D-rul Halbert L. Dunn, părintele „mișcării pentru wellness", o definea ca fiind „o metodă integrată de funcționare, orientată către maximizarea potențialului de care e capabil individul." Eu nu sunt consumatorul ideal al industriei. Precum gunoiul într-un râuleț, am tendința să mă las dus de val și câtă vreme pot să plutesc, o să marchez asta drept un succes. Dar ce s-ar întâmpla dacă m-aș afunda în acareturile vieții maximizate, ale wellness-ului? Oare-ar fi irosite pe mine sau m-ar ridica într-un plan mai înalt al sănătății conștiente de sine? Pe parcursul unei zile foarte lungi, mi-am propus să aflu, prin consumarea cât mai multor tratamente de wellness cu putință. Mi-am propus să-mi îngheț, înțep și murez corpul cu ajutorul unei game largi de tratamente antice, mode pasagere moderne și remedii dubioase. Am făcut toate astea în încercarea de a mă simți pur și simplu mai bine. Poate c-am cerut prea mult.
7 dimineața – Gargară cu ulei
Cu riscul de a mă înșela, prefer să aleg metodele moderne când vine vorba de stomatologie. Din punctul ăsta de vedere, gargara cu ulei marchează o îndepărtare, având în vedere că tratamentul ăsta de sănătate orală e vechi de vreo 3 000 de ani. Instrucțiunile sunt simple: pe stomacul gol, clătește-ți gura cu o dușcă de ulei natural (de regulă din cocos sau susan) timp de 20 de minute întregi. Conform bloggeriței Wellness Mama, anii de gargară cu ulei i-au adus „sănătate orală mai bună (fără tartru), sensibilitate scăzută a dinților (și albire mai intensă!)".
Uleiul părea să mi se expandeze în gură, cât timp îl agitam pe-acolo. Ca să treacă timpul mai repede, am dat un scroll pe Twitter, ceea ce mi-a provocat o anxietate sinistră, cum face de-obicei. Am înghițit din greșeală o parte din ulei, ceea ce toate ghidurile pe care le citisem pe net mă sfătuiseră insistent să nu fac. Panica, însă, a fost înlocuită de o groază de intensitate redusă, când mi-am verificat cronometrul și-am văzut că trecuseră doar trei minute.
Peste 17 minute am scuipat tratamentul vâscos pe stradă, în timp ce-mi plimbam câinele, și-un vecin mi-a făcut semnul de ok, cu degetul mare ridicat. Ca și gargara cu ulei în sine, gestul ăsta m-a neliniștit un pic.
7:15 dimineața – Duș rece
Folosit de secole ca metodă de a vindeca erecțiile, dușurile reci au devenit tratamente populare în wellness în ultimii ani. Se spune că sporesc circulația sângelui și productivitatea și m-am gândit c-ar fi o metodă excelentă cu care să-mi încep ziua de potențial maximizat.
Exceptând situația în care ești un copil delicat, crescut la Versailles, știi cum e când faci un duș rece. N-o să te plictisesc cu detaliile, însă a fost un mod sinistru, dar eficient, de-a mă curăța. Aștept cu nerăbdare să fac doar dușuri fierbinți pentru tot restul vieții.
7:45 dimineața – Cafea anti-glonț
În orice altă parte a țării a bea doar o cană de cafea la micul-dejun se cheamă că „sari peste micul-dejun"; în Silicon Valley, se cheamă „biohacking", pentru că cosplay-ul de-a Johnny Mnemonic a devenit un mod foarte serios de viață acolo.
„Hack-ul" ăsta a fost monetizat și denumit „cafea anti-glonț". Conform site-ului produsului, cafeaua anti-glonț e „o băutură de înaltă performanță care are un impact enorm asupra nivelului tău de energie și a funcțiilor cognitive". Poți să ți-o faci și-acasă, amestecând cafeaua cu câteva linguri de unt fără sare de la vaci hrănite doar cu iarbă și o chestie care se cheamă „ulei pentru creier cu cifră octanică" (deși merge și cu ulei cu trigliceride cu lanț mediu, adică ulei MCT), pe care brand-ul de cafea anti-glonț BOO îl vinde pe site-ul propriu cu circa 25 de dolari.
Citește și M-am transformat într-un bebeluș în uter ca să încerc tehnica de relaxare a japonezilor
Cică economisești timp dacă înlocuiești micul-dejun cu cafeaua anti-glonț, dar întrucât necesită utilizarea unei prese franțuzești și-a unui blender, durează mai mult să-ți faci o cană de așa ceva decât ar dura ca să-ți pregătești majoritatea felurilor pentru mic-dejun care nu-s ouă Benedict. A ieșit cu spumă și-avea gust destul de bun, dar ca și clătirea cu ulei, mi-a lăsat un gust dulceag-uleios în gură. Wellness-ul, ca și cursele de Formula Unu, par să necesite consumul unei cantități copioase de ulei. Nu era nici 8 dimineața încă și eu deja fusesem nevoit să mă spăl de două ori pe dinți.
8:15 dimineața – Respirație cu alternanța nărilor
În cartea ei What Happened, Hillary Clinton înșiră metodele pe care le-a folosit ca să treacă peste faptul că a pierdut alegerile. „Am încercat respirația cu alternanța nărilor", scrie ea despre această practică, ale cărei origini sunt în yoga. „O recomand călduros. Te calmează, într-un fel."
E destul de simplu: inspiri pe o nară, îți ții răsuflarea și expiri pe cealaltă nară. Apoi schimbi ordinea și repeți. Am simțit cum îmi încetinesc bătăile inimii cu fiecare inspirare și expirare concentrată. Din nefericire, nu m-a ajutat să fac față mai bine rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2016.
8:30 dimineața – La budă
Cafeaua anti-glonț își făcea efectul.
9 dimineața – Meditație ghidată
Meditația e ca dicarbocalmul, în sensul că funcționează de fiecare dată exact cum zice-n reclame și, cu toate astea, mă surprinde de fiecare dată când se-ntâmplă asta. Timp de 40 de minute, am ascultat vocea lui Mark Williams, care seamănă cu-a lui Anthony Hopkins, și care mi-a spus cum să stau jos și-a fost absolut fantastic. A conchis cu îndemnul blând de a mă „ancora", în încercarea de a mă „pune din nou în contact [cu mine însumi], o ființă completă și întreagă". Fără să-mi dau seama, băgasem piesa aia de meditație într-un playlist preexistent de pe Spotify și după ce s-a terminat cu mantra aia afectuoasă, a-nceput să-mi urle în căști „Hot for Teacher". Nu mai e nevoie să-ți zic că mă simt destul de întreg, ce căcat. Meditația e super tare.
11 dimineața - Crioterapia
Crioterapia e o formă intensă de scufundare la rece, iar susținătorii ei zic că aduce o listă lungă de beneficii, printre care circulație sanguină mai bună, un metabolism mai rapid și niveluri ridicate de colagen. În același timp, FDA-ul zice că tratamentul „n-a fost dovedit" și „prezintă riscuri". Cât poate fi de riscant să te congelezi?
Spa-ul pe care l-am ales pentru ședința mea de crioterapie e destul de fițos (au pe site clipuri cu superstarul Steph Curry de la Golden State Warriors care le folosește serviciile). Pe dinăuntru arată ca un clip făcut de Hype Williams, iar când mi-am pus mănușile, șosetele, papucii și masca facială de care-aveam nevoie în camera criogenică, m-am simțit ca-ntr-un remake de la Belly, sponsorizat de REI.
După ce s-a umplut capsula criogenică cu nitrogen în formă gazoasă, atmosfera dinăuntru a înghețat și suna ca zăpada care-ți scârțâie iarna sub bocanci. Femeia care controla operațiunea printr-un touchscreen mi-a zis c-o să fie cam -112 grade Celsius în încăpere, deși când am intrat înăuntru, mi s-a părut că-i mai spre un -160 plăcut.
Poate vorbește omul crescut la Chicago din mine, dar nu pot să justific ideea de a plăti 45 de dolari ca să stau în frig trei minute. Pur și simplu nu m-am simțit diferit sau mai bine la capătul ședinței. Mi-a înghețat, ce-i drept, părul de pe sfârcuri.
Prânz – Rezervor de plutit, cu privare senzorială
Același spa mai oferă și terapie prin plutire, așa că după scurta criogenizare, mi-am rezervat un rezervor pentru o experiență de o oră de privare senzorială. Rezervoarele astea sunt umplute cu soluție salină concentrată, încălzită la temperatura pielii și plutești gol în liniște desăvârșită și-n întuneric beznă. Mai aproape de-atât de ideea de a nu exista n-ai cum să ajungi, iar prin asta vreau să spun că are prea multe beneficii prea importante ca să le înșir aici. Senzația, cică, e ca-n uter, și-mi dau seama după câteva minute de plutire de ce gravidelor li se spune să nu bea cafea. M-am simțit ca un fetus pe speed, iar scurtele momente de calm și claritate au fost întrerupte de smucituri de panică și gânduri amețite.
M-am simțit captiv între nevoia de a evada și dorința intensă de-a rămâne în rezervorul ăla pentru totdeauna. După o oră, o voce pre-înregistrată m-a informat că mi s-a încheiat ședința și am ieșit din capsulă gol și acoperit de sare. N-ajunsesem la iluminare, dar mă elevasem într-o stare a ființei soră cu murăturile.
2 după-amiaza - Sucuri
Cafeaua anti-glonț nu mi-a ostoit foamea și-mi ghiorțăiau mațele de ore-ntregi deja. Trebuie să faci duș și-nainte și după ce folosești rezervorul de plutire, ceea ce-a-nsemnat că am făcut trei dușuri înainte de prânz și mi-am scărpinat febril pielea deshidratată în timp ce mă-ndreptam spre un bar de sucuri din zonă. Stabilimentul minimalist a fost deschis de un acupuncturist, care-a deținut o vreme niște spa-uri trendy de wellness. Pe firma de-afară scrie „Hrana e vindecare", deși înăuntru nu prea exista cine-știe-ce mâncare adevărată de vânzare.
„Aveți ceva care-o să mă facă să mă simt bine?", l-am întrebat pe tipul fercheș din spatele tejghelei, care a pregătit o cană de ceva bazat pe felul în care i-am zis eu că mă simt - „surescitat". Mi-a înmânat un suc de sfeclă numit „After Party", care avea gust de Clamato. Mi-a bolborist în stomac pe tot drumul spre casă. Mi s-a părut sinistru. M-am simțit de căcat.
4 după-amiaza - Ventuze și acupunctură
N-aveam un răspuns pregătit de-acasă când m-a întrebat doamna doctor Judy de ce-am venit la ea. Are cabinetul în Chinatown, într-o clădire mare, veche și-aproape complet goală. Nu-mi doream să mă aflu acolo.
Acupunctura e un tratament eficient pentru multe boli – dureri de spate, insomnii, tranzit intestinal blocat – dar nu puteam să pretind că sufăr de vreuna dintre ele. Eu căutam o stare abstractă de wellness, care, mi-am dat seama din întrebarea ei, mă plasează într-o postură super-privilegiată.
„Anxietatea", i-am răspuns în cele din urmă. Nu mințeam.
M-a rugat să mă schimb într-o pereche de pantaloni de spital și să mă întind pe burtă. Deși eficiența acupuncturii a fost demonstrată clinic, ventuzele sunt în continuare o intervenție suspectă. Cu toate astea, cei mai buni înotători ai lumii apar la Jocurile Olimpice de Vară cu vânătăi care-i dau de gol pe tot spatele lat, iar tratamentul ăsta dubios de wellness reapare în conștiința publicului odată la patru ani, pe ceas. Din fericire, doamna doctor Judy îți aplică ambele tratamente odată, așa că n-am fost nevoit să aleg între ele.
Citește și Să vorbești cu morții nu-i chiar stupid și nici semn clar de nebunie
Mi-a înfipt acele în carne și-am simțit cum trag ciudat, tremurat, împinse de gravitație, de pielea mea. Am auzit un sunet ca de pompă și-o ventuză mi s-a așezat ca o pecete în spatele genunchiului și-a început să sugă. Pe măsură ce femeia și-a văzut de treabă pe tot corpul meu, n-a contenit să-mi pună întrebări și starea mea de bine a părut s-o îngrijoreze pe bune după ce i-am menționat anxietățile legate de job. „Ia fiecare zi în parte! Pui prea multă presiune pe tine", mi-a zis, în timp ce-mi înfigea trei ace deasupra fiecărei pleoape. Am început să mă simt mai bine, iar până la finalul ședinței de 90 de minute râdeam împreună, cusătoreasa și pernuța ei de ace.
„Wellness" înseamnă, la propriu „opusul stării de boală", deși se pun probleme mult mai grele pe seama cuvântului ăstuia în zilele noastre. Doctora Judy m-a pus pe gânduri: poate e suficient să te simți pur și simplu ok. De fiecare dată când m-am trezit într-o stare de ok-ness, în timpul goanei mele după wellness, am trecut rapid la o chestie nouă, care-avea, în cele din urmă, să anuleze tot progresul pe care-l făcusem. Nu-s calificat nici în misterele sănătății spirituale, nici ca scriitor, așa că nu pot să-mi dau seama dacă metafora asta funcționează pentru industria de wellness în general, dar e ceva la care merită să te gândești.
Dacă ceva te face să te simți bine, poate-ar fi o idee să rămâi cu chestia aia. E drept că tratamentul doctorei Judy mi-a lăsat semne pe tot corpul, dar mi-a dat și încrederea necesară ca să mă las păgubaș pentru restul zilei. Îi sunt veșnic recunoscător pentru chestia asta, întrucât următorul tratament pe care-l aveam în program era unul genital cu aburi, aprobat de Gwyneth Paltrow.
Câteodată ajungi cel mai simplu la wellness evitându-l.
