Sunt puțini români care au reușit, cu o agerime și-o eleganță dezarmante, să definească România în doar câteva cuvinte. Unul dintre aceștia puțini este chiar Gheorghe Hagi. Și într-un anost început de an, prin februarie 2017, a venit cu o prea minunată frază: „Şi noi am marcat goluri aşa şi aşa multe, dar nu prea multe”. Schimbă un pic coordonatele și-ți iese o explicație pentru orice se întâmplă în România, de la fapte istorice până la întâmplări curente.
În spiritul acestor vorbe am cules niște fapte care să rămână consemnate aici, de la binișor la cât de cât bun spre rău și foarte rău. Uite aici intră foarte bine că România e pe primul loc la nivel european când vine vorba de gospodării populate cu animale. Iată, n-am avut când eram mici și compensăm acum când avem bani de bere, șaorma, țigări și boabe pentru ăia mici. România e urmată de Lituania și Ungaria, iar pe ultimul loc e Spania cu cel puțin o pisică în doar 11 la sută dintre locuințe. Sigur, ei au jamón, astfel că mai e loc de creștere.
Internet, siguranță și cât de cât alte succese pentru România
Da, pentru încă un an trebuie să ne lăudăm cu internetul nostru. Nu-i chiar top la nivel european, nici nu mai zic la nivel mondial – undeva în top zece, oricum, dar e mult mai bun decât ce poți obține în alte țări. Pe de o parte, e ieftin – serios, e super ieftin: cu opt euro iei internet gigabit (adică țâță de mâță digitală) de la Digi (că doar ei au așa ceva) și în septembrie 2021 același operator a anunțat că bagă internet de-ăla nebun de 10 Gbps. Ca să nu mai zic că pe telefon iei la abonament de patru până la 15 euro kile de GB de internet și la viteze mai mult decât onorabile. Ba chiar prinzi și niște 5G prin anumite orașe și colțuri de orașe. Ajungi cu adevărat să apreciezi internetul ăsta când trebuie să lucrezi de-acasă, când faci video call cu rude și colegi sau când ai niște școală online.
Datorită, și nu doar datorită, internetului orașele din România sunt excelente pentru joburi remote pentru alții veniți din afară. Aici mai vine o chestie: România e cât de cât sigură. Sigur, poluarea e cam mare, dar zic de siguranță de-aia pe străzi. Nu mai umbli cu portofelul la chiloți ca-n anii ‘90 și telefonul băgat pe cracul pantalonilor. București, cel puțin, e și sigur, are și o mulțime de opțiuni preferate de occidentali, de la cafenele de specialitate până la restaurante premium sau cele cu prețuri de dumping. Dacă ar fi rezolvată și poluarea, niște asfaltări și ceva încălzire, ar putea fi chiar mai sus.
Ziceam de joburi, unde e și-o veste bună: România are o diferență mai mică de salariu între bărbați și femei – față de alte state din Uniunea Europeană – și are mai multe femei în poziții de management decât alte țări. În 2019, în cele mai mari companii listate la bursă din România, funcțiile de CEO, executivi sau poziții de non-executivi erau deținute în proporție de 33,8 la sută de femei, peste media UE de 18,6 la sută de femei în funcții de conducere.
Un alt capitol la care România stă surprinzător de bine e energia verde. Știu, cine ar fi crezut, nu? Și, sigur, n-ai simțit asta neapărat în factură, unde a fost ditamai haosul, dar România e peste Germania în clasamentul european. Mai precis, România e la peste 24 la sută, în timp ce media UE este la sub 20 la sută, iar ținta ar fi ce face Suedia care-i peste 56 la sută – bine, mai sunt și excepțiile Norvegia și Islanda. Datele au fost colectate în decembrie 2020, când România era în grafic cu ținta, adică nu a depășit-o, dar a atins-o, ceea ce nu se poate spune despre Marea Britanie, Luxemburg, Olanda sau Belgia și Polonia.
În zona de imobiliare, habar n-am dacă e bine sau rău, pentru că binele sau răul sunt date de ce crede fiecare, România are cei mai mulți proprietari de locuințe. Poate e și educația aia de la părinți, că mai bine să ai casa ta, poate e și lipsa de reglementare a prețului chiriilor și relația deficitară cu proprietarii, dar ăsta e punctul în care suntem. Croația și Lituania ce se mai apropie, în timp ce la polul opus în Germania și Danemarca sunt cei mai puțini. Pe același trend intră și ritmul cu care se construiește în România. În primăvara lui 2021, în România lucrările de construcţii au înregistrat un avans de 14 la sută, creşteri mai mari fiind înregistrate doar în Franţa – creștere cu 160,4 la sută în ritm anual, Belgia, Austria, Spania şi Bulgaria. Vestea mai bună nu e că se construiește, ci că pentru construcții se fac angajări și sunt oameni care au în continuare surse de venit.
Așa ajung și la șomaj. În iulie 2021, datele arătau că rata şomajului în Uniunea Europeană a scăzut la 6,9 la sută (față de 7,6 la sută) în aceeași perioadă din 2020, iar România era la 5,1 la sută, ceea ce situează țara noastră printre statele cu un nivel redus al șomajului. Spre comparație, uite ce-i la polul opus: Grecia cu 14,6 la sută, Spania cu 14,3 la sută şi Italia 9,3 la sută. Dar da, la salariu încă e un dezastru, cel puțin când vine vorba de cel minim. În România e doar un pic mai sus decât în Bulgaria și Ungaria, în timp ce în toate celelalte țări sunt salarii mai mici. Situația e și mai proastă când vezi plata pe oră. Lucrurile se îndreaptă când e vorba de PIB pe cap de locuitor, unde România trece peste Grecia sau Croația, de exemplu. Mă rog, suficiente cifre ale sărăciei.
Capitole la care România stă bine țin de agricultură, la culturi de porumb, grâu sau floarea-soarelui, dar și la creșterea de oi, vite și chiar automobile. Cu Dacia și Ford în România, care produc pentru piață europeană și nu numai, dar și prin companii cum e Continental, nu stăm chiar prost pe harta auto. Mă rog, nu stăm prost când te uiți la numărul de autostrăzi. Că tot am zis de transporturi, România stă pe un onorabil loc șapte în UE la cale ferată – dar da, multă și prost folosită. Fie, încă o cifră pe final de capitol pozitiv: ca produs intern brut, România stă prost când vine vorba de nivelul per capita, dar stă bine când vine vorba de rata de creștere. Mă rog, asta nu te încălzește cu nimic, că banii sunt bani, cifrele-s doar cifre.
Lipsa de educație și moartea care putea fi evitată
Am început mai sus cu internet, se cade să pun în balanță aici tot cu digital: România se descurcă execrabil când vine vorba de competențe digitale dincolo de cele elementare, cum ar fi să apeși butonul laptopului sau telefonului. Totodată, e pe ultimul loc în UE în privința participării angajaților la cursurile de educație și training, cu doar 1,6 la sută dintre angajați care au urmat astfel de forme de formare profesională. Să mai zic de Suedia cu 37 la sută? Sau Elveția cu 39,4 la sută? România stă bine când vine vorba de conectivitate, dar pierde major când vine vorba de digitalizarea serviciilor publice – fără ghișeul online pus la etajul doi, dar și la capacitatea oamenilor de-a folosi astfel de servicii, că altfel se ajunge într-un cerc vicios. Aici se adaugă și incapacitatea de-a inova. Nu că oamenii n-ar avea-o, dar pur și simplu inovațiile pornesc rareori din România. Deocamdată, țara noastră e în categoria „inovatori emergenți”, că nu mai aveau oamenii ăia cuvinte de pus acolo ca să pară cât de cât că se face ceva. Topul înseamnă lideri în inovație, cu țări ca Suedia, Finlanda sau Danemarca.
Treburile astea au legătură direct și cu cei care au studii superioare. În 2020, România era pe ultimul loc aici, cu aproximativ 25 la sută dintre tineri între 25 și 34 de ani absolvenți. La nivelul Uniunii Europene, media a fost de 41 la sută. Se întâmplă însă și o altă schimbare: sunt mai multe femei cu studii superioare decât bărbați – 46 la sută, respectiv 35 la sută. E posibil ca în circa un deceniu să vedem schimbări din zona asta, cu o altă abordare asupra societății. Mă rog, optimism cât se poate. Educația e însă praștie și din cauza lipsei de investiții – de bani și de capital uman. Astfel, România e pe primul loc (dar vezi că nu-i de bine) la numărul de elevi care-i revin unui singur învățător. Sunt circa 19,5 elevi per cadru didactic și poți compara asta cu media UE de 13,6 elevi. Aici Luxemburg stă bine, Grecia și Polonia, toate cu mai puțin de zece elevi per cadru didactic. Așa că să nu te mire când vezi că România e pe ultimul loc la consum de carte.
Sărăcia stă însă la baza multor probleme. Așa se face că România e pe ultimul loc în UE în funcție de averea populației, adică media la noi e la circa 7 900 euro, în timp ce până și în Bulgaria e pe la 12 300 euro, iar în Danemarca nu-ți mai zic: peste 187 de mii de euro. Și riscul de sărăcie e mult mai mare. Atât de mare, încât România e pe primul loc la capitolul ăsta, iar asta se reflectă direct asupra generației viitoare de copii care se vor găsi în situația excluziunii sociale din cauza lipsei suportului material. Dar e și despre adulți, pentru că bunăstarea și calitatea vieții sunt la pământ. Și peste toate acestea vine și chestiunea morților care putea fi prevenite.
Acum discutăm de pandemie și valul patru, dar România e pe primul loc în UE în ceea ce privește rata de decese din cauza unor afecțiuni tratabile. Altfel spus, da, sunt oameni care mor cu zile și nu doar din cauza Covid. Aici intră boli cardiovasculare, de plămâni sau diverse tipuri de cancer. Cel mai des întâlnite cauze de deces în rândul persoanelor sub 75 de ani sunt bolile cardiace ischemice, urmată de cancer colorectal, cancer la sân, boli cerebrovasculare și pneumonie – astea cinci au constituit două treimi din totalul deceselor cauzate de boli care puteau fi tratate. În România bolile cardiace ischemice au fost principala cauză a deceselor care puteau fi prevenite. Ba mai mult, la toate astea mai contribuie un factor: șpaga din spitale. Cumva, România a ajuns și aici pe primul loc.
Mai stau un pic pe decese, că mai e un capitol la care trebuie să fii atent: oameni care mor în accidente rutiere. Pentru șase ani la rând, România a fost pe primul loc. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, aproximativ 18 800 de persoane au murit în accidente rutiere în 2020 – scădere cu 17 la sută față de 2019, dar tot insuficient. La astea adaugă și că în România mor cei mai mulți bicicliști loviți de mașini.
Unele dintre elementele pe care le-am menționat aici n-au legătură între ele. Nu e ca și cum dacă sporești competențele digitale mor mai puțini oameni în accidente rutiere. Dar sunt capitole vitale pentru dezvoltarea unei societăți, cum ar fi educația, sănătatea și siguranța pe șosele. Deși, la prima vedere, lucrurile par fără legătură între ele, șpaga dată la medic poate fi la fel de bine dată pentru permisul auto ca să poți conduce legal o mașină pe stradă. Educația face ca cetățenii să ia decizii mai bune, să știe mai mult, să ceară mai mult și mai bine și să evite atât moartea de la boli care pot fi tratate, cât și sărăcia. Și am înșirat aici multe exemple bune și rele ca să vezi că societatea trăiește acum, nu în istoria cu Mihai Viteazul sau Ceaușescu. Nu poți trăi în trecut și să te plângi că ți-e greu în prezent.
