A trecut ceva timp de când internetul s-a mai aprins din cauza vreunui serial, noroc că Netflix ne-a făcut cadou Emily in Paris, o serie atât de ridicolă, uneori plictisitoare, și atât de departe de realitate încât devine perfectă pentru genul ăsta de penibil.
În serialul făcut de același care om care ți-a adus Sex and the City, Lily Collins joacă rolul principal și e acest social media editor la o firmă luxoasă de marketing din Paris. E un job la care-i cam pe lângă, dar e perseverentă, drăguță (adică: slabă, albă, fără nicio problemă fizică și cu haine scumpe de designer pe care nu înțelegi cum de și le permite), mândră că-i banală și are o pozitivitate peste măsură.
Serialul vrea ca privitorul să prindă drag de ea și să creadă că vecinul ei francez și sexy ar risca toată relația lui cu iubita sa bogată, frumoasă și amabilă doar ca să aibă o șansă la Emily. Emily in Paris e copilul spiritual al Sex and the City, cu costumele gândite de designerul Patricia Field. În timp ce criticii online au dat de pământ cu serialul pentru mediocritatea sa, prezentarea nerealistă a Parisului și a social media, precum și pentru eșecul lui Emily de a face un threesome cu Gabriel și cu Camille, Emily in Paris totuși o nimerește cu ceva: femeile albe din America se comportă aiurea în străinătate. E un element întâlnit în producțiile lui Darren Star.
Emily vine în Franța fără să știe limba și ca să aducă o „perspectivă americană” firmei de marketing achiziționate de compania la care lucrează în Chicago. Când șefa ei și colegii îi resping ideile, Emily le demonstrează de fiecare dată că greșesc, într-o manieră care-i arată „superioritatea” cunoștințelor de americană față de ignoranța și limitarea lor.
Ia la mișto obiceiuri pe care ea le consideră „ciudate” printre care se numără fumatul (apropo, în Franța, în realitate, e interzis fumatul în interior), echilibrul între viața personală și muncă, serviciul cu clienții, notarea etajelor, căsătoriile deschise, sexul fără obligații. În al doilea episod, Emily devine virală pentru că se ia de faptul că articolul hotărât pentru „vagin” ar trebui să fie în franceză la feminin și nu masculin („la vagin”, nu „le vagin”), la care noua sa prietenă Mindy, care-i pică din cer, completează cu „Crezi că vei schimba întreaga cultură franceză doar pentru că refuzi niște friptură?”, după ce încearcă să trimită farfuria înapoi bucătarului doar pentru că avea impresia că nu e gătită cum îi place ei.
Se pare că da, ea chiar crede că poate schimba cultura franceză doar pentru că-i o americană încăpățânată și cu idei transfobe despre vagin. Când se întâlnește cu un expat, se bucură să mănânce cheeseburger la restaurantul lui Ralph Lauren unde angajații nu au voie să vorbească decât engleză. Fac mișto despre angajații din Franța care-s obligați să învețe engleza. E o formă de a rebrandui imperialismul american.
