Au trecut două luni de când am ajuns în Tanzania, o țară africană săracă, dar de o frumusețe ce te lasă cu respirația tăiată la fiecare pas. Am venit cu visul de ajuta o comunitate dezavantajată prin intermediul arhitecturii și de a învăța mai multe despre cultura și puterea comunității africane.
Primul lucru de care mă asigur atunci când încep un proiect social este participarea și deschiderea comunității. Proiectul pe care îl desfășor acum este altul decât cel pentru care venisem inițial în Tanzania, iar motivul principal al schimbării a fost modul de abordare al proiectului (venisem cu un proiect planificat deja), interacțiunea cu beneficiarii și implicarea lor. Principalul scop al unui proiect pentru comunitate este să fie implicată activ, să-și exprime nevoile, ideile, să participe de la implementare până la finalizare. Nu cred că acțiunile de caritate au puterea de a produce schimbări, vreau să-i învăț cum să se ajute singuri, cum să utilizeze eficient resursele pe care le au și să antrenez mai mulți oameni în lanțul schimbării.
„Give a man a fish and you feed him for a day. Teach a man how to fish and you feed him for a lifetime.”-Lao Tsu
Am fost mereu la granița dintre arhitectură și domeniul social, iar în proiectele mele, arhitectura joacă un rol secundar, e o unealtă pentru a obține o schimbare pozitivă în comunitate. Vizitând două școli din zona Kilimanjaro și după întâlniri cu profesorii, părinții și elevii, întâlniri în cadrul cărora am vorbit despre nevoile și așteptările lor, am ales o școală care avea nevoie de o bibliotecă. Își doreau de mult timp un loc în care să citească și să depoziteze cărțile și manualele. Oamenii pun foarte mult accent pe educația copiilor și îi trimit la școală în ciuda lacunelor materiale. La școală învață carte, dar și cum să aibă grijă de natură, să-și cultive propriile legume, fructe, au grijă de flori, de copaci, gătesc și fac curat. Sunt organizați și desfășoară activități complexe, îi vezi mai mereu cu zâmbetul pe buze. Deși sunt privați de ceea ce numim noi lucruri normale, ei sunt fericiți că părinții au avut bani să-i trimită încă o zi la școală.
Pentru proiectul bibliotecii toate birocrațiile au decurs foarte rapid, în două zile s-au organizat întâlniri cu autoritățiile, comunitatea locală, părinții și conducerea școlii. În opinia mea, schimbarea se poate produce doar cu implicarea tuturor, de la individ pana la autorități. Sunt deschisă să lucrez cu orice comunitate care își dorește să își îmbunătățească condițiile de viață.
Pe 10 noiembrie, când au ajuns primii voluntari, am început construcția bibliotecii. Am sperat că o să ne ajute cu forță de muncă comunitatea, dar surpriza a fost când ne-am trezit cu numeroase persoane să ne ajute. În fiecare zi, prin rotație, un nou grup format din locuitorii unei străzi, vine să muncească. Sunt foarte bine organizați de un lider al străzii respective și stau cu noi până termină ce ne-am propus în ziua aceea.
Principalul scop al proiectului a fost să îmbinăm cunoștințele voluntarilor cu resursele locale și să realizăm un proiect social benefic pentru copii și educația lor.
Pe 23 decembrie am terminat de ridicat pereții, iar acum lucrăm la acoperiș, urmând să terminăm totul până la sfârșitul lunii ianuarie. În prima parte a proiectului am lucrat cu voluntari și a fost o provocare să organizez atâția oameni, localnici și voluntari din diverse țări precum România, Portugalia, Germania, Italia și Franța, cu background-uri diferite, de la arhitectură, inginerie, IT și psihologie, dar totodată este o experiență și un schimb cultural semnificativ de care mă bucur în fiecare moment. După sărbători am lucrat mai mult cu comunitatea. Îmi doresc să implic în procesul de proiectare și construcție comunitatea pentru ca adăugă autenticitate arhitecturii și omul relaționează cu propria construcție încă de la început, simt că le aparține și o să aibă grijă de ea. Totul decurge ca o perpetuă negociere, dar găsim mereu o soluție care să răspundă și standardelor lor și alor mele. Eu am ales să le ascult dorințele și să le respect nevoile, orchestrând toate condițiile - bugetul, design-ul, timpul și forța de muncă. Nu vreau să modifice, după ce plec de aici, ceea ce ne-am chinuit să facem ci mai degreabă prefer să îi întreb și să anticipăm.
Voluntarii au fost foarte activi și au participat alături de localnici la proiect. Avem și două ajutoare constante locale importante: James - cel care se ocupă cu managementul și dezvoltarea comunității și Richard – un meșter local foarte priceput.
Nu mă așteptam să fie ușor un astfel de proiect, dar nici atât de greu. Să lucrezi cu o echipă mare de oameni, cu opinii si atitudini diferite, este o provocare, mai ales atunci când ești cel mai tânăr dintre ei și ai responsabilitatea deciziilor.... voluntarii se întorc acasă, umiditatea și temperatura sunt ridicate, uneori apar nemulțumiri, fluctuațiile schimbului valutar, bugetul care se modifică de la o zi la alta etc. Când primesc un gând bun de la prieteni sau persoane necunoscute, când primesc o mică donație când am cea mai mare nevoie, când merg la școală și miroase a flori plumeria și a pământ ud, iar milioane de insecte kumbikumbi invadează cerul, când văd un copil ce aleargă desculț pe terenul de joacă cu o jucărie improvizată din 2 rotițe prinse un băț, sunt fericită și mă simt binecuvântată că am parte de toate aceaste momente.
Încerc să ignor aspectele neplăcute și am multă încredere că vom termina biblioteca până la sfârșitul lunii ianuarie 2016, dar trebuie să îmi păstrez acest entuziasm sub controlul înțelepciunii pentru a rămâne în echilibru. Mai avem nevoie de fonduri, cărți în limba engleză și materiale de construcție. Construcția este finanțată doar din contribuțiile voluntarilor și donații de la prieteni și familie.
