Omul care a cântat la fax

În octombrie 2007, când a prezentat un DJ-set într-un club bucureștean, l-am văzut ultima dată de aproape - un ochelarist foarte înalt, sobru, îmbrăcat în negru, care și-a văzut liniștit de platane toată seara.

Andy Fletcher a fost întruchiparea genului de om care tace și face. Nu ieșea în evidență, nu cânta și nu compunea. Unii fani suspectau că instrumentul său cu clape nu era băgat în priză. Dave Gahan chiar s-a amuzat cândva: „Poate ar trebui să îi montăm un fax pe scenă”. Iar când vorbea, „Fletch” o făcea cu rost, cu tâlc și cu o autoironie dobândită prin nașterea în Insulă.

„Martin e compozitorul, Alan - muzicianul valoros, Dave e solistul vocal, iar eu ard gazul primprejur”, a spus cândva.

Altădată s-a arătat singur cu degetul: „(sunt) băiatul înalt de pe fundal, fără de care această corporație internațională denumită Depeche Mode n-ar fi funcționat”. 

Deși era scump la vorbă, purta cu autoritate cuvintele grupului. În 1993, mărturisea:

„Frumusețea muzicii electronice e că acum poate fi făcută în dormitor. Nu mai e nevoie ca patru oameni să se întâlnească în vreun depozit pentru repetiții. Evident, e trist să vezi decesul grupului rock tradițional. Dar va rămâne mereu un loc pentru acesta în cabaret”.

Când grupul Depeche Mode a fost inclus într-o galerie prestigioasă, Rock & Roll Hall of Fame, Dave Gahan a enumerat – via unei transmisiuni video, era anul I de pandemie – eroii care i-au inspirat: David Bowie, Iggy and The Stooges, The Clash. Și The Eagles, a completat Fletcher. 

Andy Fletcher a fost un om enigmatic. Dar singurul mister pe care nu l-a putut păstra intact a fost contribuția sa la muzica unei trupe cu o influență gigantică în cultura pop.

Așa cum se spune în asemenea ocazii, fără el lumea e mai săracă. Însă prezența sa într-un proiect cultural care a schimbat lumea pentru totdeauna ne-a îmbogățit pe toți.