Românii care au prins comunismul au cele mai tari trucuri prin care să nu mai pierzi bani aiurea

Poți să-njuri cât vrei comunismul, dar deprinderile de-atunci ale bunicilor tăi au mai mult sens acum ca niciodată.

Share

De când îl știu, bunicul meu e expert când vine vorba de mersul la cumpărături. E la curent cu ofertele din toate supermarketurile, are plasele lui preferate pe care le refolosește și știe pe de rost raioanele din piață. Orice vizită la el se încheie cu câte un cadou pentru mine – o haină veche pe care a recondiționat-o, un toc de ochelari transformat în husă de telefon sau un pix mai fistichiu găsit cine știe unde. Pur și simplu, nu-l lasă inima să plec cu mâna goală și nici pe mine să nu accept, deși rareori ajung să le folosesc. Recunosc că hobbyul lui mă exaspera.

Născut într-un sat din Delta Dunării, bunicul a prins în copilărie foametea de după război, iar, mai târziu, perioada în care alimentele se dădeau pe cartelă și fiecare trebuia să se descurce cum poate. Doar că acum „avem de toate”, așa că de ce să-ți mai bați capul cu economiile, mi-am zis eu. Dacă nu pentru dreptul de a alege între zece tipuri de brânză cu mucegai, atunci pentru ce am murit la Revoluție?

Am 33 de ani, deci nu am prins propriu-zis comunismul, așa că multă vreme m-am comportat de parcă totul mi se cuvinte. Risipa alimentară mi se părea ceva normal, nu vedeam nicio problemă în a face dușuri interminabile, iar când bunicii mă rugau să sting lumina după ce plecam dintr-o cameră pufneam exasperat.

Realitatea e însă că nu poți să te comporți la infinit cu lumea din jurul tău de parcă e un obiect de unică folosință și, dacă vrei să nu-ți petreci pensia într-un univers distopic ca-n Mad Max, ar fi bine să începi să faci niște schimbări. Criza climatică e here to stay, oricât ți-ar zice altceva conservatorii care o-njură pe Greta. Un mic detaliu: în fiecare an, românii aruncă 2,55 milioane de tone de mâncare, iar cea mai mare risipă are loc, desigur, în mediul urban. Tu câtă mâncare ai aruncat doar în ultima săptămână?

Uite așa a apărut cercetarea Sfat - Dialog intergenerațional despre sustenabilitatea de apartament. A pornit de la lucrurile pe care le poți învăța de la bunicii noștri pentru a duce un trai mai sustenabil, în acord cu vremurile pe care le trăim.

Timp de trei luni, 17 cercetători de sub 30 de ani s-au plimbat prin 12 orașe din țară, unde au vorbit cu 42 de persoane de peste 65 de ani — rude de-ale lor, vecini sau membrii ale cluburilor de zi pentru seniori din București. A fost un schimb între generații care s-a lăsat cu tips & tricks pentru ambele părți. Așa au observat că multe dintre obiceiurile bunicilor noștri sunt lucruri pe care le-ar recomanda și experții de mediu, mi-a spus Alexandra Lulache, coordonatoarea proiectului.

Pentru mulți din echipa Sfat, întâlnirile cu bunicii lor au fost și un prilej pentru a privi altfel relația cu ei, a adăugat ea. Și pentru Alexandra a fost un pretext să afle mai multe despre cum își petrece bunica ei weekendurile, ce-și dorește ea de la anii ăștia, ce înseamnă munca pentru ea înainte și ce înseamnă acum. „Am ieșit din discuțiile alea standard cu bunicii, în care ei ne oferă nouă grijă și afecțiune, dar noi nu prea știm ce-i cu viața lor.”

În centrele de seniori din București, echipa Sfat a vrut să afle mai multe despre ce înseamnă îmbătrânire activă și ce relație au oamenii în vârstă cu orașul. „De obicei, interacțiunile cu oameni de peste 65 de ani au loc strict în familie”, a mai spus Alexandra. „Printre altele, pentru că nu împărțim aceleași spații. Chiar am mapat locurile pe care le folosim în oraș și ne intersectam în atât de puține locuri.”

Pentru că ai atâtea de învățat de la bunicii tăi, am strâns câteva sfaturi din cercetare, care să te ajute să duci o viață mai bună. Iar tu, la rândul tău, le poți arăta cele mai noi tiktok-uri.

Când vine vorba de mâncare, nimic nu se pierde, totul se transformă

Când te duci la cumpărături, fă o listă clară cu ce ai nevoie în următoarele zile, ca să nu te trezești că ai luat alimente pentru un sat întreg când tu de fapt locuiești singur. Nu arunca mâncarea până nu o termini și-nvață să te folosești de resturi. O roșie prea coaptă, de exemplu, o poți transforma în sos, iar din pâinea uscată poți să faci pesmet. Nu zice nimeni să mănânci o săptămână întreagă dintr-un singur fel de mâncare. Dacă vezi că ai făcut o porție mai mare decât era cazul, poți să te gândești să o transformi în altceva, după cum povestește o doamnă intervievată de cei de la Sfat:

„Îmi amintesc că atunci când am făcut eu tăieței cu lapte de capul meu, mi-a ieșit mai degrabă o budincă, iar soțul meu s-a enervat. A zis că nu-i place, că nu mă pricep și i-a aruncat la chiuvetă. Păi, bine, măi, dar cine se pricepe din prima? Tu știi? Bine că ești deștept și îi arunci, când puteam să pun cașcaval deasupra și să-i fac la cuptor.

Îmi rămâne mâncare pe care o refolosesc… eu le spun amintiri. Ce mâncăm astăzi? Amintiri.

Când mai rămâne puțină mâncare dintr-o zi anterioară, e ca un supliment, hai să o terminăm și pe asta. Sau fac ceva nou care s-o completeze pe cea dintr-o zi anterioară.

Totul pornește de la a nu arunca, o iau ca pe un cult al mâncării. Nu arunci mâncare.”
— Fragment de interviu din cercetarea „Sfat”

Deși apartamentele nou construite nu prea mai au aceleași spații de depozitare ca cele construite pe vremuri, poți să-ncerci să improvizezi o cămară unde să pui la păstrat tot felul de zacuști sau conserve. Da, se găsesc și la magazin, dar mulți oameni în vârstă încă pun gogoșari sau castraveți la borcan ca să nu se care în miezul iernii cu multe borcane. Așa ieși și mai ieftin.

comunism, trucuri economisit romania, risipa alimentara comunism, bunici trucuri economie

PREGĂTIRI PENTRU MURĂTURI, COMPOT ȘI DULCEAȚĂ. FOTOGRAFIE DE CLAUDIU POPESCU

Una dintre persoanele intervievate povestește că la un moment dat a ținut o găină pe balconul apartamentului ei din Tineretului, care făcea ouă proaspete pentru nepoată, și că pe vremea aia ar fi fost ideal dacă „încăpea” și o vacă. Okay, acum nu mai e aceeași situație, dar tot poți să-ți folosești balconul pentru a păstra cartofi, ceapă sau usturoi, care rezistă mai bine când stau la rece.

În călătoriile lor, cercetătorii de la Sfat au dat peste cămări în care tronau borcane de sticlă vechi chiar și de 30 de ani, dar și celebra „pungă cu pungi”. „Probabil punga asta o am de 15 ani. Iau mereu plasa mea, că urăsc plasele alea biodegradabile”, a declarat una dintre femeile intervievate. Iar cine e din Vrancea – scuze, din toată România! – știe că pet-urile de plastic nu se aruncă, ci se refolosesc pentru a pune-n ele vin.

comunism, trucuri economisit romania, risipa alimentara comunism, bunici trucuri economie

NU ȘTII NICIODATĂ CÂND AI NEVOIE DE UN PET. FOTOGRAFIE DE CLAUDIU POPESCU

Încă ceva: chiar dacă acum dai în supermarketuri peste tot ce-ți trece prin minte, de la ediții limitate de Snickers la fructe exotice, poate ar fi bine să te gândești de două ori înainte de a da o avere pe un kilogram de căpșuni în mijlocul iernii. Cumpără alimente de sezon – sunt și mai proaspete și, în același timp, susții producătorii locali. Sigur, avocadoul e bun, dar ca să se susțină o producție pe măsura cererii, asta înseamnă să dai peste cap ecosistemul din anumite zone de pe glob și viața a mii de oameni. Iar ăsta e doar un exemplu.

Repară sau donează, nu arunca

Înainte ca Stella McCartney și alți designeri celebri să vorbească despre sustenabilitate în fashion, bunicii noștri erau ași în domeniu. În principiu, cred că știi cam ce trebuie să faci, dar încă ți-e greu să nu-ți mai fugă ochii după tot ce apare nou. Nu-ți mai lua tricouri de 20 de lei pe care le arunci după ce le porți de cinci ori, du-te la croitor cu hainele care ți se rup sau îți rămân mari, transformă hainele uzate în cârpe, iar în momentul în care chiar vrei să te desparți de ceva donează (dacă e încă în stare bună).

În ce privește cumpăratul de haine, mai bine aștepți un pic și-ți iei ceva de calitate și cu un design care nu se demodează mai repede decât viralele lui Dorian Popa.

„Mai modificăm ceva, mai o danteluță, improvizăm, să ne facă plăcere din nou.”

„Nu că am fi noi bogați sau ei foarte săraci, dar e bine să se bucure și alții de bucuria noastră. Ai văzut sacii ăia din camera de alături? Ăia sunt pentru dat.”
— Fragmente de interviu din cercetarea „Sfat”

Pe Facebook găsești tot felul de grupuri unde poți face schimb de haine, dar și de electrocasnice.

Reciclarea n-au inventat-o tinerii cool

Vrei sfaturi? Vorbește cu gospodinele, care-ți povestesc imediat că niciuna nu aruncă vreodată o sticlă. „[Pe vremuri] le puneai în cămară și, când rămâneai fără bani, le duceai la centrele de achiziții și le vindeai pentru bani. Sau dădeai sticla și primeai la schimb alimentul. Nu le primeau decât curate și spălate. Iar de banii ăia făceai piața în ziua aia.” 

Chiar dacă ai fost învățat să urăști perioada comunistă cu tot ce-nseamnă ea, multe deprinderi de atunci sunt de păstrat, ba chiar mai necesare ca oricând în zilele noastre. După cum spune un domn intervievat: „să știți că am observat că toți cei care au prins comunismul reciclează. Numai tinerii nu, pentru că ei au alți bani și își permit să arunce lucruri, dar noi, cei mai în vârstă, da”.

comunism, trucuri economisit romania, risipa alimentara comunism, bunici trucuri economie

AȘA ARATĂ O CĂMARĂ SAU ACEA ÎNCĂPERE PE CALE DE DISPARIȚIE ÎN NOILE APARTAMENTE. FOTOGRAFIE DE CLAUDIU POPESCU

Nu am inventat noi colectarea selectivă. Pe vremea bunicilor, în cartierele orașelor se găseau puncte de colectare pentru maculatură, sticle, ba chiar și castane.

„Când eram la cămin, băieții mai cumpărau de băut. Și într-o zi femeia de serviciu s-a prezentat cu un cojoc nou, cumpărat cu banii recuperați din sticlele lăsate de băieți. Erau peste tot centrele de achiziții, în fiecare cartier, și în alimentare și peste tot. Uite am auzit că azi și la marketurile ăstea mari era un tonomat în care băgai PET-uri și primeai bănuți.”— Fragment de interviu din cercetarea „Sfat”

Grija față de oraș

O chestie pe care generația noastră a pierdut-o pe drum e grija față de spațiile pe care le împărțim cu toții, fie că e vorba de-o scară de bloc, de părculețul din față sau chiar de stradă. Aproape toți vârstnicii cu care au vorbit cei de la Sfat deplâng lipsa curățeniei și poluarea, care în unele orașe atinge cote alarmante. 

„Înainte era mult mai curat pe stradă. Acum mi se pare îngrozitor. Toată lumea consideră că ce e în interiorul ușii e al lor și trebuie să aibă grijă de spațiul lor. Ce e în afara ușii e al nimănui și poți să îți bați joc de el. Am o vecină care fumează pe hol și lasă țigările peste tot. Peste tot găsești pungi și resturi. Și la noi aici în fața porții mă uitam că erau niște sticle, pungi, ambalaje, aici lângă scară.”

„Nu știu dacă este esențial, dar în primul rând aș acorda atenție maximă curățeniei. Pentru că vedeți voi, noi suntem în plină pandemie și e o mizerie în Bucureștiul ăsta de te doare capu. Gunoaie peste tot. Nu se mătură. Mai nou au început să dea cu dezinfectant în sectorul 2 ș în alte sectoare, ceea ce nu e rău, dar dai cu dezinfectant peste gunoaie.”
— Fragmente de interviu din cercetarea „Sfat”

În lipsa unor strategii țintite ale primăriilor, în București s-au înființat grupuri de acțiune locală, cum e Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu. Ai o bancă și stă să pice, dar o poți recupera prin reparație? Zidul blocului tău ar merita o cosmetizare? Autoritățile vor să taie copacii de lângă tine? Sigur, poți să postezi pe Facebook un status supărat, dar mai util ar fi să găsești niște vecini cu care să încerci să rezolvi problema. Pentru situații mai grave, poți apela la organizații cu experiență în a pune presiune pe autorități, cum e CeRe - Centrul de Resurse pentru Participare Publică.

„Este un miros tare nepllăcut la noi în oraș. Noi ne-am învățat cu el si câteodată nici nu mai sesizăm. Dar am avut probleme cu tusea, într-o perioadă, de la poluare. Mi s-a zis de către medic că este de la aerul pe care îl respirăm.”

„Îmi afectează viața noxele, căldura care este din ce în ce mai pronunțată pe zi ce trece. Eram mică și îmi amintesc că era cald afară, dar era de suportat.”

„Mergem prea mult cu mașina. În alte părți se duc patru pe o mașină. Noi mergeam cu autobuzul, tramvaiul, pe jos. Înainte cine avea mașină? Nimeni. Alergam după tramvaie, mergeam agățați și pe scară, aglomerare mare.”

„De înverzit nu înverzește nimeni, ci dimpotrivă, se fac alte blocuri.”

„Când eram copil, mama făcea curat o dată pe săptămână în toată casa. Eu ștergeam praful și nu se așeza la loc timp de o săptămână, nu era nevoie să mai șterg. Atunci eram la stradă, dar nu era atâta… În permanență în curte aveam pomi, verdeață, zarzavat. Eu nu vedeam praf pe zarzavaturi, nu era în atmosferă praf.”
—Fragmente de interviu din cercetarea „Sfat”

Pe scurt, după cum scrie și-n cercetarea Sfat, „dacă am forma orașe mai prietenoase pentru nevoile îmbătrânirii – unde nu depinzi de mașina personală, unde te poți plimba, unde efectul de insulă termică și poluare a aerului este combătută de spații verzi – vom avea orașe în care putem să trăim mai bine cu toții, inclusiv natura. Sau, în vorbele seniorilor, am «conviețui bine»”.

Ghidul Sfat, în formă tipărită, se lansează marți, 23 noiembrie, în curtea de la Cafe Verona, unde poți să vezi și o serie de fotografii realizate de Claudiu Popescu, care surprind micul univers al culturii materiale din cămările și balcoanele-depozit ale vârstnicilor.

Share