Krrysopher revine cu un nou EP ce pare mai degrabă o confesiune decât un simplu proiect muzical. Intitulat „Însemnări”, materialul reunește fragmente sincere din jurnalul ei interior, transformate în sunet, vers și emoție. Fără un concept prestabilit, piesele s-au conturat organic, din trăiri reale, anxietăți, momente de singurătate și introspecție. Într-un peisaj muzical unde vulnerabilitatea este adesea evitată, Krrysopher alege să o îmbrățișeze complet, oferind ascultătorilor nu doar o colecție de piese, ci o experiență profund umană.
Am stat de vorbă cu artista despre procesul de creație al EP-ului, colaborarea cu producătorul Radu Bădilaș, evoluția sa artistică și drumul spre a-și găsi propriul sunet. O discuție despre autenticitate, curajul de a compune în limba română și puterea vindecătoare a muzicii.
Care este povestea din spatele titlului și conceptului principal al ultimului tău album/EP?
EP-ul nu a pornit din start cu un concept clar. Piesele s-au născut din emoții reale, experiențe și lucruri prin care treceam. Cumva în timp ce le scriam am realizat ce imagine se contura și ce urma să reprezinte acest EP: pagini din jurnalul meu pe care aleg să le împărtășesc cu ascultătorii pentru a-i face să se simtă înțeleși. De aici a venit și numele de “însemnări”. Albumul este extrem de personal, dar am vrut ca publicul să se regăsească în ceea ce eu am simțit și am transpus în versuri, să vorbesc despre sentimente reprezentate mult prea puțin în muzică precum anxietatea și singurătatea.
Cum ai ales direcția sonoră a acestui proiect și ce ai vrut să transmiți audienței?
Nu am avut de la început un “moodboard” sonor. Simt că fiecare piesă a cerut un anumit sunet, pe care l-am conturat apoi lucrând cot la cot cu producătorul meu. Am vrut să combinăm elemente electronice cu elemente organice pentru a crea o atmosferă imersivă și intimă. Fiecare detaliu al producției a fost atent construit pentru a transmite cât mai bine mesajul piesei, pentru a împacheta și a pune în lumină esența ei.
Cum ai integrat influențele tale muzicale diverse în acest album?
În trecut mă inspiram foarte mult din stilul altor artiști și încercam cumva să imit ceea ce făceau ei. Cu acest EP am încercat mai mult să-mi găsesc propriul sunet. Am încercat ca atunci când mă așez la pian să compun, să nu o fac cu un anumit stil în minte, ci doar să văd ce iese din mine. Simt ca aceste piese sunt foarte aproape de stilul meu personal.
Ce artiști, genuri sau momente din viața ta te-au inspirat pentru acest material? Există vreo piesă ori vers care are o semnificație specială?
Acest EP a fost scris în al doilea an de facultate și simt că este influențat foarte mult de schimbarea mea ca persoană. Simt că în acel an am crescut foarte mult, m-am maturizat, am învățat să-mi ascult mai bine sentimentele. A fost totuși un an tumultuos, agitat, în care m-am confruntat cu multă anxietate și am avut parte de prea puțină pace. Astfel aceste piese au apărut ca un fel de consolare, o descărcare emoțională, un proces de înțelegere a tot ceea ce se întâmpla în sufletul meu. Cred că un vers reprezentativ pentru toată această experiență este “nu mai e nimic ce-a fost” din piesa “suflet”.
În ce măsură ai spune că ai evoluat ca artist de la primul EP/albume lansate, până la acest ultim proiect?
Primul album a fost scris când aveam 15 ani, deci atunci când eram încă un copil. Simt astfel că muzica mea s-a maturizat odată cu mine, în primul rând din punctul de vedere al mesajului. M-am depărtat un pic de tematica iubirii și am început să explorez alte subiecte, mi-am șlefuit procesul de a scrie versuri și de a mă exprima muzical.. De asemenea, faptul că sunt la o facultate de muzică m-a ajutat să îmi dezvolt arta și din punct de vedere tehnic.
Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestui album?
Cred că faptul că a fost scris în limba română. De când aveam 12 ani am compus exclusiv în engleză, deci scrisul în română era un muschi pe care nu-l exersasem de ceva timp. Sunt bucuroasă că am acceptat totuși această provocare pentru că m-a făcut să deblochez o nouă latură a artei mele.
Cum a arătat colaborarea cu producători, alți artiști sau echipa de studio?
Producătorul meu (Radu Bădilaș) a avut un rol foarte important în construirea acestui material. A ajutat foarte mult și faptul că suntem prieteni și am fost și colegi de facultate, deci am simțit din start că va înțelege viziunea mea artistică. A fost un proces bazat pe încredere, o îmbinare de stiluri și păreri care a făcut EP-ul să fie ceea este astăzi, și am simțit din partea lui o implicare ce s-a potrivit perfect cu caracterul personal al pieselor.
Ce reacție ai primit de la fani sau critici după lansarea albumului?
Reacția publicului este ceea ce mă emoționează cel mai tare. Am primit multe mesaje de la oameni în care îmi ziceau că muzica mea i-a ajutat, că s-au regăsit prin ea, că a reprezentat o alinare în momente grele. Inclusiv publicul prezent la lansarea EP-ului de la Nais Space a fost extraordinar de receptiv și m-am simțit ca la mine acasă înconjurată de prieteni. Faptul că muzica mea a ajuns la sufletele oamenilor este cel mai important lucru pentru mine.
Ce track de pe EP consideri că este cel mai reprezentativ pentru tine și de ce?
Simt că fiecare piesă este ca o bucățică din sufletul meu. Dar dacă ar fi să aleg una, aș alege “te-ai strecurat”, deoarece simt că exprimă perfect lupta mea cu anxietatea, sentiment care m-a înconjurat o perioadă lungă de timp.
Care sunt următorii pași după acest album: un nou stil muzical, concerte, videoclipuri, proiecte neașteptate?
Momentan încerc să împing acest EP către cât mai multe suflete care au nevoie de el. Vreau să îi dau timp să strălucească și să ajungă la public, sper eu prin cât mai multe concerte. Pe lângă asta, este foarte probabil să revin la a scrie în engleză.
