Lucrurile astea-ți arată ce s-a schimbat în bine în România ultimilor 30 de ani

Dacă ai renunțat la Facebook, s-ar putea să vezi că, de fapt, există destui care cred că o ducem de zece ori mai prost decât acum 30 de ani. Și, cel mai probabil, încă mai auzi vorbe de tipul „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu” sau „hoții ăștia care ne fură și distrug țara”.

Sigur, lucrurile nu stau deloc roz și nici n-au cum să stea, în condițiile în care se prefigurează o nouă criză. Dar, dacă analizezi un pic lucrurile, România se află în cea mai prolifică perioadă din istoria ei, chiar dacă îți vine greu să crezi, mai ales după ce toată lumea a ridicat în slăvi perioada României interbelice. 

Când te gândești la România de azi vezi că, în cele din urmă, poți să spui că trăiești într-o țară din estul Europei, chiar dacă unele statistici te trimit cu gândul la una din estul Africii. De exemplu, rata sărăciei era de aproximativ 9,20 la sută în 2019. 

Acum, după doi ani în care economia a fost puternic afectată de pandemie și de războiul din Ucraina, rata sărăciei a ajuns la 23,80 la sută. Oricum, mai puțin decât cele 84 de procente pe care le declarase George Simion. 

Chiar dacă rata inflației și rata sărăciei au două cifre și asta te face să te panichezi, s-ar putea să ai o surpriză și să vezi că lucrurile stăteau mult mai rău acum 30 de ani.

Pentru început, Banca Mondială arată că, în anii ‘90, Produsul Intern Brut al României era de aproximativ 115 miliarde de dolari. Astăzi, PIB-ul României este dublu față de statisticile înregistrate acum 30 de ani, aproximativ 284,09 miliarde de dolari. 

Oricum, realitatea din teren este complet alta, chiar dacă pe hârtie totul este bine. În anii ‘90, rata inflației nu avea două cifre, ci trei cifre – mai precis, în perioada 1991-1995 era între 136 la sută și 255,17 la sută. Ca să înțelegi cât de greu era, salariu mediu net în România, acum 30 de ani, era de aproximativ 3 381 de lei vechi, după cum arată Ziarul Financiar.

Chiar și așa, cu banii ăia puteai să cumperi câteva produse. Ca să-ți faci o idee, un kilogram de cartofi era vreo 8,3 lei vechi. La fel de scump era și kilogramul de ceapă, care putea fi cumpărat cu 8,7 lei. Cel mai scump aliment ce putea fi luat de la aprozar era un kilogram de struguri de masă, care erau 34,8 lei, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. 

Prețurile de mai sus, raportate la banii de astăzi și transformate în lei vechi, ar fi: 1,4 lei kilogramul de cartofi, 2,2 lei kilogramul de ceapă și 5,4 lei kilogramul de struguri.

Dacă ești tânăr și nu ai prins leii vechi, s-ar putea să rămâi cu câteva semne de întrebare când vezi că, de fapt, banii aveau altă valoare, iar salariile păreau mult mai mari atunci. Totuși, în 2005, banii românești s-au schimbat. Așadar, leul românesc avea să treacă prin procesul de denominare la rata de 1 leu nou pentru 10.000 de lei vechi. Chiar și așa, un asemenea proces este de durată, așa că monedele vechi și bancnotele au circulat până la data de 31 decembrie 2006.

Ca să revin la anii ‘90, s-ar putea să te uimească cât de praf era sistemul medical și atunci. Dacă credeai că problemele pe care le găsești acum în spitale îți pun viața în pericol, permite-mi să-ți spun că perioada imediat postcomunistă, speranța de viață era de 69,5 ani. De-abia începând cu anii 2000, speranța de viață în România a început să se mărească, ajungând în 2019 la 76,1 ani. 

Chiar și așa, România se află sub media Uniunii Europene de 80,4 ani. Direcția României este una într-un trend pozitiv, dar nu similar cu cel occidental. Ca să înțelegi la ce nivel sunt alte țări europene, cu care ne comparăm de foarte multe ori, Italia are o speranță de viață de aproximativ 83,20 ani. 

Că tot vorbeam de Uniunea Europeană, aderarea României la blocul comunitar a fost un moment foarte important pentru economia țării noastre. În 2007, când am fost trecuți pe harta UE, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor era evaluat la aproximativ 8,360 de dolari. La doar un an după ce am aderat la Uniunea Europeană, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut până la 10,435 de dolari. Anul trecut, PIB-ul pe cap de locuitor din România a fost evaluat la 14,891 de dolari.

Dacă crezi că România s-a dezvoltat doar economic, dar ca societate am rămas la nivelul anilor ‘90, te înșeli amarnic. Dezvoltarea economică a țării noastre a dus și la dezvoltarea setului de valori și perspective. Ca să înțelegi exact la ce mă refer, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din New York, nivelul de trai este direct răspunzător pentru gradul de acceptare al persoanelor din comunitatea queer. Aparent, dezvoltarea economică e corelată direct cu incluziunea pentru persoanele homosexuale, de exemplu.

Mai ales după deschiderea granițelor din 1990, dar și din 2007, românii au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun și apropiat de cerințele și nevoile lor. Pe lângă salariile frumoase din vest, românii s-au bucurat și de tot ce a avut de oferit democrația de care România nu a avut parte aproape 50 de ani. 

Românii au putut compara nivelul de trai, obiceiurile și modul în care funcționează societatea occidentală și le-au împărtășit valorile celor de acasă.

Și rata criminalității a scăzut semnificativ, pe măsură ce PIB-ul țării a crescut. Dacă în 1990 ea era de 3,39 la sută, aceasta a ajuns în 2020 la 1,46 la sută. Bineînțeles, chiar și cea mai mică problemă economică o poate influența. Un exemplu în acest sens a avut loc în perioada 2019-2020, când rata criminalității a crescut de la 1,26 la sută la 1,46 la sută. Motivul a fost pierderea multor locuri de muncă din cauza pandemiei și pentru că mulți nu și-au permis să lucreze în siguranță remote.

S-ar putea ca rata criminalității să fie un concept abstract, care poate fi greu de măsurat cu ochiul liber, mai ales dacă ai contact direct cu societatea, iar schimbarea nu se poate vedea de la o zi la alta. 

Chiar dacă comunismul a creat un spațiu economic prielnic femeilor, prin integrarea acestora la munca salarială și implicarea statului în procesul de creștere a copiilor, acest regim politic a creat și un patriarhat de stat, ostil ideii de emancipare a femeilor. 

În cazul României, comunismul și-a creat propriile ierarhii de gen, iar un mare impact a avut confiscarea dreptului femeilor la avort. Aceste lucruri s-au schimbat, treptat, după căderea lui Nicolae Ceaușescu. 

La începutul anilor ‘90, femeile au fost și mai prost reprezentate politic decât sunt acum, dar treptat au luat naștere mai multe ONG-uri. Bineînțeles, sub presiunea aderării la Uniunea Europeană, România a fost nevoită să se alinieze și social valorilor occidentale, așa că feminismul a devenit mai prezent în instituții universitare, mass-media și chiar politică, Acum avem un Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen, ONG-ul FILIA, dar și primele cursuri pentru studii de gen realizate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. 

Unul dintre cele mai importante proteste din România a avut loc în 2017, când Coaliția pentru Familie a început să fie mult mai vocală față de interzicerea avortului în România, o măsură monstruoasă, care a băgat în sperieți și a radicalizat societatea din Polonia, după ce partidul conservator a călcat în picioare acest drept fundamental al femeilor.

După cum spuneam, momentul actual e unul dificil. Avem un război la graniță, iar efectele crizei economice abia încep să-și facă simțită prezența. Nu e nimeni nebun să creadă politicienii care spun că România e tigrul economic al Europei, dar cu toate asta, trebuie să recunoști că putea fi mult mai rău. Puteam fi ca-n anii ‘90.