Concertul „Măiastra” continuă tradiția spectacolelor legendare susținute de Loredana Groza la Sala Palatului. Pe data de 8 noiembrie, de la ora 19:00, lasă-te purtat de muzică într-un show care mai mult ca sigur va fi memorabil!
Măiastra, pasărea magică ce reprezintă perfecțiunea, magia și inspirația divină în folclorul românesc, devine simbolul unei călătorii artistice memorabile într-un spectacol eveniment care redefinește căutarea eternă a perfecțiunii, frumuseții transcendente și esenței spirituale.
Biletele sunt disponibile pe kimaro.iabilet.ro.
„Aud de mult timp chemarea asta... chemarea Măiastrei. Nu e doar o pasăre fabuloasă, înzestrată cu un glas nepământean și puteri supranaturarale dintr-unul din cele mai frumoase basme românești. Nu e doar perfecțiunea profundă, zborul prins în piatră și bronz de inegalabilul Brâncuși. E ceva viu în mine, poate și în voi. E chemarea aceea lăuntrică de a cânta din suflet despre viața noastră, așa cum e ea, cu bune și cu rele – cu bucurie, cu durere, cu speranță. Cu dragoste. E dorința de a împleti în cântec toate sunetele, melodiile, refrenele, care ne-au marcat existența. Și simt că acum e momentul să împărtășesc chemarea asta cu voi”, spune artista.
Am stat de vorbă cu Loredana despre bucuria acestui concert, ce reprezintă pentru ea, dar și despre cariera ei colosală, modul în care se adaptează timpurilor, cât și despre artiștii români care-i atrag atenția în prezent:
Spectacolul „Măiastra” pare să fie o punte între trecut, prezent și viitor. Ce elemente ale acestui concert crezi că vor surprinde cel mai mult publicul?
Îmi doresc ca toate elementele spectacolului să surprindă publicul. Este gândit în așa fel, încât prezentul, trecutul și viitorul să fie momente care să atragă și să inspire. Fiecare dintre aceste secvențe sunt construite să fie captivante și emoționante.
În cei aproape 40 de ani de carieră, te-ai reinventat mereu — de la pop, rock, jazz, electro, până la folclor și musical. Care dintre aceste explorări simți că ți-a schițat cel mai mult drumul artistic?
Nu sunt aproape 40, sunt mai mult de 40, dar nu numărul contează, ci experiența din toți acești ani. Faptul că am reușit să abordez atâtea stiluri mi-a creat o viziune asupra muzicii pe care am putut să o fructific în piese și apariții pe scenă. Sunt unul dintre primii artiști din România care a făcut acest cross-over. Ca artist poți experimenta, dar nu vei fi credibil daca nu crezi în ceea ce faci, și dacă nu ai „acea fărâmă de nebunie”. Schimbările trebuie să-ți ofere relaxare și bucurie atunci când faci pentru prima oară o piesă în alt gen, de exemplu rock sau hip hop. Încrederea m-a ajutat să dezvolt o personalitate artistică foarte complexă, ca întotdeauna publicul să primească ceva fresh, ceva care să facă să iubească și genuri de muzică pe care poate nu le-ar fi ascultat.
Și apropo de asta, ai fost mereu cu un pas înainte – muzical, vizual, stilistic. Cum îți alegi direcțiile creative și cum decizi când e timpul pentru o nouă transformare?
Nu am făcut nimic planificat. Schimbările au venit în mod firesc. A fost un vibe, a fost o energie pe care am simțit-o, pe care am declanșat-o în plan real. Cred că atunci când vine în mod firesc, lucrurile se întâmplă fără să fie forțate. De multe ori am creat trenduri. M-am bucurat să văd și alți artiști inspirați care s-au îndreptat înspre pop, rock, și subgenuri aferente. Asta mi-a dat încredere, mi-a dat de înțeles că sunt pe drumul cel bun.
Ai fost prima artistă româncă care a cântat la Sala Palatului după Revoluție. Ce înseamnă pentru tine revenirea la această scenă iconică, în spectacole cu producții tot mai grandioase?
De fiecare dată revin cu emoție și respect pe această scenă, pe care mulți o evită, din simplul fapt că nu este o sală tipică de concert, fiind creată ca o sală de conferințe. Este singura sală importantă din București și are o istorie aparte. Faptul că am reușit să fiu primul artist care a cântat, după Revoluție, în această sală, este o victorie împotriva restricțiilor și a unor ideologii în care am trăit toată copilăria mea. A fost o revoluție personală, o eliberare cu adevărat importantă. Practic, atunci s-au rupt toate barierele, asta întâmplându-se în '94. De atunci au fost multe concerte, fiecare a avut o poveste aparte și la fiecare am depus un efort creator maxim, pentru că de fiecare dată a fost o nouă poveste, o nouă provocare. Toate au fost construite de la A la Z. Nu sunt adepta artiștilor marketați ca produs și care sunt „făcuți în laborator”. Adevărul pe care îl caută publicul îl poti spune doar TU.
Dacă ai putea trimite un mesaj Loredanei de 18 ani, cea care urca prima dată pe scenă, ce i-ai spune acum?
M-aș întoarce mai mult, și aș vorbi cu Loredana de la 14 ani, pentru că acolo a fost începutul. I-aș spune să stea relaxată, viitorul sună bine, este așa cum l-a visat: vei deveni o mare cântăreață, vei reuși să treci de comunism, să cânți într-o lume liberă. Ești acolo unde trebuie, continuă să fii rebelă, să dansezi și tot ce faci tu este foarte bine. Nu te schimba, pentru că nu vei mai ajunge unde sunt acum.
Orchestra Agurida te însoțește de zeci de ani. În ce măsură prezența lor este un element esențial al universului tău sonor?
Orchestra Agurida este alături de mine, am creat acest concept acum 25 de ani, în 2000. Nu pot să cred cât timp a trecut, incredibil. Am început cu albumul Agurida, practic el a botezat această orchestră. Marin Alexandru și Pancirel Constandache sunt veteranii acestei orchestre. În timp, mulți alți muzicieni minunați au trecut prin acest proiect, dar cei doi au rămas cumva alături de mine, alături de cei mai tineri, cum este Lisariuș Tătaru, Daniel Iudean, cu care cânt de 15 ani, sau Andrei Popa, chitaristul. E fantastic cum această energie pe nume Agurida a făcut istorie în peisajul muzical românesc și este o trupă specială care poate aborda orice gen muzical: de la folclor, la pop sau electro. Nu e ușor să fii un instrumentist atât de complex, pentru că necesită o dexteritate și o deschidere în același timp. Nu orice muzician e dispus, mai bine zis antrenat, să facă asta, pentru că e vorba de o pregătire și un talent aparte. Sunt norocoasă că am ajuns să îi țin lângă mine și să-i conving că a fi versatil e o calitate extraordinară pentru un muzician.
Cum reușești să echilibrezi elementele autentice cu cele moderne, astfel încât muzica ta să rămână profundă și contemporană?
Elementele autentice cu cele moderne, această rețetă magică, pe care pot spune cu mândrie că am inventat-o, pentru că pot spune, sincer, că sunt un artist care a inovat în acest domeniu, al combinației dintre vechi și actual. Cred că întotdeauna trebuie să rămânem cu rădăcinile, de unde vine inspirația, de la baza la care noi construim ceea ce numim modern. Cred că trebuie să-ți cunoști trecutul ca să poți privi spre viitor. Cine nu își cunoaște trecutul este dezrădăcinat, nu se poate conecta la prezent și nu poate vedea în viitor. De asta respect tot ce s-a întâmplat înainte, cu bune și cu rele, și vreau să fac din asta o punte și o nouă platformă pe care tinerii din ziua de azi să le accepte și să le adopte. E un fel de a reconstrui istoria printr-o nouă perspectivă, de a readuce în fața generației actuale într-un mod atractiv.
„Măiastra” este un titlu încărcat de mitologie, dar și de emoție. Ce anume din simbolul acestei păsări ai regăsit în propria ta poveste artistică?
„Măiastra” este un cuvânt magic, un cuvânt prin care simți vibrația creativității, neliniștea creatorului. Brâncuși, cel mai mare geniu artistic românesc din ultimul secol, a reușit să expună artistic acest concept de „măiastră” prin „pasărea măiastră”. Am ales acest cuvânt pentru că exprimă puterea de a renaște, puterea de a alerga tot timpul după perfecțiune. Și pentru că niciodată perfectul nu poate fi atins, această sete nu poate fi stăpânită, a face cu măiestrie ceea ce faci este o dorință pe care nu o poți renega, ca artist autentic. E o diferență între artiști și artiști care își trădează acest crez din varii motive: blazare, materiale. Un artist se naște și moare artist. Indiferent de regimuri politice, de pandemii, de orice alte efecte exterioare, artistul nu o să fie răpus. Ăsta este crezul meu în viață. A fi măiastru este dorința mea. Împortant este procesul, indiferent de câți ani au trecut de când am făcut primul pas pe scenă, vreau să rămân la fel de fresh, să aduc celor din fața mea bucurie, fericire, o întâlnire irepetabilă cu arta și muzica, și fiecare concert să fie ceva nou, indiferent de anvergura evenimentului. Important este ca de fiecare dată să renasc și să aduc lucruri noi, să fiu de fiecare dată o nouă Loredana! Asta înseamnă „măiastra”!
Ce artiști români din noile generații îți atrag atenția și cu cine ți-ar plăcea să colaborezi într-un viitor show?
Cred că sunt artista care a făcut cele mai inedite colaborări. În decursul acestor ani am căutat întotdeauna să provoc tinerii artiști, să-i ajut să apară și să fie adoptați de marele public. Unii erau nișați, dar au devenit mainstream. Aș menționa colaborarea cu BUG MAFIA. Faptul că am lucrat cu mulți artiști: Connect-r, Delia, Smiley, YNY SEBI, Denis Nuca, sunt multe nume pe listă, mă fac să cred că întotdeauna am ajutat să fim împreună și să se dezvolte, fără să am gelozii sau orgolii. Cred că în continuare voi face lucrul ăsta, pentru că „this is me” și vorba lui Dragos de la BUG, „Zi-le, Loredana!”
Dincolo de voce, costume și spectacole epice, cine este „Măiastra” Loredana de azi?
Dincolo de toate, dincolo de luminile scenei, dincolo de har, este în continuare acea Lori din Onești, acel copil pe care-l port cu mine. Îl întreb de fiecare dată, vorbesc cu el. Cred că e cel mai important să păstrezi această relație cu copilul din tine. Sunt un om simplu, am simplificat multe lucruri din viața mea, pentru că mi-am dat seama că îți pierzi energia făcând pe placul altora. Așa îți dai seama că ai mai mult timp pentru creație, te bucuri de picătura pe care o avem aici pe pământ, noi muritorii. Chiar dacă eu caut a fi măiastră în fiecare zi, undeva știu că nu o să pot să am timp să fac tot ceea ce îmi doresc, dar drumul este important și faptul că în fiecare zi descopăr și mă descopăr, mă ajută să obțin acea măiestrie, după care tânjim toți în această viață. Atunci când cauți să fii mai bun în fiecare zi, mai adevărat și mai sincer cu tine, atunci poți spune că ai trăit o viață în iubire, armonie, plină, o viață fericită.
