Dacă ai stat vreodată la o bere prin Centrul Vechi sau pe Calea Victoriei, poate că ai dat nas în nas cu o hoardă de turiști chinezi sau germani, care se plimbă minunați pe lângă balcoanele care stau să cadă cuiva în cap și își îndreaptă aparatele alea scumpe spre Biserica Stavropoleos. Pe mine mă enervează turiștii, că merg în șir indian, se opresc în mijlocul străzii să se uite la cer și ăia mai tineri țin să te agațe cu replici proaste prin Centrul Vechi. Poate că așa sunt și cei din România în alte țări, dar n-am zis că ei îmi plac.
Eu sunt un om din generația Y (sau cel puțin așa zic diverse articole de presă și Wikipedia), așa că nu mai stau să mă documentez pe site-uri de agenții turistice când vreau să vizitez un nou oraș. Arunc cel mult un ochi pe TripAdvisor, ca să văd dacă pot să evit o enterocolită într-o minunată destinație turistică, și mă duc să mă uit la poze pe Instagram. Concurența e mare, și eu ar trebui să mă laud apoi cu pozele mele. De fapt, după ce m-am uitat la orașele astea, cred că asta rămâne o problemă: vezi niște cadre mișto, nimic impresionant, dar luminoase, colorate, de să te facă să vizitezi un loc, apoi îți dai seama că nu-i chiar așa. Dar încerci să scoți ceva similar, că doar n-o să te plângi c-ai luat țeapă.
Și cum nu sunt ultima din generația mea, probabil și alții-și fac documentarea pe Instagram. Cei pasionați de bucătării, mai ales, te pot înnebuni o zi întreagă despre cum au descoperit nu știu ce restaurant mulțumită locației și pozei unui alt turist. Am trecut prin toate hashtag-urile (sau atâtea câte am găsit mai închegate) folosite de români ca să promoveze frumusețile țării, că poate-poate aflu și eu de ce ne invadează chinezii cu blițuri pe Calea Victoriei sau pe dealul ăla din Cluj.
Pe #ig_bucharest cineva a șters filtrul ăla est-european de pe București
Știu că sună oarecum a masochism, dar mie îmi plac toate blocurile comuniste și am o plăcere pentru străzile liniștite și saturate cu miros de tei din cartierele mărginașe ale Capitalei, plus că îmi place comunitatea din Berceni. Așa că mă enervează oamenii care trag poze doar în zona centrală și încearcă să vândă niște unghiuri atent alese drept București.
Nu, domn'e, orașul ăsta nu e doar cu clădirile alea interbelice și antebelice, pe care încerci să le prinzi într-o poză fără să te ucidă tencuiala, și în mâncarea fotogenică de la toate restaurantele rooftop (de parcă am uitat să mâncăm la nivelul trotuarului) care au apărut ca ciupercile după ploaie prin Capitală.
Pe #ig_cluj sunt aceleași clădiri trase din zece unghiuri diferite
Chestiunea de mărime se vede bine la Cluj, această wannabe capitală. Știu, poți să spui că sunt o ignorantă, dar nu am ajuns până acum acolo și m-am simțit cu adevărat ca o turistă străină când dădeam scroll prin pozele care ar trebui să promoveze viitoarea capitală a României. Mă rog, să fie clar, nimeni nu „promovează", că i-a tras cineva directiva, ci o face că vrea să se laude și, implicit, ajunge în feed-ul altora care vor vizita locul, că sunt ei locali sau străini.
Desigur însă că orașul ăsta abundă de poze cu clădiri antebelice și colorate de prin zona centrală și de pe malul Someșului, plus că soarele parcă apune mai frumos decât pe Dâmbovița. Lipsesc restaurantele rooftop, dar ardelenii compensează cu destule poze cu mâncare fotogenică, după ce și-au băgat sub covor varza à la Cluj.
Jur că nu-s ardeleancă, dar parcă sunt mai puține clădiri care vor să te ucidă sau poate sunt trase din unghiurile alea bune, iar clujenii nici măcar nu se laudă atât de mult pe Instagram cu dealul ăla de verdeață numit Cetățuie. Sincer, mă așteptam să fiu invadată de poze cu dealul emblemă, dar am dat doar peste câțiva copii care se rostogolesc pe iarbă.
Pe Instagram, ardelenii și-au pus niște mașini retro și tramvaie arătoase, iar blocurile comuniste îți fac apariția destul de repede, semn că Clujul nu se termină după Piața Mihai Viteazul. Acum nu-s eu expertă, dar dacă aș fi un turist chinez, aș da mai degrabă o fugă până la Cluj, că din poze arată ceva mai primitor și dincolo de zona centrală, plus că nu pare că trebuie să fii deasupra tuturor ca să nu cadă tencuiala pe tine ca la București.
Palatul Culturii, dar ăsta nu-i tot ce are de oferit Iași
Ieșenii au mizat pe mai puține poze cu mâncare și mai multe poze etichetate cu #arhitecture, că au și ei acolo un Palat al Culturii, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și Fundația Carol. Desigur că Palatul Culturii e tras din toate unghiurile posibile, ba cred că au trimis și o dronă să-l pozeze de parcă ar fi o Heidi Klum a orașului.
Dacă aș fi turistă străină, pe mine m-ar convinge repede pozele astea trase prin zona centrală a capitalei Moldovei. Ieșenii au pe vremea asta și un festival care arată oarecum a Coachella. Asta dacă te ține să închizi un ochi și pe al doilea pe jumătate, că deja e plin netul cu poze de la Afterhills. Bine, au ratat să tragă în poze cortul după furtună și cele șase persoane rănite înainte ca festivalul să înceapă, dar presupun că și ei încearcă să caute cel mai bun unghi al Iașiului.
Sincer, aș recomanda mai multe poze trase prin Copou sau pe la Râpa Galbenă, că sunt destule chestii fotogenice care să-i păcălească pe străinezi să tragă o fugă până în capitala Moldovei. Cred că pozele astea ar putea să atragă în special hoarde de turiști cu DSLR-uri legate la gât, că măcar se pot mândri cu ceva poze bune când ajung acasă și își mai curăță plămânii cu aerul semi-curat de Iași.
Marea e oricum fotomodela preferată de toți igeriștii
Din păcate nu-s prea multe poze cu orașul care există dincolo de plajă, dar alea puține surprind câteva unghiuri care te fac să te gândești la Havana și un Cuba Libre.
Dincolo de lumina bună, nu afli prea multe ca turist străin despre Constanța, dacă stai doar cu ochii pe Instagram, că nu știu dacă merită să mergi așa departe pentru niște mare și o clădire abandonată, oricât de frumoasă ar fi ea. Și, să fim serioși, marea e aproximativ la fel peste tot: oameni pe plajă, oameni grași, slabi, arătoși, urâți, în slipi, nud, pe plajă, băutură, înghețată, nisip, șezlong, umbrelă. Plus că alea câteva poze cu lumina havaneză de pe străzile înguste ale orașului nu sunt destul de convingătoare pentru un city-break la Constanța.
Brașov e un fel de Hollywood, dacă nu știi să citești
Știi ce cred că are Brașov mai de seamă? Biserica Neagră și textul ăla cu numele orașului pe munte. Eu tot aștept ziua când cineva o să conduce literele alea cu H O L L Y W O O D și o să ne facă mândria locală să bubuie. Așa, pe Instagram, am încercat să intru complet în mentalitatea de turist german ajuns la pensie, pentru că un asemenea vizitator, cred eu, s-ar potrivi cel mai bine pe străzile din Brașov. În același timp, am învățat că există prea multe unghiuri din care poți să fotografiezi Biserica Neagră și semnul cu numele.
Îmi mai place că au un munte în apropiere, ăsta este primul rooftop din țară și mai este și gratis, nu ca în Centrul Vechi. Plus că muntele arată la fel de bine și în contraplonjeu, iar pozele cu drona mă fac să-mi iau un bilet de avion până la Brașov. Bine, poate când or termina aeroportul ăla de la Ghimbav, care pare că are șanse mai mare să fie finalizat decât metroul din Drumul Taberei.
Tencuiala nu se ascunde sub covor la Timișoara
Dacă alții s-au chinuit să promoveze orașul cu toate pozele în care nu apare tencuiala (căzută, mai mereu), măcar timișorenii au făcut poze cu acele clădiri dărăpănate în toată splendoarea lor cvasi-mortală. Ce să spun, de apreciat că-s oameni cinstiți sau poate că nu exista niciun unghi ceva mai decent, care să-l îndemne pe turist să nu vină la pachet cu o cască de construcții.
Bine, am dat peste câteva poze frumoase din centru, dintre care cele mai multe sunt trase la apus, că orice pare decent în lumina potrivită. Iar dacă ești turist nu te prinzi de prea multe de pe Instagram, câteva poze cu Opera și Catedrala Mitropolitană, plus niște clădiri ridicate pe vremea Imperiului Hasburgic.
Am dat inclusiv peste un cont @ilovetimisoara, în care cineva se chinuie destul de mult să promoveze Capitala Culturală Europeană din 2021. Ah, sper că nu ai uitat că timișorenii au câștigat acea competiție, deși prin concurs mai erau Cluj și Iași. Dar să știi că #timisoara nu adună poze la fel de hipsterești ca la Cluj. Nici nu prea are un vibe pe măsură.
Și aici ar începe o listă consistentă cu alte orașe din România, deschisă cu Sibiu și Oradea și încheiată pe la coadă cu Botoșani sau ceva de prin Prahova. Poate că n-a fost cea mai pozitivă notă în care am prezentat orașele astea, dar să știi că dacă pleci din București sau vii din Occident, sunt mișto, că-s ieftine, și au ceva special fiecare-n parte. A, că nu-s la fel de atrăgătoare ca altele mărunte ca ele de prin Belgia sau Olanda e cu totul altceva. Dar data viitoare când mai lauzi frumusețile României, și nu te oprești la Transfăgărășan, încearcă să vezi ce-i pe net fără să te raportezi la ce știi tu.
