Ador festivalurile de muzică. Probabil că și tu. De când am avut vârsta legală de a participa la un astfel de eveniment am tot hoinărit de la o scenă la alta. Câteodată chiar și într-un cerc, fără să-mi dau seama, dar asta are mai mult de-a face cu lipsa mea de coordonare decât cu deciziile organizatorilor de a pune fiecare scenă la o distanță relativ aproape una de cealaltă.
În fine, ideea e că am trăit pe la festivaluri și dacă aș păstra brățările de intrare pe mână, la fel cum o fac fanaticii, probabil că nu aș mai avea nevoie de bluze pe timpul iernii, pentru că toată mâna mi-ar fi acoperită cu numele festivalurilor la care am fost.
Fără îndoială, cel mai bun mod de a te bucura în totalitate de un festival de muzică e atunci când mergi împreună cu prietenii. Anticiparea de pe tren, când „gașca mea nu poate să stea liniștită, nicio clipă”, aruncatul cu o monedă de 50 de bani pentru a stabili cine se ocupă de montarea cortului, pentru că trebuie să stai la cort, altminteri nu simți că ești la un festival, toate astea contează.
Chiar și certurile inevitabile care apar după patru zile în care oboseala își spune cuvântul și te scoate din sărite chiar și un ringtone banal. Oricum diferențele de opinie nu se pun la inimă și după câteva zile va trece totul și vor rămâne doar amintirile faine și promisiunea că la anul o să mai dați o tură tot pe la un festival de muzică.
Problema e că niciodată nu știi ce-ți rezervă viitorul. Poate peste un an prietenii cu care te-ai rupt la ediția anterioară nu mai pot venit. Poate s-au însurat unii, alții își dau examenul pentru licența de jongler cu foc, nu au reușit să-și planifice concediul cum au vrut, sau pur și simplu s-au răcit relațiile pentru că așa e-n viață.
Indiferent de motivele pe care le au tovarășii, toți îți dau liber în perioada festivalurilor de muzică. Și atunci ce e de făcut? Păi poți să renunți la idee și să încerci să te bucuri de vară la ștrand, munte sau la tradiționalul grătar, undeva la „iarbă verde”, sau poți să mergi singur la show, pentru că tu nu depinzi de nimeni, nu?
Știu, sună un pic ciudat scenariul de a merge sigur la un festival de muzică dar chiar e atât de nasol? Eu am fost solo de trei ori până acum la un astfel de eveniment. Crede-mă, nu e chiar atât de aiurea. Nu e nici paradisul pe pământ, dar dacă vrei să dai o tură pe cont propriu la un festival, uite la ce te poți aștepta:
Prima zi e oribilă
E greu de explicat sentimentul pe care-l ai când vezi atâția oameni gata de distracție și tu încerci să-ți găsești colțul unde poți să te retragi atunci când îți dai seama că ești singur. E ca și cum te-ai simțit în liceu când ai fost ultimul ales în echipa de fotbal. De jucat, tot o să joci, dar nu ești mulțumit. Așa e și în prima zi, când singura ta scăpare e să-ți folosești tot abonamentul de internet mobil pentru că doar așa mai simți că vorbești cu cineva pe Facebook.
Dacă nu ești genul de om mai retras, poți foarte ușor să scapi de sentimentul de singurătate socializând cu barmanii. E prima zi, încă nu ești pregătit să-ți faci prieteni noi, de aceea oamenii din spatele barului sunt OK ca și parteneri de discuții. Dar ai grijă să nu stai prea mult de vorbă cu ei, pentru că sunt la job.
Poți să profiți de singurătatea socială din jurul tău și să te familiarizezi mai bine cu perimetrul festivalului. Când ești cu cineva, cumva ești constrâns să-ți faci programul în funcție de preferințele squad-ului. Acum nu mai trebuie să-ți bați capul cu prietenul ăla care stă mult prea mult timp la scena techno, când tu vrei să o arzi la drum and bass. E important să știi exact unde se află fiecare punct de alimentare a telefonului, cardului și toaletele. Când cunoști foarte bine perimetrul, parcă te simți în siguranță și pregătit să deschizi o conversație. Ceea ce se va și întâmpla la un moment dat, stai liniștit.
După un timp ești pregătit să intri în vorbă cu alți oameni
Gândește-te că majoritatea oamenilor au venit cu un singur scop: să se distreze. Mai sunt și alții care au venit doar pentru a-și etala preferințele în domeniul modei, dar cu ei oricum nu vrei să stai de vorbă. În consecință, oamenii care merg la festivaluri sunt foarte deschiși la socializare. Chiar și cei care au venit în grup. Din când în când se mai sparge trupa și fiecare o ia pe drumul lui. Atunci e momentul să acționezi.
Dacă de obicei nu-ți pică nimic în club, să știi că aici e un vibe total diferit. Cât timp nu ești un necioplit, sunt șanse mari să-ți faci prieteni noi. La scenă, la food-court, la bar, chiar și în fața toaletelor dacă ai mult noroc. Recomand să intri în vorbă cu cât mai multă lume. Dacă faci rost de niște numere de telefon, o să vezi că a doua zis nu o să mai fi singur.
Mai bine să mergi singur decât cu oameni de care nu-ți place
Eu o să fiu primul care o să recunosc faptul că de multe ori am mers în grup la un festival doar de dragul de a nu merge singur. Probabil și tu ai făcut-o. Din păcate, în echipa de party s-a aflat întotdeauna cel puțin o persoană pe care nu o suporți. Poate e narcisistă, poate e ulta-sensibilă și se plânge de insecte 24 din 24 sau pur și simplu nu există chimie între voi. Ghinion, trebuie să stai cu persoana aia patru zile.
După ce am mers singur la un festival pot să zic că e cea mai mare greșeală. Frumusețea mersului fără squad e că îți poți alege tu singur oamenii cu care să stai. Da, trebuie să lucrezi la asta, dar e mai bine să sortezi printre oameni decât să rămâi cu ei și să-ți afecteze direct toată distracția. Nimic nu e mai rău decât asta. Ai scăpat și tu de job și vrei să o arzi lejer, fără incidente și cineva încearcă constant să te calce pe nervi. Nu e plăcut.
Dacă rămâi pe dinafară anul acesta și nu ai cu cine să mergi la un festival, să știi că există soluția de a o lua singur la drum. În plus, îți poți face prieteni noi, care probabil vor avea timp anul viitor pentru tine. Și dacă nu, tot ai o paletă mai largă de oameni cu care poți să te distrezi. Toată lumea are de câștigat!
