Într-o dimineață de septembrie din 2017, m-am trezit când mi-a sunat alarma de la iPhone. Nu eram deloc obișnuită cu asta: Stilul de viață de freelancer m-a răsfățat cu o vară înainte, dar tocmai ce primisem primul meu job în corporație. Yay!… Oh, nu. Brusc a trebuit să mă îmbrac adecvat unei ființe umane în afara dormitorului și să mă angajez în nouă ore de atenție concentrată pentru îndeplinirea scopurilor altor persoane. Nu mai puteam să mă trezesc la ce oră voiam și să stau cu bolul cu cereale pe burtă în timp ce răspundeam la e-mailuri.
Am ieșit pe ușă cu laptopul și într-o rochie mișto, dar clasică, după ce am verificat Google Maps ca să mă asigur că ajung cu 15 minute mai devreme (dar, stupid, nu îndeajuns cât să iau micul dejun). Când al șaselea metrou a ajuns în stație am simțit cum treceam de la bucurie la panică pentru că realizam că trebuie să fac treabă – și să o fac bine. Anxietatea mă copleșea mereu în grup – făceam pe dracu în patru să-i mulțumesc pe toți deodată.
Deja cunoscusem toți angajații (am lucrat part-time când s-a lansat compania), dar acum eram fata nouă din biroul imens și nu înțelegeam ce însemna asta despre mine. Când am ajuns acolo, fiecare întrebare care-mi trecea prin minte părea stupidă și minusculă: Trebuie să cer voie ca să merg la prânz? Care ar trebui să fie semnătura mea de la e-mail? Cel mai presant: Oare-și dau seama colegii de anxietatea mea?! Am pregătit fiecare frază în cap înainte să o spun cu voce tare superiorilor – când mă uit în spate, sunt sigură că sunam precum Sophia, robotul.
","error_code":"UNCAUGHT_API_EXCEPTION","text":""}">Nu mă comportam deloc așa în afara muncii, dar nu am vrut să-mi arăt personalitatea sarcastică: Fiind una dintre trei femei de culoare din birou, m-am temut să nu par „prea neagră”, și eram sigur cea mai puțin experimentată academic în comparație cu colegii mei. Așa că mi-am păstrat părerile pentru mine și ochii lipiți de laptop în timpul conversațiilor de grup.
A trecut prima săptămână. Am reușit să-mi termin sarcinile – și să aflu programul pauzelor de prânz – dar mă simțeam la fel de aiurea și în următoarea luni. Pe la finalul celei de-a doua săptămâni, mi-am găsit refugiul într-un cal din desene animate care era deprimat și alcoolic. Biroul meu era poziționat perfect ca să pot să mă uit la BoJack Horseman, un serial animat despre viața unui cal umanoid care încearcă să facă față faptului că perioada lui de glorie ca celebritate a apus.
BoJack se chinuia să se adapteze la noua lui viață, să-și mențină relațiile și să-și exprime sincer emoțiile în timp ce cauta validare. Am recunoscut mici momente din BoJack în interacțiunile pline de anxietate de la locul de muncă (și în același timp mă întrebam de ce aveam atâtea în comun cu un cal narcisist și drogangiu… dar asta era o discuție pentru altă dată).
Mă identificam foarte bine cu Diane Nguyen, o fată din Boston care s-a mutat la „Hollywoo”, locația serialului, în speranța că va deveni o scriitoare faimoasă. În schimb, a devenit coordonatoarea de social media a lui BoJack Horseman, chiar dacă habar nu avea cât de pline de substanță erau „impresiile” sau re-tweet-urile ei de pe contul lui BoJack. Am admirat că-și asumat personalitatea – și că nu a lăsat niciodată ca anxietatea (sau lipsa de aptitudini) să o compleșească.
Încetul cu încetul, am urmărit un episod sau două în primele săptămâni și m-am simțit mai calmă știind că mi-am echilibrat ziua cu BoJack și munca mea. În timp ce lucram și mă uitam la el, am făcut cunoștință cu un personaj cu care rezonam chiar mai mult decât cu Diane: Vincent Adultman, un afacerist carismatic care era format de fapt din trei copii urcați unul peste altul și acoperiți cu un palton ca să imite un adult. Nu prea spunea multe despre jobul lui. Când a fost întrebat de el, a spus: „Am fost la bursă azi; am făcut o afacere”. Părea că înțelege perfect ce înseamnă să fie adult: Cu toții ne prefacem – jocul unora este puțin mai rafinat decât al altora.
Am apelat la Vicent în timp ce programam Instastories și participam la ședințe cu echipa de executivi. Era totul nou pentru mine, așa că m-am inspirat din încrederea lui, chiar și când eram nesigură. Odată, m-am oferit voluntar să fac un contract media cu YouTube – habar nu aveam cum să o fac, dar, cu multă speranță și e-mailuri, am făcut-o.
Din fericire, echipa lui BoJack nu erau singurii mei prieteni de la muncă. La scurt timp după ce am început, nevasta mea de muncă s-a alăturat micii echipe. Era amuzantă, împiedicată și vorbea tare – citea tweeturi odioase la un volum care se auzea pe tot etajul. În ședințe întreba în glumă: „Se vede că ăsta e primul meu job corporatist?!” Mi-a plăcut instant autovalidarea ei și să o am ca parteneră schimba fiecare zi în bine în loc să fie obositoare. Împreună am făcut față la provocări, la bugetele pentru departamentul nostru și am evitat să ne înnebunim managerul. Mă făcea să mă simt mai puțin stresată de faptul că aveam o personalitate vizibilă, cum aveau Diane și Vincent.
Am început să mă deschid. De fiecare dată când mă lua valul, le spuneam colegilor cât de „infernal de postmodern era design-ul” de la The Cheesecake Factory sau ce dracului se întâmpla cu Kanye atunci. M-am simțit destul de confortabil să vorbesc despre progresul meu cu anxietatea odată ce înaintam. Cu fiecare zi mi se relaxau umerii tot mai mult. Ba chiar am cumpărat palo santo pentru biroul nostru comun ca să se simtă ca acasă – la fel ca atunci când BoJack asculta audiobooks motivaționale și a dezvoltat o nouă atitudine asupra vieții.
Deși pozitivitatea lu BoJack s-a estompat cu timpul, a mea rezistat. Cu cât trecea vremea și aveam mai mult de muncă, consumul meu de BoJack Horseman a ajuns la final – nu mai aveam la fel de multă nevoie de el. Biroul poate deveni rapid o gaură lumească când nu ai parte de personalitățile oamenilor din jurul tău – iar aici era inclusă și a mea. Ca să dau un citat din BoJack care m-a ajutat: „Devine mai ușor. Cu fiecare zi devine din ce în ce mai ușor, dar trebuie să o faci zilnic – asta e partea grea. Dar chiar devine mai ușor.”
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
Clipul ăsta îți arată cum graffiti-ul, dansul urban și skate-ul scot ce e mai frumos din București
Arta urbană a suferit destul de mult în ultimul an, pentru că a fost mereu genul ăla de cultură care se împarte cu alții, care e despre prieteni reuniți să facă ceea ce le place împreună, iar asta nu a fost posibil în perioada de distanțare socială. Și iată că acel moment magic de după a venit în vara asta, dar parcă tuturor încă ne vine greu să ne distrăm din nou ca pe vremuri.
De-asta m-am bucurat când am văzut că mai mulți artiști, de la grafferi și skateri până la coregrafi de urban dance, s-au adunat sub inspirația telefoanelor awesome din gama Samsung Galaxy A să-și dea frâu liber creativității prin București, totul într-un clip unic filmat cu telefonul. Check it out să vezi ce pot face noile A52 și A72.
E tare ideea de a aduce împreună scenele de cultură urbană din România, astfel încât să ne dăm toți seama că indiferent de ce hobby avem, ceea ce ne leagă este pasiunea, creativitatea și nevoia de comunitate.
Clipul realizat de Millo Simulov începe cu grafferul Mser și crewul său de prieteni care dau niște taguri tari pe un zid, în niște viniete cool pline de jocuri de culori, care se văd cum trebuie pe camera aia quad de 64 de megapixeli.
Pe urmă se aruncă torța (aici telefonul) mai departe la skaterul Valentin Popescu și prietenii lui care-ți arată că nu există flex prea dinamic să nu fie prins de camera telefoanelor din gama Samsung Galaxy A. Se simte stabilizatorul ăla de imagine avansat.
Valentin mi-a explicat că a fost o perioadă destul de grea pentru comunitatea de skateri în ultimul an, că ajunseseră să se dea doar în fața și în spatele blocului în perioada de lockdown și că au apărut adeverințele care să permită ieșirea în scopuri sportive destul de târziu. „Mereu a fost bine să te dai cu prietenii și în gașcă cat mai mare, pentru că atunci te distrezi cel mai mult,” mi-a povestit Valentin.
Din fericire, acum se poate da din nou liber și să se reunească cu gașca:
„Acum că totul s-a întors cumva la un oarecum normal, mă bucur super mult pentru că îmi pot revedea tovarășii de skate și putem să ne dăm fără nicio problemă fără să ne zică nimeni nimic, deci cumva suntem pe drumul cel bun.
Cel mai plăcut la plimbarea mea pe skate prin oraș inspirată de Samsung Galaxy A a fost faptul că am reușit să-mi aduc prietenii și să creăm un moment super mișto inspirat din realitate. Am fost la niște spoturi unde noi chiar ne dăm și un spot pe care chiar noi l-am construit. Am reușit să creăm o imagine reală și să dăm oamenilor care s-au uitat la clip un vibe super cool și o portiță de intrare în lumea noastră.”
A treia parte a clipului te dă pe spate de tot cu niște urban dance marca Aura Vidroiu, prin care vezi cum camera aia wide cuprinde și cele mai complexe mișcări de coregrafie hip hop.
La fel ca skaterii, nici comunitatea de urban dance nu a stat mai bine în anii ăștia, mai ales că e ceva mai dependentă de săli închise decât altele, după cum mi-a povestit Aura: „Concertele, spectacolele, concursurile sunt doar câteva dintre evenimentele care ofereau dansatorilor un loc de muncă cât de cât stabil. Cred că pandemia aceasta a fost un adevărat challenge pentru noi toți! Simt că toata lumea s-a luptat efectiv pentru supraviețuire. E greu sa revii la viață după o astfel de experiență, dar e un inceput! Mă bucur ca pot împărți din nou studioul de dans și poate vara aceasta urcăm și pe niște scene. Fingers crossed!”
Până atunci, ea s-a distrat cu experiența clipului inspirat de Samsung Galaxy A:
„Toată echipa de producție și toți artiștii implicați au venit cu o energie așa mișto, incat nici nu a mai contat ca am trecut prin toate anotimpurile în decurs de o oră. Unele dintre secvențele din clip au fost stabilite chiar în ziua filmării și cred că de aceea se poate simți și mai bine autenticitatea tuturor. A fost un video pentru și despre comunitate, cultură și legatura dintre toate artele urbane. I loved it!”
La finalul clipului, vezi combinate cele trei direcții de cultură care ne fac să iubim orașul ăsta - graffiti, urban dance și skate - sub sloganul Samsung Galaxy A #Awesomeisforeveryone. Pentru că despre asta e vorba în artă urbană. Despre autenticitate și diversitate care duc spre inovație.
Și că tot veni vorba de diversitate și de telefoane awesome, aruncă un ochi pe noua gamă Samsung Galaxy A , care a inspirat acest clip.
