Trebuie să ai coaie să lansezi piese noi în luna ianuarie. Mai ales în România. Oamenii nu vor să audă nimic nou în perioada asta. Toată lumea se întoarce la lucru cu zero interes, așteptă ziua de salariu că-s la limita supraviețuirii, după ce și-au dat toți banii pe un porc, portocale și zece kilograme/litri de Dumnezeu știe ce-i în chestia aia gelatinoasă din piftie, și e prea preocupată să caute pe Google ce înseamnă „paivan cu mantie”.
Deci, nah, bravo artiștilor care au decis că prima lună din an e perfectă pentru o lansare. Voi sunteți adevărații eroi. Oamenii de mai jos nu o fac pentru atenție. O fac pentru că muzică. Acum că ți-au intrat banii și ai aflat de ce și-a luat amendă CTP, e timpul să asculți și ce a apărut pe piața din România în ultima lună:
Valerinne – The Unraveling
O să găsești piesa asta pe Ahead Is a Barren Land, un split împreună cu Mytrip, un proiect muzical din Bulgaria. Recomand să asculți tot materialul dacă vrei să intri cu adevărat în filmul bucureștenilor. Materialul e structurat în felul următor: o piesă de la Mytrip care sună mai mult ca un intro pentru „The Unraveling”, bucata de la Valerinne și se încheie cu o colaborare între cele două proiecte, care a avut loc în cadrul unui Artist Residency organizat de Black Rhino Music. Și după ce ai ascultat tot split-ul, cumpără-ți și caseta care a apărut în ediție limitată. Toată lumea are viniluri. E fumată faza.
Ascultă dacă: Într-o lume post-truth, tu ești post-rock.
The Putreds – NAM TIMP
Inițial, The Putreds a fost trupa care cânta împreună cu Macanache. These days, toată lumea are nevoie de un backline, nu mai merge doar cu DJ-ul. Dar în timp chestia asta a evoluat. Rapperul din Titan a decis să-și facă un proiect separat împreună cu membri The Putreds. Prima piesă e „NAM TIMP”, care cu toate că are un titlu care se potrivește cu gramatica lui Macanache, e ceva total diferit. Aici rapper-ul își exersează calitățile de cântăreț. Nu sună rău deloc. Macanache are, pe lângă proiectul solo și The Putreds, și o colaborare cu 4G. Nu e de mirare că nu are timp. Își sacrifică tot timpul liber ca să avem noi ce asculta în timpul liber. Băiat Macanache.
Ascultă dacă: Ești corporatist și nu ai timp deeeeloooc.
Rodion G.A. - Ore
Luna trecută ți-am zis că noul album de la Șuie Paparude va mântui lumea în 2018. Sau cel puțin pe oamenii din scena muzicii electronice. M-am înșelat. Sunt sigur că o să fie super pizdos, dar pe atunci nu știam că urmează să iasă și un nou material de la Rodion G.A. Mai exact, albumul Rozalia va apărea în doi martie la label-ul londonez Inversions. Prima piesă se numește „Ore” și a fost înregistrată în perioada 1978-79. La fel ca multe alte track-uri geniale de la Rodion, a stat în arhivele artistului ani de zile. Mare păcat. Chiar și după prima audiție o să rămâi cu un sentiment de tristețe. Cum de nu a lansat-o până acum? Dar apoi îți amintești că în mai puțin de o lună o să auzi tot albumul și-ți trece supărarea.
Ascultă dacă: Mai ai vreo îndoială că Rodion e un geniu.
Sosu – Noaptea la Neptun
Dacă dai un search pe Soundcloud, chiar și superficial, nu trebuie să cauți mult, o să dai de mulți trapperi și rapperi de dormitor din România. Puști care cântă la modul ironic despre tot felul de chestii banale. Apreciez efortul tinerilor artiști, cu toate că toți sună aproximativ la fel. Unul singur se ridică deasupra tuturor. E vorba despre Sosu, omul cu amintiri plăcute de la Neptun, când ieșea cu ai lui la discotecă, dar nu stătea mult că era mic, băăă. Dacă ești o persoană cu sufletul molestat de elitism, atunci o nu o să-l înțelegi niciodată. Așa că nu te mai lua prea în serios și deschide-ți inima la opera lui Sosu, un mare talent născut din cultura meme-urilor.
Ascultă dacă: O arzi seara pe faleză, cu gelul în freză. La Neptun, evident.
Killer Victim – Fear Supply
Avem nevoie de mai multe trupe de hardcore în România. Nu înțeleg de ce nu a prins mai bine genul ăsta muzical la noi. În contextul politico-social actual, ar trebui să ne îngropăm în proiecte de punk și hardcore. Piesa asta mă face să fiu optimist. Nu mă refer la faptul că lucrurile se vor schimba, dar în cel mai rău caz, o să avem niște muzică bună, alimentată de deciziile tâmpite gen „revoluția fiscală” sau de abuzul împotriva legilor justiției. Killer Victim e doar un început pentru ce urmează.
Ascultă dacă: Te-ai săturat de tot.
Lino Golden – Sus ca Jordan
Omul care și-a tatuat fața lui Alex Velea pe braț s-a decis să o dea pe trap. Și-a făcut și o freză gen Lil Pump la decolorat. Da, omul a sărit pe trend, ceea ce ridică niște întrebări legate de motivația pe care o are ca să facă muzică. Pe mine nu mă interesează prea mult treaba asta. Cât timp sună bine, mai contează că-i autentic? La câți artiști bagă cu ghostwriteri și alte dubioșenii, mai bine nu cauți să vezi cum se fac cârnații. Cine știe? Poate Lino Golden și-a găsit în sfârșit stilul care-l reprezintă cel mai bine și nu se mai plimbă fără direcție prin studiourile de la Golden Boy. A intrat în formă, gen.
Ascultă dacă: Anul ăsta e al tău.
Bvcovia – Obor Gang
Era doar o chestiune de timp până când cineva va scoate o piesă trap dedicată pieței Obor, cel mai Gucci spațiu de comerț din București. Dacă îți faci cumpărăturile de la AFI sau Băneasa, îmi pare rău pentru tine. Toată lumea știe că în Obor găsești cele mai faine țoale și cea mai ieftină mâncare chinezească din Europa de Est. Bvcovia nu-i fraier, deși sunt un pic dezamăgit că nu zice nimic despre micii de la Obor. Bine, piesa are doar trei minute și 18 secunde, un timp mult prea scurt ca să descrii mirosul, gustul și textura micilor. Ai nevoie de cel puțin trei ore pentru asta. Mai bagi un hook, un „skrrrt” și se fac cinci ore. Nici nu mai zic despre atmosfera de la terasă, unde stai împreună cu bătrânii și hipsterii și nimeni nu-ți are baiul.
Ascultă dacă: Mergi pe la Obor.
Megga Dillah – Timpul trece
Știi că e începutul anului atunci când lumea scoate piese despre problema timpului, ca niște filosofi preocupați de chestii grele. Doar că ei o fac peste beat-uri. Macanache nu are timp, Megga Dillah se plânge că timpul trece. Amândoi au dreptate și piesele lor ne încurajează să ne gospodărim mai bine minutele și orele pe care le mai avem. Gata cu Instagram și Facebook și vlog-uri în care oameni mai bogați ca tine trăiesc o viață pe care ai vrea să o ai. Cred că e o rezoluție bună pentru 2018, să nu mai freci menta. Și cel mai bun mod prin care poți să faci asta e să nu mai asculți muzică proastă. Deci ascultă „Timpul trece”.
Ascultă dacă: Ești de părere că „Ființă și Timp” e o carte prea complicată.
Gramofone – Blackhole
Băieții de la Gramofone și-au lansat în ianuarie materialul de debut. E plin de piese care merg în mai multe direcții și tot sună banal. E și asta o performanță. Singura care iese în evidență e „Blackhole”, o baladă care zici că a fost scoasă de pe un b-side de la ceva trupă grunge din anii 90. În timp ce restul pieselor de pe album îți lasă o impresie de „meh”, „Blackhole” rămâne cu tine. Se termină cu un solo de chitară cântat parcă de Mikael Akerfeldt de la Opeth. Aici vezi cu adevărat potențialul unei trupe care s-a grăbit cu primul album, dar care poate oferi multe pe viitor.
Ascultă dacă: Te îmbraci în negru.
Sentiment – Morișcă
Eu sper ca băieții de la Sentiment să dea naștere unui nou obicei pe la party-urile de techno și deep house. Mai știi cum mulți idioți veneau la rave-uri cu fluiere în gură? Și le foloseau de parcă-s Ion Crăciunescu în Ghencea, cu toate că piesele erau foarte OK și fără o orchestră de „instrumentiști”, fiecare cu propriul lui simț al ritmului. Zile grele. În 2018, lumea ar trebui să vină la party-uri cu o morișcă, pe care să o folosească de fiecare dată când simt că părăsesc planeta. Îți dai seama ce fascinantă poate fi o morișcă atunci când ești spart? Try it.
Ascultă dacă: Vrei să vezi moriștile sus la Electric Castle.
