o audiție pentru X Factor – a fost atât de jenant. I-am trimis-o și în final proprietara ne-a refuzat.

 – Jake Khan, 24 de ani, Londra

„Proprietarul a anulat contractul de închiriere cu o oră înainte să ne mutăm”

Am fost să văd o proprietate și totul era grozav, cu excepția unei mari găuri pe perete. Am întrebat proprietarul dacă va fi reparată înainte să ne mutăm. M-a asigurat că da. Am dat un avansat de o mie de euro ca să păstrăm spațiul. 

Două săptămâni mai târziu, în ziua mutării, mi-a trimis contractul la nouă dimineața. Erau câteva chestii pe care l-am întrebat dacă le putem modifica, nimic major, doar să-mi corecteze numele, garanția pentru curățenie, adăugarea locului de parcare (pentru care plăteam extra) și cât de mult va dura ca proprietarul să repare lucrurile care s-au stricat în casă. 

În momentul respectiv, eram gata cu bagajele și în Uber pe drum spre duba pe care am închiriat-o pentru mutare și-mi trimite un mesaj: „Hei, îmi pare că nu mai ești mulțumit de proprietate, așa că îți voi trimite înapoi avansul.” Asta era la ora 14. Eu trebuia să mă mut la 15. 

L-am întrebat dacă putem să facem un apel ca să vorbim despre asta, dar m-a refuzat. În procesul de mutare, am donat 20 de saci de lucruri – inclusiv mașina de spălat, frigiderul și cuptorul cu microunde. Încă trebuie să-mi caut o nouă locuință și îmi spăl hainele la o spălătorie.

 – Gracey Mae, 31 de ani, Londra

„Proprietara a încercat să-mi închirieze jumătate din sufrageria ei”

Cel mai groaznic lucru prin care am trecut cu proprietarii a fost când m-am dus să văd o cameră într-un apartament la comun. Pozele arătau grozav: era mare și scria că e un spațiu privat. Când am ajuns acolo, camera era de fapt jumătate din sufrageria apartamentului, despărțită de restul casei prin panouri de pal pe roți cu un spațiu de zece centimetri de la podea. 

Proprietara care locuia acolo mi-a spus să nu-mi fac griji, îi place să folosească sufrageria ca să se uite la filme, dar dacă am nevoie de intimitate, să-i spun. Pentru asta trebuia să scot din buzunar 850 de euro pe lună. 

Avea 30 de vizionări în ziua aia, iar persoana care a venit după mine, a obținut camera.

– Tiegan, 22 de ani, Londra

„Proprietarul a vrut să mă taxeze în plus dacă vin prieteni în vizită”

A fost un proprietar care locuia acolo și voia să completez un spreadsheet în care să trec zilele în care venea câte un prieten la mine. Dacă depășeam un anumit număr, trebuia să plătesc în plus la chirie. Raționamentul lui era că o a treia persoană ne va crește facturile la utilități. 

– Filipe, 29 de ani, Londra

„Am rămas pe drumuri când proprietarul nostru a încurcat lucrurile în ziua mutării”

După două săptămâni de căutări, eu și alți doi colegi am dat avansul pentru o locuință după ce ne-am mărit bugetul – eram deja disperați. Proprietarul ne-a pus să semnăm un contract pe trei ani cu creștere a chiriei de 50 de lire în fiecare an. 

Am venit pe la locuință înainte de mutare ca să facem niște măsurători și am văzut actualii chiriași acolo. Ne-au anunțat că mai au o lună de stat în casă. Aparent, ziua mutării noastre era înainte de ziua în care trebuiau ei să plece. A trebuit să scoatem toate lucrurile din fosta noastră casă și să le punem într-un depozit – pentru care proprietarul a refuzat să plătească – și să petrecem următoarea lună pe la diverși prieteni, până am putut să ne mutăm.

– Billie, 28 de ani

„Proprietarul a încercat să-mi vândă o capcană mortală plină de umezeală și mucegai”

Ce a înrăutățit situația a fost că încercam să închiriez ca freelancer și singur. Chiar și atunci când m-am oferit să plătesc șase luni de chirie în avans, nu a fost îndeajuns. O agenție a vrut să plătesc un an în avans și să am o persoană care să garanteze pentru mine – deci 17 mii de euro. Nu aveam cum. 

Am văzut spații murdare, mici și umede, fără să fie măcar zugrăvite. Sau o locuință care era descrisă în anunț ca garsonieră, dar nu era decât un pat în fața aragazului, pentru o mie de euro fără utilități. 

Un proprietar îmi arăta spațiul, timp în care i-am spus Miroase a umezeală aici și mi-a răspuns Nu, nu, nu, e okay. Aveam un dispozitiv de măsurat umezeala: un nivel sănătos e între 50 și 55 la sută – acolo era umezeală de 85 la sută. L-am întrebat și despre mucegai, la care el mi-a răspuns: pulverizează cu clor și trece – nu scapi de mucegai de tot cu clor!

–  Marti, 34 de ani, Bristol

„Faptul că am cerut mici reparații, ne-a costat proprietatea”

La o vizionare, ne uitam prin casă și am întrebat dacă vor fi zugrăviți pereții – aveau zgârieturi și covorul era murdar. Agentul imobiliar ne-a spus că dacă cineva face o ofertă fără cerințe, atunci probabil că va obține spațiul. Așa că, proprietarul închiria de bună voie o proprietate cu trei mii cinci sute de euro fără să facă nicio îmbunătățire de la ultimii chiriași. 

Ba chiar ne-am oferit să plătim șase luni în avans și nu am obținut spațiul. Poate fiindcă am cerut să fie curățat în profunzime și să fie astupate găurile.

– Ollie, 29 de ani, Londra

„Proprietara a renunțat la noi la o lună după ce ne-a fost acceptată oferta”

Ni s-a acceptat oferta la un spațiu cu condiția ca proprietarul să cunoască fiecare chiriaș. Pe doi dintre noi ne cunoscuse la vizionare, unde ne-a anunțat că ea era de fapt proprietară din întâmplare, nu ca toți ceilalți. Cealaltă colegă de apartament, Rosie, care locuia în Leeds, nu o cunoscuse încă. Rosie a trebuit să vină în Londra și să stea la o prietenă ca să se întâlnească cu proprietara și să-și ia concediu fără plată, fiindcă proprietara nu putea să se vadă cu ea în altă perioadă. A anunțat-o pe Rosie că noi nu suntem prima ei alegere – un început grozav pentru o relație.

Au trecut două săptămâni și proprietara nu ne-a dat contractul. Îi tot spuneam că urmează să ni se termine chiria precedentă în curând. Îmi spune că trebuie să lucrăm la încrederea reciprocă! Eu am încredere în tine că nu-ți găsești altundeva și tu ai încredere în mine că nu dau proprietatea. Bineînțeles că nu așa a funcționat. Mai avea alte 30 de vizionări. 

După o lună de discuții în care am încercat din răsputeri să primesc contractul semnat, ne-a cerut să-i trimitem o garanție de 1.700 de euro. I-am spus că va dura câteva zile ca să scoatem banii din conturile de economii și ne-a dat ca termen limită ziua de vineri. Vineri, la ora șapte dimineața, ne-a anunțat că renunță la noi și că apartamentul este din nou pe piață. Motivul ei? M-ai deranjat și acum tragi de timp.” 

– Ben Bloom, 29 de ani, Londra

„Un fost proprietar m-a sabotat”

Voiam să închiriez un spațiu ca studentă cu două prietene, care erau angajate full-time. Am reușit să găsim un apartament cu trei dormitoare după o lună și jumătate de căutări, care nu era într-o zonă grozavă, dar eram foarte disperate. 

Proprietarul era sceptic fiindcă eram studentă și mi-a cerut o recomandare de la fostul proprietar. Proprietarul meu mi-a făcut o descriere atât de nasoală, lucru foarte șocant, fiindcă eu și colegele mele de apartament am crezut că aveam o relație bună.

Dar ne-a reținut o parte din garanție fiindcă a zis că suntem murdare. Casa avea o problemă cu șobolanii, mașina de spălat vase era stricată – pe care el trebuia să o repare – și era și mucegai, toate dinainte ca noi să ne mutăm acolo. De asta cred că ne-a reținut garanția. Și cred că avea nevoie să-mi facă acea descriere nasoală ca să demonstreze motivul pentru care nu-mi mai dădea banii înapoi. 

Am crezut că va trebui să-mi îngheț anul trei de facultate fiindcă n-aveam unde să locuiesc. Singurul motiv pentru care am reușit să mă mut unde stau acum este fiindcă era o mizerie și am fost de acord să plătesc șase luni în avans.

 – Kadie Howard, 25 de ani, Manchester

Vrei să fim prieteni?

Abonează-te și rămâi conectat cu cele mai hot subiecte din muzică și entertainment.