de Marius Ghenț
Vânzările albumelor în format fizic sunt în scădere. Nu trebuie să fii la curent cu raporturile de vânzări ca să-ți dai seama de asta. Pur și simplu trebuie să-ți amintești ultima oară când ți-ai cumpărat un CD. Dacă poți să faci asta, evident. În afară de viniluri, care se bucură de o creștere în popularitate, celelalte formate fizice sunt într-un declin uriaș.
Chiar și idee asta că a crescut numărul de viniluri vândute e cumva derutantă. Dacă aruncăm o privire în ansamblu ne dăm seama repede că statistica e prea puțin importantă. Da, e o creștere, dar e o creștere în comparație cu un număr foarte mic. Dacă eu am vândut 30 de mere în 2015 și în 2016 numărul a sărit la 40, e o creștere, da, dar, come on, nu e importantă și sigur nu o să mă îmbogățesc din afacerea mea cu fructe, care nu e fructuoasă.
Casele de discuri nu au luat încă decizia de a stopa fabricația de CD-uri, viniluri și casete. Da, încă se mai fac casete, chiar și cu albume noi. Și nici nu vor face asta. Cel puțin nu în următorii cinci ani. Ce urmează după, habar nu am. Probabil o să trecem toți pe digital și o să ne uităm la CD-uri cum o facem acum la casete VHS.
Dar momentan încă mai apar CD-uri pe piață. Pentru că, în ciuda faptului că vânzările sunt în declin, aduc profit și încă mai există colecționari. În consecință, oamenii care se ocupă de promovarea unui material vin cu idei cât mai inventive să convingă omul să cumpere albumul în format fizic.
Îl încarcă cu piese bonus, mai multe poze în booklet, tot felul de chestii. Cine știe, poate în viitor vor băga și o pungă mică de șampon în carcasă. Nu prea a funcționat la reviste, dar ținem pumnii. Sigur există o suită de colecționar care ar da bani serioși pentru pachetul deluxe cu șampon, balsam și un prosop personalizat.
O chestie super enervantă pe care o fac e să lanseze albumul cu mai multe coperți. Inițial era una pentru versiunea standard și alta pentru cea deluxe, unde și carcasa era schimbată de la „jewel case” la ceva „digipack” complicat, care se deschide în șaptesprezece direcții. Dar mai apoi chestia asta s-a extins la versiuni cu trei, patru sau și mai multe coperți diferite. E o erezie.
Ca să te conving și pe tine de greșeala asta uriașă pe care o fac casele de discuri, am făcut o mică listă de motive pentru care artiștii ar trebui să lanseze un album cu o singură copertă:
1. Coperta reprezintă identitatea vizuală a materialului
Ceea ce înseamnă că ajungi să te atașezi și de copertă, nu doar de muzica de pe album. Partea vizuală a unui material discografic e foarte importantă. De multe ori am cumpărat un album pentru că mi-a plăcut foarte mult coperta. E primul lucru care îți sare în ochi când vrei să achiziționezi un CD sau vinil. Mai apoi am identificat un material cu imaginea aia, ceea ce a amplificat experiența mea cu produsul respectiv. Întotdeauna o să asociez coperta cu experiența pe care am avut-o când am ascultat albumul. Dacă apare în mai multe variante, se distorsionează conexiunea pe care o are ascultătorul.
2. Are legătură cu muzica de pe album
O imagine ar trebui să exprime tot ce e pe album. O singură imagine. Când muzica e într-o simbioză cu coperta atunci îți dai seama că artistul a fost implicat și în partea estetică a materialului. Dacă pui șase imagini care ar trebui să reprezinte un album, deja devine prea complicată treaba și nu mai știi nimic.
3. E aproape la fel de importantă ca muzica de pe album
Nu ai mai multe versiuni de piese pe album. De ce ar trebui să ai alte coperți? Coperta unui album e sfântă. De multe ori am auzit expresia „copertă iconică” când fanii și criticii vorbeau despre un material discografic. Așa și e. Poate sunt eu mai old school când vine vorba despre asta, dar la fel cum nu ai schimba nicio piesă de pe un album
4. Mai multe coperți te bagă în ceață
Cel mai nou album semnat de rapperul Tyler, The Creator a fost lansat cu patru coperți diferite. De ce? Probabil pentru că nu s-a decis la una singură. Păcat. Pentru că la numărul ăla nici nu mai știi ce asculți. Îți cumperi un album, apoi vezi că mai sunt și alte versiuni și începi să te întrebi dacă ai făcut alegerea corectă. Și nu mă înțelege greșit, aici nu a fost vorba de o versiune standard și una deluxe. A lansat exact același album cu patru coperți diferite. Dacă aș intraîntr-un magazin de muzică și aș vedea patru coperți diferite pentru un singur album m-aș simți ca în zona crepusculară.
5. E o chestie de marketing și muzica nu ar trebui să fie afectată de asta
Te face să cumperi toate versiunile, ceea ce cumva schimbă focusul de la produsul artistic în sine. Eu am colecționat CD-uri toată viața mea și mi-am dat seama că în goana după produse lansate în exclusivitate, cât mai rare, am uitat să apreciez muzica. Devine o obsesie la fel ca oricare alta. Și de cele mai multe ori, obsesiile îți eclipsează gândirea. Voiam să am toate variantele, ca să fiu cel mai mare fan. Asta m-a făcut să uit că nu e important să ai cele mai multe CD-uri. E important să ai o conexiune cu muzica de pe album. Care, din nou, rămâne neschimbată indiferent de versiunea pe care o ai în colecție.
