Foto credits: Andrada Pavel
O știți din semifinala sezonului 11 de la Vocea României, unde a cucerit publicul din echipa lui Tudor Chirilă cu vocea ei puternică și timbrul aparte. Raluca Radu nu e doar o voce memorabilă, ci și o artistă care îmbină tradiția cu prezentul într-un mod profund personal. Recent, și-a lansat primul single – „ALAI” – o piesă care aduce în prim-plan un folclor viu, crud și copt deopotrivă, reinterpretat într-o estetică contemporană. E un omagiu adus legăturii nevăzute dintre femei și forței lor interioare. Am stat de vorbă cu Raluca despre începuturi, inspirație, identitate artistică și focul care o face să creeze.
Cum a fost copilăria ta în Vaslui și ce rol a avut muzica tradițională în formarea ta?
Vin dintr-o familie mare cu incredibil de mulți veri, iar pentru mine copilăria e strâns legată de vacanțele la bunica, de toate prostiile pe care le făceam cu verii mei. Copilăria e legată de muzica de fanfară pe care o auzeam frecvent la nunți sau la oricare eveniment important din sat și în copilărie am simțit cât e de puternică muzica tradițională. Se simțea asemenea mersului în picioarele goale prin iarbă verde. Mai târziu am reușit să pun în cuvinte puține acest sentiment și acuma îl denumesc simplu „muzică crudă”, iar acest tip de muzică mi-a rămas impregnat în urechea internă și în suflet și caut să existe în tot ceea ce fac și evident, și în muzica mea de acum.
Ce înseamnă pentru tine „acasă” atunci când vorbim despre identitate și cultură?
Mi-e foarte greu să definesc sentimentul de acasă, pentru că de-a lungul timpului, „acasă” a căpătat nuanțe noi. Uneori „acasă” e întrebarea „Tu de-a cui ești?”, alteori poate însemna și căldura din ochii unor oameni pe care abia i-am întâlnit, dar pe care îi simt aproape. Din perspectiva asta a identității, pentru mine acasă este acasă, înseamnă să îmi cunosc rădăcinile, să știu cine au fost cei dinaintea mea și având aceste informații, mă pot simți acasă oriunde, pentru că îi recunosc pe „ai mei” în orice colț de lume.
A existat un moment anume în care ai realizat că vrei să-ți dedici viața folclorului?
Nu am semnat un contract pe viață de dedicare pe altarul folclorului, ci a fost o curiozitate care m-a îndemnat să caut și să înțeleg mai multe despre moștenirea culturală pe care am primit-o, iar această curiozitate încă există și, atâta vreme cât va exista, voi continua să explorez în această direcție. Pentru că deși în aparență ar putea părea că folclorul e despre lucruri vechi, este de fapt mai actual decât ne imaginăm noi și cunoscându-l, putem să primim răspunsuri la întrebări pe care încă nu ni le-am pus.
Cum te-a ajutat formarea academică să înțelegi și mai profund rolul tradițiilor în viața noastră?
M-a făcut să înțeleg că nimic în lume nu există doar de dragul de a exista și fiecare tradiție, obicei perpetuat, a apărut dintr-o nevoie. Totul trebuie să aibă sens sau un scop foarte clar. Să-ți dau un exemplu. Doina, care este un cântec reprezentativ pentru acest spațiu cultural în care ne aflăm, nu a fost cântată doar de dragul muzicii, ci era un mod prin care oamenii puteau să-și „stâmpere sufletul”- asta spunea profesorul meu de muzicologie din facultate. Era o formă de terapie pentru ei. Cântând un astfel de cântec, era ca și cum eliberau din tensiunile, și grijile, și poate durerile pe care le simțeau. Când am înțeles asta, mi-am dat seama că e un soi de informație valoroasă pentru viață. De aceea, înainte de a face absolut orice mă întreb care e motivul pentru care fac acel lucru și dacă răspunde vreunei nevoi de-ale mele.
Cum ai ajuns să participi la Vocea României, și ce a însemnat pentru tine experiența alături de Tudor Chirilă?
Ceea ce mi-a dat mie sens de când mă știu este explorarea. Mereu mi-a plăcut mai mult călătoria decât destinația și lucrul ăsta se reflectă și în muzică. De la un punct încolo, am mai înțeles că pentru mine muzica nu se rezumă la un gen, ci la emoția din spatele cântecului, că, de fapt, numitorul comun în tot ceea ce cânt este emoția. Înțelegând asta, m-am hotărât să-mi dau o provocare foarte mare și să mă duc într-un spațiu în care explorarea face parte din fișa postului. Așa că m-am înscris la Vocea României.
Experiența de a lucra cu un artist asemenea lui Tudor Chirilă a fost incredibil de faină, pentru că în el nu am descoperit doar un antrenor, ci și un mentor.
Care a fost cel mai valoros feedback pe care l-ai primit în competiție?
Vocea României a fost o experiență transformatoare în adevăratul sens al cuvântului și cred că m-a învățat mai multe despre mine decât m-ar fi putut învăța orice altă școală de dezvoltare personală. Poate cel mai valoros lucru pe care l-am înțeles a fost faptul că versatilitatea este ceva ce mă definește și că vocea mea își este asemenea unui explorator prin muzică.
De ce crezi că folclorul este încă relevant în 2025?
Vezi, tu, folclorul nu e numai despre cântece vechi și cămăși cusute cu flori. Astea sunt doar o parte incredibil de mică. Folclorul este absolut orice și nu vreau să mă crezi pe cuvânt, îți spun și de ce. Folclor e un cuvânt compus și vine din <Folk> și <Lore> care tradus mot-a-mot, înseamnă înțelepciunea poporului. Practic folclorul e tot ceea ce ne înconjoară. Există folclor urban, există un folclor al bancurilor și privindu-l din perspectiva asta, este evident parte din viața noastră. Și ce facem noi aici e tot o formă de folclor, un folclor al interviurilor.
Dacă e să mergem în zona moștenirii culturale, este incredibil de important să ajungă la generațiile tinere, pentru că la un moment dat în viața fiecăruia apare întrebarea „Cine sunt?” și ca să știi cine ești trebuie să știi cine au fost cei dinaintea ta, pentru că grație lor, noi avem ocazia să fim aici, acum, aceștia. Folclorul e parte din noi și din tot ceea ce ne înconjoară și mai cred că e de datoria noastră să-l prezentăm într-un mod onest, fără clișee, fără prea multe figuri de stil. N-are nevoie. E foarte mișto așa cum e el.
Cum reușești să faci legătura între tradițional și modern în muzica ta?
Într-un mod simplu și firesc, așa cum au făcut-o și oamenii de-a lungul timpului. În manualele despre folclor se vorbește adesea despre faptul că folclorul are câteva paradoxuri. Unul dintre ele este caracterul tradițional care merge mână în mână cu inovația. Nu poți progresa fără să acumulezi, e o parte esențială din lumea în care trăim și dacă vrem să evoluăm e destul de important să știm care ne sunt rădăcinile. De aceea, legatura dintre muzica tradițională și muzica modernă este una firească pentru mine, pentru că face parte din proces.
Ce te inspiră în procesul creativ?
În acest moment al carierei mele cel mai mult mă inspiră muzicile lumii, muzicile care au o rădăcină adâncă. Sunt fascinată de sonoritățile foarte particulare pe care le descopăr în flamenco, în muzicile africane ori asiatice. Mă fascinează felul în care deși nu înțeleg versurile, la mine ajunge esența.
Ai spus că „folclorul nu este o relicvă, ci un foc viu” – cum îl menții aprins?
Prezentându-l într-un mod onest, așa cum ziceam și adineauri. Fără artificii, fără prea multe metafore. Mi se pare că toate acestea îi știrbesc din frumusețe și din firesc. Folclorul e parte din tot ceea ce trăim, pentru că orice e o formă de folclor.
Ce mesaj ai pentru tinerii artiști care vor să-și descopere rădăcinile?
Ce le pot spune eu e că e una dintre cele mai interesante călătorii pe care o pot face. Pe lângă faptul că poți să înțelegi mai multe despre ai tăi, înțelegi mult mai multe despre tine și apoi, multe lucruri devin mult mai clare.
Dacă ai putea cânta un singur cântec care să spună cine e Raluca Radu, care ar fi acela?
Wow, ce întrebare grea mi-ai pus. Nu știu să dau un titlu, tocmai pentru că simt despre mine că sunt în acest proces de explorare și mă simt asemenea unui copil care descoperă lumea și care e fermecat de tot ceea ce descoperă. Pentru că mi-e atât de greu să mă raportez obiectiv la mine, o să zic ceea ce mi-a zis un artist pe care îl apreciez tare mult atunci când mi-a ascultat cea mai recentă piesă: „Știi, când am ajuns la acea parte din piesă unde e un fel de doină am zis /Daa, asta e Raluca”.
Unde te vezi peste 5 ani, în drumul tău între tradiție și viitor?
Mă văd în același proces de explorare prin viață și prin muzică, prin povești și prin emoții și mă văd împărtășind cu cât mai mulți oameni toate cele descoperite. Intenția e să spun prin muzică povești despre cine suntem.
