Uită-te la componența guvernului de-acum: bărbați și bărbați și-o singură femeie – Gabriela Firea la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. E un cabinet de care era nevoie, dar pare și croit cu dedicație. Iar în anii de democrație a fost o singură femeie premier: Viorica Dăncilă. Nici nu mai zic de președinție, unde și pentru 2024 pare foarte subțire oferta. Până atunci, în urmă cu cinci ani a fost și un guvern cu mai multe femei. În cabinetul condus de Sorin Grindean erau opt. Ciudată involuție.
Altfel spus, eu m-am cam săturat să trăiesc într-o țară în care politica e făcută numai de bărbați, asta deși mai mult de jumătate din populația țării e de sex feminin. Iar unul dintre motivele pentru care suntem atât de „bine” reprezentate este că partidele pur și simplu nu vor să promoveze femei capabile în politică. E vorba de discriminare? Evident.
Există riscul și ca femeile să se fi obișnuit cu treaba asta, de unde și ura mai mult sau mai puțin pe față arătată când a apărut ideea de-a avea cotă de gen pentru Parlament și nu numai. Totodată, când mai apare câte o femeie pe scena politică, ori e prea șmecheră și o dau jos măgarii, ori e vai de capul ei și ne trage pe toate-n jos.
Apoi te poți uita către cum au fost tratate femeile de bărbații care au ajuns în funcții mari, cum ar fi chiar președinția. Uite așa mi-a venit în minte incidentul „PĂSĂRICA” din 2007 când i-a zis unei jurnaliste „păsărică” și „țigancă împuțită”, apoi i-a confiscat telefonul. Ce președinte minunat, nu?
Completează viziunea ilustrului politician, deținător de oi și fotbaliști, Gigi Becali care zicea că „femeia e sclava bărbatului”, iar de curând a zis că nici fotbal sau box n-avem voie să jucăm că ne schimonosim și n-o să ne mai placă bărbații. Îi mai ai și pe Victor Ponta, cândva premier din partea PSD, care alinta femei cu cuvinte precum „parașută”, „hienă”, Ludovic Orban care ne-a învățat pe toate ceva vital când a zis să nu treci prin patul șefului dacă vrei funcție importantă și toate complimentele aduse Elenei Udrea, Vioricăi Dăncilă, Elenei Băsescu, Ralucăi Turcan și Gabrielei Firea.
Sigur, sunt unele dintre cele mai longevive exemple de pe scena publică, iar problema este că ele sunt cele care-ți vin în cap pentru că astea sunt figurile iar și iar promovate în media și-n presă. Cu scandal, cu shaming, tot timpul arătând cu degetul, criticând fiecare mișcare. Foarte bine. Încurajez spiritul analitic și trasul la răspundere, dar nu așa.
Nu ne legăm de faptul că e femeie. Nu contează asta. Trebuie să învățăm cum să evaluăm corect un om public. Uite un exemplu: e okay să zici „habar nu are să vorbească română”, dar nu e okay să zici „panaramă proastă, habar nu are să vorbească română”. Vezi? Nu e despre gen.
Oricât de incapabilă ar fi o persoană într-o poziție publică, faptul că nu e în stare să își facă jobul nu are treabă cu genul ei, ci că este nepregătită.
Sunt multe chestii importante care se discută și se decid în perioada asta. Printre ele se numără și dreptul la avort. Eu nu vreau să decidă doar bărbații. Sunt legi care privesc și femeile – și, uneori, doar femeile. Sunt legi în care este nevoie de reprezentare egală pentru a lua decizii corecte, având o viziune clară și echilibrată. Ține cont de asta la oricare alegeri și la cum critici oameni din politică – femei și bărbați –, unde contează gradul de competență, nu genul.
