De ce s-a încins toată lumea pe exploatarea gazelor din Marea Neagră

Nu cred că mai e cazul să-ți vorbesc despre schimbările climatice și felul în care au ajuns să te afecteze în viața de zi cu zi. Tocmai de aia, lumea se află în mijlocul unei tranziții energetice globale către surse regenerabile de energie.

Cu toate astea, o analiză a sectorului energetic global a arătat că cererea de combustibili fosili, cum ar fi petrolul sau gazele naturale, a crescut semnificativ în 2021. Ca să-ți faci o idee, numai cererea de cărbune a crescut cu 60 la sută mai mult decât cea pentru toate sursele regenerabile la un loc. Ce înseamnă asta? O creștere cu cinci la sută a emisiilor de gaze cu efect de seră. Practic, realitatea lui 2021 aproape a anulat progresele înregistrate în prima parte a pandemiei.

Deși aceste creșteri s-au înregistrat în cea mai mare parte în țările în curs de dezvoltare, „întoarcerea” la combustibili fosili se întâmplă și în Uniunea Europeană, mai ales pe fondul invaziei Rusiei în Ucraina și a îngrijorărilor cu privire la furnizarea de gaze. România nu face excepție. Ministrul Energiei Virgil Popescu a declarat că România va folosi energie carboniferă pentru a depăși criza. 

Pe lângă discuții despre redeschiderea unor mine de cărbune sau modificarea limitelor ariilor naturale protejate ca să facă loc construcțiilor hidrografice, autoritățile române permit exploatarea gazelor din Marea Neagră în numele securității energetice. În plus, același ministru susține că abordarea strategică a țării presupune ca până în 2026 să înlocuim cărbunele cu gaz. Beneficiile pe termen scurt duc la probleme de mediu pe termen lung.

Explorarea și forarea sunt etape foarte îndelungate care reprezintă peste jumătate din bugetul unui proiect de extracție a gazelor offshore. Riscurile pentru mediu sunt mari și din cauza posibilității de scurgeri sau accidente.

Utilizarea gazelor naturale înseamnă construirea de infrastructură extrem de costisitoare cu o durată îndelungată de viață. Asta anulează scopul de a folosi gazul doar ca tranziție către energie curată – tranziția presupune o perioadă mică de timp, în timp ce infrastructura trebuie folosită pe toată perioada de viață pentru recuperarea investițiilor. Gazul produce și particule de PM2,5, cele mai mici particule în suspensie, care ajung direct în plămâni și contribuie la poluarea aerului din interior.

Indiferent de cantitatea exactă de emisii care vor fi eliberate în atmosferă, cercetătorii avertizează de multă vreme că nu mai e loc de alte emisii în atmosferă, dimpotrivă, cele care există trebuie eliminate, iar cele care se produc acum trebuie reduse drastic cu perspectiva eliminării. 

Mai multe organizații de protecție a mediului din România au atras atenția la momentul adoptării legii offshore că România nu poate garanta siguranța de mediu a acestor exploatări. Mai mult, Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României din cauza proastei transpuneri a directivei privind siguranța exploatării combustibililor offshore.

Deși ambele legi au intrat în același timp pe parcursul legislativ, legea offshore care prevede aspecte economice ale exploatării gazelor a trecut, pe când legea care prevede măsuri de a garanta siguranța exploatărilor este blocată în Camera Deputaților.

Principalul motiv pentru deblocarea exploatării gazelor naturale din Marea Neagră invocat de decidenți este securitatea energetică. Legea a primit în Camera Deputaților 249 de voturi „pentru” și doar 34 de voturi „împotrivă” din partea parlamentarilor care sunt convinși că exploatarea combustibililor fosili este singura cale. Premierul Nicolae Ciucă a declarat că, astfel, vom avea „resursa de gaz necesară pentru asigurarea independenței necesare pentru economia românească, pentru consumul public” și a subliniat importanța independenței, și implicit a securității energetice în contextul invaziei din Ucraina, care a făcut gazul rusesc total indezirabil.

Conform definiției World Energy Council, securitatea energetică e capacitatea de a asigura necesarul energetic prezent, precum și cel prognozat pentru viitor, din resurse domestice într-o proporție cât mai mare, cu accent pe diversificarea și decarbonizarea sistemului energetic. Înseamnă, de asemenea, reziliența la crize și șocuri. Prin urmare, guvernul unei țări trebuie să implementeze politici energetice axate pe diversificare și decarbonizare pentru a asigura securitatea energetică a țării.

Legea offshore stabilește niște măsuri referitoare la impozitare și alte detalii financiare pentru companiile care vor exploata gazele din Mare Neagră. Se deblochează, astfel, o încercare veche de cel puțin 14 ani. O estimare realizată de Deloitte, citată în expunerea de motive a legii, arată că resursele offshore de gaze naturale anunțate până acum sunt în jur de 92 și 134 de miliarde de metri cubi în toate perimetrele românești.

Ca să înțelegi mai bine, consumul intern al României e la 11–12 miliarde de metri cubi pe an caz în care rezervele offshore de gaze naturale ale României ar ajunge orientativ pentru vreo nouă până la 13 ani. Doar că lucrurile se pot schimba. Potrivit studiilor Asociaţiei Energia Inteligentă, în următorul deceniu consumul de gaz în România va creşte cu 50 la sută. Este o estimare, nu un adevăr, care ar ajuta teza că ar trebui să exploatăm mai mult ca să nu depindem prea mult de importuri.

Experții în energie se împart și ei în susținători ai exploatărilor de gaz și critici. Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură, e de părere că zăcămintele de gaze naturale din Marea Neagră sunt importante pentru România chiar dacă e vorba de zăcăminte de dimensiuni medii, care ne vor ajunge pentru doar câțiva ani. În condițiile în care zăcămintele onshore (terestre) se epuizează rapid și în lumina noilor circumstanțe aduse de invazia rusească în Ucraina, exploatarea resurselor din Marea Neagră este importantă, spune ea. 

Primele gaze extrase din Marea Neagră au intrat în iunie în sistemul național de transport. Acestea provin însă din perimetrele offshore de mică adâncime Ana și Doina, iar producția anuală de gaze naturale din perimetru XV Midia va asigura 10 la sută din necesarul de consum național. Otilia consideră că legea care dă undă verde exploatărilor vine destul de târziu, după o serie de întârzieri din partea statului care i-a redus din relevanță. 

Conform expertei în energie, începerea exploatărilor din Marea Neagră la scară largă s-ar întâmpla cel mai devreme în 2028. Dacă iei în calcul o durată de exploatare de aproximativ 30 de ani, asta înseamnă că vom depăși deadline-ul de neutralitate climatică din 2050. S-ar putea însă să ne încadrăm din punct de vedere birocratic, pentru că Comisia Europeană abia ce a etichetat exploatarea de gaze naturale ca energie verde.

Legea offshore are și probleme mari legate de prevederile fiscale, spune Otilia, care ar împovăra companiile și ar trebui să facă în plus investiții masive. Cât despre calendarul de exploatare, aprobarea legii e doar o piesă din puzzle și nu garantează că vom ajunge să consumăm până la urmă gazele din Marea Neagră.

Decizia finală depinde de companiile implicate care urmează să cântărească oportunitatea de a face restul investițiilor necesare pentru a porni exploatarea. 

Chiar dacă susține exploatarea gazelor din Marea Neagră, Otilia atrage atenția asupra faptului că nu există o strategie de reducere a consumului de gaze. Dimpotrivă, România investește în extinderea rețelei de gaze în zonele rurale, precum și în înlocuirea cărbunelui cu gaze, după cum declara Ministrul interimar al Energiei. 

Extinderea rețelei de gaze este o greșeală, susține Otilia, care anticipează că conductele vor rămâne la poarta oamenilor care nu își vor permite conectarea la rețeaua de gaz sau plata facturilor. În ce privește trecerea centralelor de pe cărbune pe gaz, spune că e o măsură greșită, în condițiile în care centralele pe cărbune au fost construite în urmă cu 70–80 de ani, când consumul era diferit, iar profilul consumatorului era dat de marii consumatori industriali.

În concluzie, exploatarea gazelor din Marea Neagră trebuie să vină la pachet cu reducerea consumului. Gazele sunt o „gură de oxigen” pentru România, care trebuie să-și reducă dependența de combustibili rusești, spune ea, o dependență mult mai mică decât a altor state, dar care există.

Ca să ai o privire de ansamblu, România are o dependență de importuri de energie de doar 28 la sută, în timp ce media UE e la 57 la sută. Singura țară care se situează mai bine decât noi la independență energetică e Estonia, cu 10,5 la sută – doar că e o diferență imensă de populație, circa 1,3 milioane estonieni la aproximativ 19 milioane de români. Cu toate astea, importul nostru de gaz rusesc a crescut constant în ultimii ani.

În contextul securității energetice, România este este pe locul trei în lume la capitolul ăsta, după Canada și Finlanda. Asta vine și din resursele domestice și diversitatea mixului energetic – care constă în petrol, gaze, cărbune, nuclear, hidro, eolian, solar și biomasă.

Chiar dacă nevoile interne sunt prioritare, Otilia spune că România trebuie să fie solidară cu statele vecine și să împartă aceste resurse. Inclusiv legea offshore a eliminat prevederea ca minimum 50 la sută din gazele din Marea Neagră să fie consumate intern, mai ales din cauză că, practic, această limită este imposibil de respectat odată ce gazele ajung pe bursă, de unde pot fi cumpărate de oricine. 

În ce privește îngrijorările de mediu legate de exploatarea gazelor, Otilia spune că oricum aceeași cantitate de gaze ar fi consumată din altă sursă chiar dacă nu s-ar exploata gazele din Marea Neagră.

Deși este de multe ori branduit ca „cel mai curat combustibil fosil” și e inclus în politicile de tranziție energetică ca o cale de trecere la energia verde, gazul este o sursă de energie cu impact major asupra mediului și sănătății umane. Gazele naturale produc emisii care ajung în aer, apă și sol în toate etapele ciclului de viață: extracție, tratare, transport, depozitare, ardere. Cele mai semnificative sunt emisiile care ajung în aer: CO2 (dioxid de carbon), metan, SO2 (dioxid de sulf), NOx (oxid de azot), PM10, CO (monoxid de carbon).

Combustibilii fosili s-au format cu milioane sau sute de milioane de ani în urmă din rămășițe de plante și animale, depuse pe suprafața solului sau pe fundul oceanului, care au fost acoperite de straturi de nisip și piatră și, datorită presiunii și căldurii, au devenit petrol și gaz natural. 

Chiar dacă gazele naturale emit mai puțin CO2, iar trecerea de la cărbune la gaz a arătat reduceri de emisii, gazele conțin o proporție foarte mare de metan, substanță cu impact negativ major pe termen scurt asupra mediului. Emisiile de metan se produc prin scurgeri care au loc pe tot lanțul de exploatare și consum al gazelor naturale. Dintre sursele antropogene, sectorul de petrol și gaze este responsabil pentru 24 la sută dintre emisiile de metan din lume, după sectorul zootehnic, care deține 32 la sută din responsabilitate. 

Metanul nu are rezistența dioxidului de carbon în atmosferă de 300 și 1 000 de ani, dar este 60 de ori mai devastator decât CO2 pe o perioadă de 20 de ani. Asta înseamnă că accentuează și mai mult încălzirea globală. De asta, extracțiile din Marea Neagră trebuie să vină la pachet și cu o strategie de reducere a consumului de gaze. 

În ce privește emisiile de CO2, principalul gaz cu efect de seră luat în calcul când vorbim despre schimbările climatice, gazul natural are emisii mai reduse decât alți combustibili fosili, dar este în continuare o sursă importantă de CO2 care ajunge în atmosferă mai ales în procesul de ardere a gazului pentru producerea de energie. 

Asta se traduce printr-un impact direct asupra calității mediului și, în final, asupra calității vieții și a sănătății oamenilor. De exemplu, conform unui studiu din 2020, bucureștenii au printre cele mai ridicate costuri sociale legate de probleme de sănătate cauzate de poluarea aerului și înregistrează anual pierderi de 6,35 de miliarde de euro în costuri sociale. 

Ăsta e impactul pe care poluarea îl are asupra noastră. Prin comparație, conform unor estimări, economia românească pierde 3,8 miliarde de euro în acest an pentru că exploatările de gaze din Marea Neagră au fost întârziate. 

Emisiile de gaze cu efect de seră duc la încălzirea globală a cărei intensificare produce fenomene meteo extreme: valuri de căldură, incendii, inundații, tornade, secete și altele, pe care le vedem manifestându-se, la scări diferite, peste tot în lume. 

Deși țările sunt afectate diferit, nu e niciun colț de lume care să nu fie lovit. Organizația Mondială a Sănătății susține că schimbările climatice sunt cel mai mare pericol la adresa sănătății oamenilor în prezent – cauzează decese și boli care afectează în primul rând oamenii vulnerabili.

În același studiu Deloitte care fundamentează legea de exploatare a gazelor offshore, autorii atrag atenția asupra unui pericol major ca România să devină un importator net, care-și va asigura pe viitor mare parte din necesarul de gaze din surse externe, mai ales din cauza epuizării câmpurilor actuale. 

În acest context, studiul identifică doar trei posibile alternative pentru viitor pentru acoperirea golului lăsat de epuizarea resurselor existente de gaz onshore.

Descoperirea unor noi rezerve onshore de petrol și gaze prin explorare convențională.

Dezvoltarea extracției prin fracturare hidraulică, activitate care „se confruntă cu o puternică opoziție din partea localnicilor și a activiștilor de mediu”.

Exploatarea rezervelor dovedite de petrol și gaze naturale din Marea Neagră.

Cel din urmă scenariu este cel recomandat de autorii studiului ca fiind cel mai potrivit pentru strategia energetică românească, deși este un pansament pentru o durată scurtă de timp. Acesta nu ia în calcul alte surse de energie sau nu face măcar trimiteri la potențialul de a acoperi golurile lăsate de epuizarea combustibililor fosili de către surse curate de energie. De exemplu, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, Marea Neagră are un potențial promițător de generare a energiei eoliene. 

Situația e departe de-a fi soluționată acum și aici. Din Planul Național de Redresare și Reziliență reiese că tranziția energetică se bazează în mare parte pe gaz. Mai mult, europarlamentarii au votat includerea gazului fosil și nuclearului în taxonomia UE, adică în lista de activități economice care pot fi etichetate ca sustenabile, chiar dacă această viziune e destul de contestată. Iar în contextul românesc, 70 la sută dintre localități nu sunt racordate la gaze. Primarii multora dintre ele au ca prioritate aducerea gazului și înlocuirea surselor tradiționale de încălzire cu lemne sau cărbune. Ceea ce poate fi o idee proastă din ce moment ce gazul aproape și-a dublat prețul, iar schimbarea oricum ar lua ceva timp.

Singura independență energetică, după cum mi-a spus Alin Tănase, coordonator de campanii pe tema gazelor naturale la Greenpeace România, poate veni doar din energii regenerabile și prin schimbarea direcției către scăderea consumului de energie. Și aici situația e la fel de dificilă, dar cu mențiunea că măcar nu ne-am mai sufoca și șoca de fenomenele meteo în aparență scăpate de sub control.