Am crezut că există Moș Crăciun până când ai mei au decis să nu mai fiu subiect de glume printre copiii de la bloc care deja știau crudul adevăr. Aveam 8 ani și de Ajun mi-au spus cam așa: ”Moș Crăciun nu e un Moș, ci noi suntem. Noi suntem Moș Crăciun și am pus an de an cadourile sub brad”. M-am supărat pentru că am fost păcălită și aș fi vrut să știu dintotdeauna că ei au fost. Dar după ce am văzut cadourile de sub brad și m-au pupat ai mei mi-a trecut supărarea.
Apoi mi-am dat seama că m-am contrazis degeaba cu acei copii răi care îmi spuneau că Moșul nu există. Ei știau! Eu eram cea care susținea o minciună. Cel puțin așa vedeam lucrurile. Toată semnificația și visele dispăruseră, iar eu tăceam fără să recunosc că odată am crezut că chiar există un moșuleț cu barbă și îmbrăcat în roșu, cu puteri supranaturale, care le aduce daruri copiilor într-o singură noapte.
Cu timpul, am regăsit semnificația. Moș Crăciun este inocența, generozitatea, modestia și bucuria de a dărui. Mi-aș dori să fie Crăciun tot anul ca să nu uităm că aceste lucruri trebuie să stea mereu la baza gesturilor noastre :)
Voi cum ați aflat că Moș Crăciun nu există?
