de Marius Ghenț
Cine nu iubește o petrecere faină? E cea mai tare chestie de sub lumina multicoloră a reflectoarelor. Faci un duș, te îmbraci, stai trei ore pe Facebook și apoi ieși în oraș cu squad-ul tău la DJ-ul ăla care tot timpul bagă ceva de suflet. Mai și cunoști lume nouă, dacă vrei asta, și îți faci amintiri care te vor ține până a doua zi când îți dai seama că ai băut prea mult și nu mai știi nici unde ți-ai pus pantalonii. Probabil pe aragaz.
Sunt atât de multe evenimente zilele astea încât ai zice că toată planeta o ține într-o petrecere constantă. Weekend-ul începe de marți, când totul e la reducere, continuă miercuri cu oldies night, apoi joi e seara de electro, vineri e cu de toate, sâmbătă la fel, și duminică e afterul. Luni nimeni nu iese din casă pentru că ai nevoie de o pauză ca să nu-ți explodeze inima în baia clubului în timp ce încerci să-ți amintești cum se folosește o curea.
Pe lângă tematica serii, mulți organizatori de party-uri vin și cu idei de locații cât se poate de diferite. Petrecere pe acoperișul unui bloc în construcție, în ceva fabrică de blănuri părăsită, pe o stradă închisă în mijlocul orașului, la etajul trei din Muzeul Național al Folclorului și lista poate continua la infinit. Ideea e că oriunde se poate organiza ceva. Chiar și în parcarea unei biserici. Nu m-ar mira.
Unul dintre trendurile actuale în materie de party-uri e silent disco. Care nu e o adunare de oameni care dansează în tăcere pe piesele celor de la Boney M, Abba și Bee Gees. Știu, dezamăgitor, dar poate într-o zi. Momentan, e vorba despre o petrecere unde participanții poartă căști, prin care aud ce mixează DJ-ul de la pupitru. Schepsisul e că sunt mai mulți oameni care bagă muzică. Și printr-un buton dedicat poți schimba de la dubstep la house sau hip-hop. Tu alegi ce vrei să auzi. E un concept fain.
Dacă nu ai fost până acum la un silent disco, nu știu ce faci cu viața ta. E o experiență care merită trăită, mai ales dacă te dai mare petrecăreț. Ți-am făcut și o listă cu toate motivele pentru care ar trebui să mergi, în cazul în care mai ai nevoie de convingere:
1. Ai control absolut
Ai fost vreodată la un chef și te-ai gândit „wow, DJ-ul ăsta pune muzică oribilă. Și mopul meu ar putea mixa mai bine”? Probabil că da. Nu toți s-au născut să exceleze ca Armin Van Buuren sau Tiesto, sau orice DJ născut în Olanda. Dar ce să faci? Deja ai plătit intrarea și încerci să te bucuri de experiență.
Treaba asta nu există la silent disco. Pentru că poți schimba canalele de la butonul de pe căști. Tu decizi ce vrei să auzi. Ești ca un fel de DJ micuț și universal. Alegi între cei doi, trei, patru sau chiar cinci oameni care bagă muzică și te spargi. Tot găsești ceva ce să-ți placă, nu fii snob. Apropo de asta:
2. Poți să te rupi pe mai multe stiluri de muzică în aceiași seară
Să zicem că ieși din casă cu gândul că în seara asta vrei să te rupi pe techno. Se întâmplă atât de des. Dar ajungi la locație și nu prea se potrivește cu vibe-ul general. Parcă mai bine ar merge un house. Sau tropical dub electro clash garage revival EDM. Nu știu dacă există acest gen de muzică dar sunt sigur că până o să citești tu articolul cineva o să-l inventeze. Așa că schimbi canalul și dă-i, frate.
Dar poate pe la mijlocul serii te întâlnești cu o tipă, socializezi un pic și o dai înapoi pe canalul de techno, că ea e cea mai mare „electronic music lover”, după cum s-a prezentat, și bagă doar chestii fără voci. Sau auzi lumea cum vorbește, pentru că poți face asta, e liniște totală pe ringul de dans, despre DJ-ul de hip-hop și ajungi să faci mișcări de breakdance pe bar. Ideea e că ai mai multe opțiuni. Și dacă chiar nu-ți place nimic, poți să faci asta:
3. Îți poți da căștile jos și te bucuri de experiență ca un snob adevărat
Dacă nimic nu e pe gustul tău, nu-i nimic, dă-ți jos căștile și uită-te de la bar la oamenii care se distrează. E o imagine genială. Toată lumea dansează pe ritmul lui. Să vezi oameni atât de lipsiți de coordonare, dar totuși nu, e extraordinar.
4. Tu ești șeful și la volum
Pentru mine, dacă volumul e atât de tare încât simți că neuronii îți ies din creier prin porii de transpirație de pe frunte, încep să mă grăbesc spre ieșire. Să nu crezi că-s un morocănos care se plânge de volum pentru că nu înțeleg conceptul de party. Nu are nicio legătură. Dar dacă sunetul mă zgârie pe creier, atunci intru și eu în survival mode și mă protejez cum pot. Nu vreau să ajung la 35 de ani cu auzul unui forjor care a lucrat 35 de ani într-o fabrică. La silent disco nu trebuie să mă îngrijorez din cauza acestui aspect. Merge cât de tare sau cât de încet vreau eu. Cine are casca face regulile, după cum am spus și mai sus. Apropo de volum:
5. Nu trebuie să-ți faci griji legate de cât timp te poți zbengui
La un moment dat, petrecerea trebuie să se termine. De obicei asta se întâmplă înainte să vină jandarmii cu vecina de 88 de ani de la blocul de apartamente de peste drum. Am fost la o tonă de chefuri care s-au terminat înainte să înceapă datorită plângerilor unor locatari care cred că „fun” înseamnă când mergi cu hidrobicicleta pe un lac lângă niște rațe. Mă gândesc că e fain, dar nu e pentru mine. La petrecerile de silent disco nu trebuie să-ți faci griji că vor veni vecinii. Ei nu aud nimic. Poți să dansezi până te țin picioarele. Sau bateriile din căști. Dar alea-s reîncărcabile.
