Industria muzicală e într-o perioadă de tranziție. Din ce în ce mai puțină lume cumpără CD-uri și cu toate că vinilurile au revenit în topul vânzărilor în ultimii ani, e mai mult un trend decât o dovadă clară că publicul va trece „full-time” la acest format fizic. Pur și simplu nu se mai rentează să investești bani în așa ceva. Înțeleg că e altceva să ai albumul în mână, dar la cât de ușor e în era internetului să faci rost de muzică, e mai mult un moft nostalgic decât orice altceva.
Chiar și artiștii sunt de acord cu asta. La începutul lunii martie, celebrul egomaniac și soț al panoului publicitar Kim Kardashian, Kanye West, a declarat că CD-urile sunt moarte. Și dacă Kanye West zice că ceva e mort, probabil are dreptate, la câtă influență are pentru tinere. Lucrează și în industria modei. Acolo trendurile vin și pleacă de la sezon la sezon. Nu știu dacă e un lucru bun sau rău, dar it is what it is.
În plus, rapperul a anunțat că nu va mai scoate niciun album pe CD de acum încolo. Pentru el totul se învârte în lumea digitală, cu accent pe partea de streaming. E și motivul principal pentru care ultimul lui album, The Life of Pablo, a fost lansat exclusiv pe platforma Tidal. Mă rog, asta pe lângă faptul că are și niște bani investiți în serviciul de streaming.
Cu toate că albumele au fost lansate pe diferite magazine online de ceva vreme, treaba asta a devenit și mai răspândită în ultima vreme, pentru că e mult mai convenabil. Pe lângă „The Life of Pablo”, un alt exemplu e albumul Anti, semnat de Rihanna. Cântăreața pop și-a lansat noul opus în online cu o săptămână înainte să fie disponibil în format fizic. Dacă erai nerăbdător să asculți materialul trebuia să-l cumperi în MP3. Treaba a funcționat și peste un milion de fani l-au descărcat în doar câteva zile.
E o altă dovadă că muzica se mută încet dar sigur spre mediul online. Pentru un om cu valori tradiționale, chestia asta s-ar putea să fie îngrijorătoare. Pentru colecționari e și mai rău. Dar nu trebuie să fie așa. De fapt, chiar nu e o tragedie dacă înveți să accepți viitorul cu mâinile deschise. Și când vorbesc de viitor mă refer la muzica în format digital.
Ți-am făcut și o listă cu toate motivele pentru care ar trebui să îmbrățișezi viitorul și să accepți că trebuie să treci la o colecție de muzică digitală:
1. Poți asculta albumele oriunde și pe mai multe platforme
Dacă-ți cumperi un CD, îl poți asculta doar la un CD-player sau la un laptop/calculator care are așa ceva, dar mai rar găsești un model nou echipat cu un astfel de dispozitiv. Deci va trebui să mai investești încă vreo 500 de lei într-o unitate optică externă. Preferi vinilul? Cool. Ai nevoie de un pick-up să asculți ultimul hit de la Beyonce. În schimb, dacă-ți cumperi un material audio în format digital îl poți asculta pe laptop, la telefon, pe tabletă, televizor, consolă sau mp3 player. Practic, pe orice dispozitiv care are o intrare USB. E mult mai convenabil.
2. Nu trebuie să aștepți foarte mult până să asculți un album nou
Nu e ușor să produci un milion de CD-uri, indiferent de numărul de fabrici care lucrează la proiect. Treaba asta se face în timp. Dar un album digital poate fi lansat la finalul ultimei sesiuni de studio. Proximitatea asta între finalizarea unui album și lansarea lui e un avantaj enorm pentru artist, casa de discuri și fani. Poți alege să aștepți o lună, două, până apare și pe CD sau vinil, dar chiar merită?
3. Sunt mai ieftine
Albumele în format digital sunt de obicei mai ieftine. E normal să fie așa. Când îți cumperi un CD dai bani și pe materialul din care a fost produs. Să nu mai zic de vinil, care e aproape dublu decât prețul unui album digital.
4. Teoretic, albumele tale sunt mult mai în siguranță în cloud decât la tine-n cameră
O chestie foarte faină pe care trebuie să o iei în considerare dacă vrei să-ți începi o colecție de muzică digitală e că atunci când ai cumpărat un album îl ai pentru eternitate. Sau până când dă chix serverele magazinului de unde ai cumpărat albumele. Ceea ce nu se întâmplă. Niciodată. Pentru că sunt sisteme de back-up care-ți garantează siguranța lor. În comparație, oricând poți inunda apartamentul și cu asta și vocea lui Adele. Doamne ferește, evident, dar se mai întâmplă. O zic din experiență. Apropo de asta:
5. Nu ocupă spațiu prin casă
O colecție de 10.000 de CD-uri ocupă o cameră întreagă. E și mai rău când vine vorba de discurile de vinil. Știi cât ocupă o colecție de 10.000 de albume în format digital? Mult mai puțin. Mai exact, cam cât spațiul unei săpuniere. Cam atât are și hard disk-ul meu extern.
6. Găsești muzica mai ușor, mai ales dacă e de la un artist underground
CD-urile și vinilurile artiștilor din underground sunt greu de găsit pentru că nu au o distribuție foarte bună. De obicei le găsești pe ceva magazin dubios din Estonia, care cere o taxă de transport uriașă pentru un singur album. OK, există un appel în treaba asta. Ajungi să prețuiești mai mult ceva dacă e mai greu de obținut. Dar pe mine nu mă interesează treaba asta. Eu vreau să aud muzica, nu să caut comoara lui Indiana Jones. Apropo de disponibilitate:
7. Nu toată muzica apare pe vinil și CD, dar există în format digital
Dacă-ți place muzica foarte experimentală, care a fost făcută cu o coadă de mătură, trei caserole pentru fructe și legume și multă imaginație, sunt șanse să nu o găsești în format fizic. Genul ăla de muzică e de nișă. O nișă foarte, foarte, foarte mică. Așa că singura ta opțiune e să o cumperi în MP3. Și nu mă refer doar la chestii super underground. Chiar și artiștii super faimoși au astfel de probleme. De exemplu, casa de discuri Interscope Records nu a anticipat succesul pe care l-a avut albumul To Pimp a Butterfly de la Kendrick Lamar și a scos un număr limitat de viniluri, care s-a vândut în câteva zile. Apoi nu s-a mai găsit niciunde. Dar ghici ce? Era pe prima pagină în iTunes.
