Kiss Bits

10 filme românești de pe Netflix pe care merită să le vezi măcar o dată în viață

Permite-mi să nu te fac să uiți că trăiești în România.

Despre filmul românesc s-au spus multe. Că-i prea elitist, că mănâncă lumea ciorbă, că n-auzi ca lumea dialogurile, că-i prea „ca-n viață”. „De ce să mă uit la un film care arată ce de căcat e realitatea când eu mă chinui s-o trăiesc?”, te-ai putea întreba și ar fi o dilemă corectă. Totuși, filmele românești premiate la festivaluri ne-au pus pe harta culturală a lumii, dar, în același timp, au îndepărtat publicul de cinema, atât cât mai era într-o țară în care sălile de cinematograf se transformă în discoteci. 

Problema însă nu era la ele, ci că nu aveai alternative. Ce-i drept, nici nu prea poți să faci Avengers în România cu banii de pâine.

În ultimii ani însă platouașul cinematografic românesc a început să se diversifice. Sigur, ai în continuare filme „de autor”, dar poți să-l vezi și pe Dorian Popa care împușcă oameni cu gloanțe oprite în pectorali. Până la urmă, oricât de tare te-au americanizat filmele cu care ai crescut, parcă merge ceva la care poți să zici: „Ah, uite, au filmat lângă blocul unde mi-au furat golanii rucsacul într-a patra, ce vremuri”. Așa că ți-am pregătit o listă de filme românești din ultimii ani pe care ar fi păcat să nu le vezi, mai ales că sunt și disponibile online. Că-s bune sau rele o să decizi tu pe urmă, dar sunt „de-ale noastre”.

Miami Bici

Filmul ăsta a fost, poate, ultima bulă de aer de dinainte de pandemie. A intrat în cinematografe la finalul lui 2019, apoi a aterizat direct pe Netflix. O să râzi la el nu pentru că ar fi cea mai bună comedie românească făcută vreodată, ci pentru că e un film făcut fix ca să râzi, cu ceva absurd românesc, cu ceva umor de situație. La fel de bine putea fi numit Doi rupți în cur caută să se căpătuiască în America. Pe-o scară de la zero la film românesc cu mâncat ciorbă în bucătăria comunistă, Miami Bici iese din grafic și demonstrează că poți avea o comedie care să meargă la români. Nu zic că n-au mai fost altele, dar chiar m-am săturat să tot aud că Garcea și oltenii a fost un film amuzant.

– Îl vezi pe Netflix aici.

La Gomera

Un polițist corupt care trebuie să învețe un limbaj secret pe o insulă din Spania ca să scoată un traficant din arest, o afacere de 30 de milioane de euro, o femeie fatală – da, știu, nu pare, dar e acțiunea unui film românesc. Ba chiar, unul făcut de Corneliu Porumboiu, unul dintre „tăticii“ Noului Val Românesc, care a livrat aici un soi de continuare la Polițist, Adjectiv, de unde au pornit toate glumele proaste cu filmele românești și ciorba. Doar că în La Gomera se trage cu pistolul mai des decât se mănâncă, iar schimbarea de decor, între București, insula Gomera din Canare și Singapore te duce mai degrabă cu gândul la James Bond decât la Moartea Domnului Lăzărescu. În plus, Vlad Ivanov ar putea lejer să stea la aceeași masă cu Daniel Craig.

– Îl vezi pe Netflix aici.

Berliner

Știi cum americanii au o groază de filme cu explozii și plot-uri extrem de previzibile? Ei, cam aici e Berliner. Nu-i vreo capodoperă, tocmai pentru că se bazează pe ceea ce sunt românii: oportuniști, naivi, încrezători în forțele proprii, visători, dornici să facă ceva, dornici de-o învârteală, capabili să joace un rol dacă li se pare că au ceva de câștigat. Sună un pic pompos, dar filmul ăsta e un tablou care combină politica, viața simplă și niște personaje în care îl vei vedea pe nea Stelică, tanti Stela și vărul cvasi-idiot din familia fiecăruia. Și în tabloul ăsta reușești să vezi România așa cum o intuiești, care te amuză și care, în egală măsură, te face să-ți urăști viața aici. Dar la final râzi un pic, pufnești un pic și mergi mai departe.  

– Îl vezi pe Netflix aici.

Tata mută munții

Filmul ăsta putea fi la fel de bine numit Un tată cu pile se zbate să-și salveze copilul. Pe scurt, fiul se rătăcește cu iubita în munți și tatăl divorțat intră într-o cursă nebună de a-l găsi. Își cheamă foști colegi de serviciu, îi caută telefonul, fac o tabără de căutat tinerii și până la urmă, firesc, există un deznodământ. Într-o notă mai serioasă, e un film care te lovește în plin în toate nesiguranțele tale și-ți lasă o fantă de optimism că poți reuși, că poți găsi ceea ce cauți și să poți reveni la echilibru. Surpriză, echilibrul nu există, e doar un miraj după care fugi, dar rareori poți controla ceva cu adevărat. Nu știu dacă ți se va întâmpla și ție, dar după ce-l vezi e posibil să pui mâna pe telefon și să-ți suni părinții, bunicii, alte persoane apropiate. Doar, așa, să le întrebi dacă-s bine și dacă au nevoie de ceva.

–  Îl vezi pe Netflix aici.

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari

O tânără regizoare vrea să pună-n scenă un spectacol pe banii Primăriei despre Masacrul de la Odessa, când în jur de 18 mii de evrei au fost uciși de Armata Română, la ordinul Mareșalului Antonescu. După cum îți poți imagina, asta îi supără pe românii care-și spun că suntem un neam binecuvântat care n-a făcut rău nimănui, ca să doarmă mai bine noaptea. Atitudinile rasiste, misogine și retrograde de care se lovește dau un cringefest superb care ar putea fi și mai amuzant dacă nu l-ai observa zilnic în spațiul public. Ce e, poate, cel mai scary în filmul lui Jude e să-ți dai seama că nu sunt multe diferențe între românii care au contribuit la uciderea în masă sau persecutarea a zeci de mii de oameni și extremiștii de dreapta de-acum.

– Îl vezi pe Netflix aici.

Mo

Ce faci când ai probleme la facultate? Ce faci când ai vrea să treci un examen, o materie, dar din diverse alte motive, inclusiv un profesor nașpa, resursele sunt epuizate? Încasezi un eșec sau explorezi soluțiile despre care ți-ai spus mereu că nu te vei coborî la nivelul lor? Aici este Mo, un film despre tinere la facultate și un profesor căruia îi place șprițul, dar mai mult îi plac studentele la ananghie ca să vină el cu soluția: sex și viață bună sau nesex și probleme. E un abuz, fără îndoială, iar compromisul n-ar trebui făcut în direcția exploatării sexuale. Există și o parte bună în filmul ăsta: personajul jucat de Răzvan Vasilescu și Răzvan Vasilescu în sine, mereu o plăcere să-l vezi pe ecrane mai mici sau mai mari. 

– Îl vezi pe Netflix aici.

Oh, Ramona!

În ultimii zece ani au tot apărut filme care să devină insule în tot oceanul de producții românești grele, cenușii, care avansează lent. Ai pe listă Selfie, Două lozuri, mai recent Oh, Ramona! și se încheie lista cu Miami Bici. Vor mai veni și altele, desigur, dar acum e vorba de-ăsta. E destul de cringe pe alocuri, ca un film făcut de adulți trecuți de criza vârstei de mijloc, dar pentru adulți. Totodată, personajele sunt niște clișee ambulante pe care sigur le-ai mai întâlnit în alte filme cu adolescenți, și nu neapărat astea românești, că nu avem așa multe. De la început până la final nu te va surprinde nimic, poate râzi pe parcurs, dar filmul ăsta a făcut ceva bani la cinema și mă gândesc că nu toți au ajuns din greșeală acolo. Dă-i play fără așteptări, dă-i play ca unui film care îți permite să-ți ții creierul la ralanti și să te mai relaxezi un pic.

– Îl vezi pe Netflix aici.

5 minute

Filmul ăsta are o calitate imensă, dincolo de acțiune: spală imaginea lui Mihai Călin și-l prezintă drept un actor matur pe care nu-l mai asociezi neapărat cu ce făcea la emisiunea Ştii şi câştigi! – sau, mă rog, eu îl asociam cu ce știam despre el din perioada aia. În 5 minute e un jandarm homofob care acționează cu întârziere la evenimentele de la MȚR din 2013 – mai e și filmul Câmp de maci pe același subiect. Ura lui trimite un om la spital, în comă, și adâncește conflictul lui cu lumea, în special cu fiica lui. O ratare în film e personajul jurnalistei. E atât de prost schițat, încât îi poți ignora cu totul prezența. Altfel, filmul este și portretul unui om atât de prins în credințele lui conservatoare, încât nu mai poate vedea că societatea merge înainte și cu el, și fără el. Iar finalul, ei bine, aia da surpriză. 

– Îl vezi pe Netflix aici.

Povestea unui pierde vară

Serios, mai vrei ceva în plus față de numele filmului? Atât s-a putut. Povestea unui pierde vară se vrea o comedie și, pe alocuri, este așa ceva. Personajul principal, un profesor la 40 și ceva de ani, nu vrea să-și accepte nici vârsta, nici viața, de unde și maturizarea lui târzie. Mă rog, dacă ar mai fi relevantă maturizarea în ziua de azi. Ce-i frumos la filmul ăsta, și n-o zic ironic, e că-i un fel de creație a Woody Allen, dar pe care o iei la preț redus dintr-un angro bucureștean. Cele mai bune intervenții vin de la narator, iar Petru (jucat de Alexandru Papadopol) reușește să fie un pic peste mediocru. Nu știu dac-o să râzi cu lacrimi, eu n-am făcut-o, dar nu-i chiar o risipă de timp cum ar putea fi un film de-ăla greu cu comunism, faianță pusă prost și ciorbă rece. 

– Îl vezi pe Netflix aici.

Acasă

La doar câțiva kilometri de centrul Bucureștiului, Delta Văcărești e o poveste de film în sine. Inițial, Ceaușescu a vrut să facă acolo un lac de acumulare, după care a venit Revoluția și zona unde s-au format bălți și mlaștini a fost lăsată de izbeliște. În lipsa oricărei intervenții umane, acolo s-au dezvoltat zeci și sute de specii de plante, păsări și mamifere, astfel că zona a devenit o deltă în toată regula, unde și-au făcut casă inclusiv câteva familii.

Jurnaliștii Radu Ciorniciuc și Lina Vdovîi au ajuns prima dată acolo în 2016, când a căpătat statut de parc național. Au vrut să facă un reportaj despre cei care locuiau acolo, familia Enache, dar s-au atașat mult prea mult de subiect și au ajuns să facă astfel Acasă, primul documentar românesc premiat la Sundance. Dar, dincolo de problemele sistemice pe care le arată, Acasă este un film emoționant despre familie, care arată la fel și-ntr-un bloc nou din nordul Bucureștiului și într-o deltă apărută din greșeală.

– Îl vezi pe HBO aici.

Întregalde 

Lumea orășenilor middle class și cea a celor care abia trăiesc de pe-o zi pe alta nu se întâlnesc prea des, așa cum se-ntâmplă în Întregalde. Ce e mișto aici e tocmai această chestionare a ce înseamnă să fii altruist: Cât îți dorești să ajuți pe bune niște oameni mai puțin norocoși decât tine și cât e, de fapt, nevoia de a te bate singur pe umăr că ai făcut o faptă bună înainte de a te întoarce la o speciality coffee?

A doua parte bună a filmului lui Radu Muntean e că este și entertaining. Când mașina de teren cu care transportă ajutoare umanitare într-un sat uitat de lume îi lasă baltă pe cei trei protagoniști în mijlocul pădurii, ai toate datele pentru un început de horror. Mai ales când bătrânul pe care îl culeg de pe drum se dovedește a fi rupt de realitate și că i-a dus pe un drum greșit. Întregalde îți arată că nu există soluții simple când e vorba despre a-i ajuta pe alții și o face bine.

– Îl vezi pe Netflix aici.

BONUS — Afacerea Est

Îți cer scuze pentru impertinență, dar ce pula mea ai făcut până acum de n-ai văzut bijuteria asta de film? Recunosc că l-am forțat un pic să intre în lista asta, că-i o producție care se bazează pe Republica Moldova, dar e atât de frumos, încât n-o să regreți nicio secundă că l-ai văzut. Unde mai pui că-i regizat de Igor Cobileanski, adică tipul care a făcut frumos și în serialul Umbre.

Care-i faza cu Afacerea Est? Trei oameni care n-au nicio treabă unul cu altul, dar fiecare mânat de o mică ciupeală, se anturează să fraierească țărani că de la Europa a venit ordinul că trebuie să le stropească găinile ca să nu moară de gripă aviară. Ei le stropesc, nimic de zis, dar cu apă și fac o groază de bani. Apoi, se calicesc și încearcă să dea lovitura la o fermă de găini. Evident, eșuează. Eșuează chiar și tipul care pune în acțiune tot anturajul când află cum a fost țepuit la niște vagoane de potcoave. Îți zic, filmul ăsta e un carusel care te face să trăiești și să mori de câteva ori pe parcursul lui. 

– Îl vezi pe Netflix aici.

BONUS DE PERIOADĂ — Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu

„Un documentar de trei ore făcut din materiale de arhivă? Fuck no!” E okay, poți să zici și asta, dar trebuie să știi și ce pierzi. Despre Ceaușescu se spune multe și, în general, clișee. Andrei Ujică a urmărit peste 250 de ore de filmări oficiale cu „Conducătorul iubit“ pentru a-i crea un portret care reflectă probabil felul în care se vedea și el.

O să-ți rămână în cap imaginea dintr-o vizită oficială în Coreea de Nord când Ceaușescu se bucură ca un copil la desfășurarea de forțe pregătită în cinstea lui. Te sperie pentru că-ți dai seama cum a influențat asta cultul personalității pe care s-a chinuit să-l impună apoi în România.

– Îl vezi pe Netflix aici.

Vrei să fim prieteni?

Abonează-te și rămâi conectat cu cele mai hot subiecte din muzică și entertainment.