Articolul a apărut inițial pe VICE UK.
Câinii sunt din ce în ce mai populari. Dacă pe vremuri pisicile dominau internetul, acum câinii și cățelușii sunt pe culmile mediului online. Nu poți forma un cuplu de hipsteri în toată regula, dacă nu aveți și un bulldog disproporționat, pe care-l alintați ca „puiul blănos”. E mai ușor ca niciodată să devii părintele unui câine, iar RSPCA (Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals) a ajuns recent la știri când a făcut reduceri uriașe pentru câinii din adăposturi (la doar 29 de dolari).
Din păcate, trendul de câini, în special rasele de designer, vine la pachet cu un set de probleme. În 2016, veterinarii de la Universitatea din Sydney au publicat un studiu în care au examinat cum australienii cumpără din în ce în ce mai mulți câini mici „brahicefali”, cum ar fi rasele pug și bulldog, ce prezintă un risc mai mare pentru tulburări respiratorii. Rasele astea sunt foarte populare: picioare scurte, fețe turtite, ochi mari care ies în evidență. Ca niște caricaturi numai bune de meme-uri. Așa cum evidențiază și studiul, rase mult mai predispuse problemelor respiratorii.
Deși te simți bine când te iei de persoanele care cheltuie o groază de bani pe un animal de companie ce dă bine pe Instagram, dar care prezintă probleme severe de sănătate, situația e mai complicată decât pare. Cercetătorii au mai sugerat că australienii cumpără din necesitate rase de câini mai mici. Câinii mici se potrivesc mai bine vieții din ce în ce mai urbanizate. Nu mai locuim în suburbiile vaste și nu mai avem curți imense. Chiar e nevoie ca animalele de companie să fie mici și potrivite pentru a fi cărate peste tot. Iar ca rezultat, crescătorii crează rase de așa natură.
Care sunt aspectele etice de luat în considerare atunci când cumperi un câine designer?
Dilema câinelui mic
Pentru majoritatea australienilor, un câine mic pare o alegere mai logică, decât unul mare. Statisticile Consiliului Național Australian Kennel subliniază că proprietarii australieni de câini se mută din suburbii în orașe și schimbă rasele blue heeler și ciobănesc cu bull terrier și bulldog. Popularitatea raselor de câini mai scunzi și mai mici a crescut gradual într-o perioadă de 28 de ani.
Asta nu scuză complet preferința pentru un pug care nu poate respira sau merge cum trebuie. Aceeași bază de date a Consiliului Național Australian Kennel a fost folosită pentru a proiecta o creștere a anumitor boli asociate cu câinii mici. În timp ce rasele mai mari sunt susceptibile problemelor precum displazie a șoldului, rasele mai mici sunt predispuse la probleme respiratorii și de piele. Nici crescătorii, nici cumpărătorii nu par deranjați de aspectul ăsta.
„Eu cred că, de când am început să creștem animale, a existat tendința unora de a prefera forma în locul funcției. A existat o cerere documentată pentru rasele brahifalice [rase cu fețe mai plate] atât de câini, cât și de pisici. Brahicefalia este asociat cu sindromul brahicefalic al căilor aeriene obstructive, o problemă de sănătate și bunăstare", explică dr. Anne Fawcett, lector la Școala de Științe Veterinare din Sydney și veterinar la Sydney Animal Hospitals.
„Poate cauza o suferință semnificativă animalelor. De exemplu, câinii și pisicile cu brahicefalism extrem pot suferi de un compromis respiratoriu sever. Respirația este o activitate esențială vieții de zi cu zi. O abilitate restrictivă de a respira afectează orice activitate, de la mâncat la dormit, la exercițiu fizic.”
Ce pot face cumpărătorii de animale de companie?
Sunt multe lucruri pe care proprietarii australieni de câini le pot face pentru a sprijini etica din industria raselor de câini. Primul pas ar fi să evite fabricile de cățeluși (vezi și ghidul RSPCA Smart Puppy Buyer’s Guide). Al doilea pas ar fi conștientizarea adevărului: un câine care dă bine pe Instagram s-ar putea să nu fie un câine fericit. Ferește-te de câinii cu pedigree, în special rasele în trend cu trăsături exagerate de drăgălășenie, care inhibă calitatea vieții și încearcă o vizită la adăpostul de animale.
„Eu le-aș recomanda oamenilor să adopte un câine, în loc să cumpere unul”, spune cercetătorul în boli de animale de la Universitatea din Sydney, dr. Kendy Teng. „Există multe rase de câini mici în adăposturi, chiar dacă sunt mai multe șanse să fie o rasă pură, s-a demonstrat în multe studii că rasele metise sunt mai sănătoase.”
Totuși, există aspecte etice mai complexe de luat în considerare. De ce îți cumperi un câine până la urmă? Îi poți garanta animalului tău de companie o viață fericită?
„Gândește-te la stilul tău de viață și la timpul tău liber”, adaugă Fawcett. „Dacă obișnuiești să călătorești sau ești plecat pentru perioade mai lungi de timp, asta are un impact asupra animalelor cu care conviețuiești. Poți acoperi costurile de întreținere a speciei, rasei sau individului? Și costurile trebuie luate în considerare, precum și îngrijirea veterinară, chiar și asigurarea de sănătate pentru animalul de companie poate fi de ajutor.”
Ce pot face crescătorii?
Dacă ți s-a pus pata pe un câine cu pedigree, atunci măcar parcurge toți pașii necesari pentru a găsi un crescător responsabil. Industria de crescători de câini este masivă și puternică, iar într-o oarecare măsură, reglementată. Teng spune că e complet posibil ca un crescător de câini să acționeze etic.
„Există testări genetice pentru anumite boli”, spune ea. „Un crescător responsabil s-ar asigura ca rasele crescute să nu prezintă astfel de boli genetice, mai ales dacă rasa respectivă este predispusă la așa ceva. De asemenea, deoarece standardele determină felul în care ar trebui să arate diferitele rase de câini și unele dintre aspectele fizice scrise în standardele rasei sunt legate de anumite boli, această parte a standardelor ar trebui modificată, pentru a asigura o mai bună sănătate a acestor câini.”
Dar merită menționat că întreaga industrie este fundamental eronată. Câinii cu pedigree, atât de talie mare, cât și mică sunt predispuși la probleme de sănătate, care tind să apară atunci când crescătorii sunt forțați să modifice genetic câinii, pentru a soluționa problemele create anterior. De exemplu, câinii bulldog au fost crescuți selectiv pentru a avea capete atât mari, încât nu mai pot fi născuți natural, ci doar prin operație cezariană. Pentru a compensa, aceeași crescători încearcă să selecteze câini bulldog cu pelvisuri mai mari.
„E posibil să crești câini mici și drăguți fără astfel de probleme de sănătate? Întrebarea în sine face parte din problemă”, spune Fawcett.
„În schimb, ar trebui să ne întrebăm, ce caracteristici sunt compatibile cu cea mai bună îngrijire a animalului de companie? Chiar cred că există crescători de animale foarte etici și eu țin legătura cu câțiva dintre ei. În același timp, cred cu vehemență în o a doua șansă pentru animalele din adăposturi, decât crearea unor câini de designeri care să satisfacă nevoile oamenilor. Până și animalele au interese.”
