Când ești mic, ai impresia că toți adulții spun numai adevărul. Mereu, indiferent de situație. Dacă tatăl tău îți spunea să mănânci spanac, că te face puternic, erai sigur că așa e. Aveai impresia că o să poți să ridici mașini desupra capului după ce dai gata o salată.
Și-l credeai pentru că ai tăi îți spuneau încontinuu să nu minți. Însă când descoperi și tu minciuna, ai impresia că ai aflat cea mai mișto chestie și părinții îți spun să nu o folosești. Ca și cum Superman a descoperit că poate să zboare și ia autobuzul, că așa i-a spus mama lui.
Deși părinții îți spun că nu e frumos să minți, tot ei te învață excepțiile. Și sunt câteva. Cred că într-o zi normală te lovești de mai multe situații în care e mai bine să minți decât să spui adevărul.
Sergiu și Andrei au vorbit despre ele la matinal. Aruncați un ochi și spuneți voi dacă nu au dreptate:
- Când te calcă cineva pe teneșii tăi albi proaspăt curățați și îți lasă o urmă serioasă de noroi, dar își cere scuze, ce poți să zici? „Nu face nimic.” Nu poți să zici „Auzi, tocmai mi-ai ruinat dimineața! Mulțumesc mult! Să-ți suni părinții să le spui că au un fiu de care să le fie rușine!”
- Minciuna face societatea noastră să funcționeze. Gândiți-vă că dacă mâine am vedea declarațiile de avere reale ale politicienilor ne-ar sta mâncarea în gât.
- Cel mai ironic, oamenii care vor să fie mințiți încep o întrebare cu „Fii sincer.” Adică „Fii sincer, îmi stă bine cu freza asta?”. „Nu, arăți de parcă ai adormit în parc și te-au ciugulit porumbeii.” Dar nu poți să zici asta. Zici „Foarte mișto, dar îți stătea bine și înainte, să știi”.
- Mai sunt oamenii atât de porniți să te mintă încât nici nu așteaptă să fie întrebați. Intri în birou cu cea mai nasoală cămașă din lume (verde cu picățele roșii, de parcă Shrek a făcut pojar) și deja ei sunt „Wow, te-ai înnoit, îți stă foarte bine”.
- „Sunt plecat din oraș.” e ok când cineva te invită la nunta lor. Nu poți să zici „Sunt destul de sigur că nu o să dureze și nici nu-mi amintesc sigur de unde te știu”.
