O simplă ieșire în parc îți arată cum va fi viața ta peste 3, 5 sau 10 ani, depinde când te hotărăști să faci pasul cel mare și apoi să-ți mărești familia aka „să faci un copil”. Ei bine, în funcție de personalitatea noastră, job sau felul în care suntem influențați de cei din jur, o să ne schimbăm destul de mult: devenim mai stricți, învățăm să jonglăm cu mai multe lucruri deodată sau ne lăudăm cu odraslele noastre de fiecare dată când avem ocazia.
Sergiu și Andrei îți fac o trecere în revistă a tuturor tipurilor de părinți în care te vei transforma atât tu cât și prietenii tăi sau… poate că sunteți deja:
1. Workaholicul
Îl recunoști după faptul că mereu își dă copilul în leagăn în timp ce vorbește la telefon cu șeful. Sunt cei care stau la calculator cu copilul în brațe, fiindcă a promis că stă el cu ăla mic, dar are de terminat ceva pentru muncă.
Și-i mai recunoști după un lucru: sunt genul de oameni cu care faci cunoștință și îți spun și ce fac. Adică tu zici „Salut! Sergiu.”, iar el zice „Daniel, contabil”.
2. Atotcunoscătorul
A citit toate cărțile despre cum să crești un copil și acum, vrei nu vrei, îți spune și ție ce greșești. Ce, credeați că e așa, o chestie de genul „fiecare face ce știe” și uneori o suni pe mama ta să o întrebi?
Nu, acuma sunt cărți, și clipuri, și tutoriale. Și există părintele ăla care le-a citit și văzut pe toate: „Nu e OK să-i dai copilului salată la cină”, „Nu e bine să-l iei în brațe când plânge.”. Aia nu, aia nu. Copilul ăla de fapt nu e crescut de părinți, e crescut de experți norvegieni și americani.
3. Dependentul de Facebook
Mai sunt părinții care pun totul pe Facebook: de la prima gură de aer a copilului, la prima băiță, la primii pași și așa mai departe. Pozele cu ei deja nu mai există și ai impresia că le-a furat cu un copil de câteva luni contul.
Cel mai probabil, atunci când o să crească și o să-și facă cont, primii 2 ani o să-i petreacă detăguindu-se din poze cu el pe oliță. Poor kid!
4. Eternul obosit
Îl știm cu toții, l-am văzut cu toții. Are un rucsac în spate, un copil în brațe, de o mână ține alt copil și în cealaltă mână ține 4 genți și împinge cu burta un cărucior. Ai impresia că dacă mâine i-ar mai crește două mâini, tot n-ar fi destule.
Și dacă vorbești cu el, o să-ți spună că și nevastă-sa e la fel când trebuie să meargă ea cu copii undeva. Sunt genul de oameni care, când reușesc totuși să iasă în oraș, adorm pe o canapea din club, că e prima dată în 6 luni când n-a tras nimeni de ei că le e foame sau vor la baie.
5. Indulgentul
E părintele care nu se bagă când ăla micu face haos: îi spui „Doamnă, copilul dumneavoastră varsă supă pe podeaua restaurantului.”, iar răspunsul e „Eh, așa sunt copiii.” Sau „Doamnă, copilul dumneavostră mănâncă ciocolata din magazin.”, „Eh, așa sunt copiii.”
Nu e normal să te iei de copil. Că el are 4 ani. Dar tatăl lui are 30 și se uită calm cum cel mic le pune piedică oamenilor în autobuz. Toți faceam prostii când eram mici, dar nu când eram cu ai noștri de față. În plus, când le făceam, ne rugam la toți sfinții să nu afle.
6. Strictul
Inversul celui de mai sus e mai rău. E genul ăla de om care nu-și crește copiii, mai mult zici că-i antrenează de război și el e generalul. Iar discuțiile se desfășoară cam așa: „Cina e la ora douăzeci zero zero. Dacă nu termini temele până atunci, vei mânca singur.” Adică discuția, fiindcă copilul nu poate să spună decât „Ok.”.
7. Lăudărosul
Mai sunt părinții ăia care se mândresc mereu cu copiii lor. O să aibă impresia că orice face e ceva „Wow”. Iată un exemplu:
„Dienuța deja se târăște, doctorul a zis că e foarte precoce.” Iar tu ești ceva de genul: „OK, hai să avem răbdare să vedem cu cât ia BACUL.”
Sursă foto: awhatsappstatus.org
