Să fii bisexual e mult mai mișto decât crezi

Persoanele Bi+ (adică cele care se simt atrase de mai mult decât un singur gen) nu sunt prea vizibile – nu degeaba se sărbătorește în fiecare an ziua vizibilității persoanelor bi. Mulți oameni cred că lumea e împărțită în persoane gay și hetero și că bisexualitatea e doar o fază. Până și în Principiul tratamentului egal al persoanelor se discută doar despre homosexualitate și heterosexualitate, ca și cum n-ar exista nimic între ele.

Iar când auzi de bisexuali, de obicei e o veste proastă: persoanele bi cad mai des victime violențelor sexuale, sunt mai depresive decât media, iar femeile bisexuale au tendințe suicidare mai mari decât restul femeilor.

Și e păcat, pentru că asta ne poate face să uităm că bisexualitatea e fun. Am vorbit cu cinci persoane, toate bi+, despre felul în care le îmbogățește bisexualitatea viața.

Bisexualitatea+ m-a ajutat să descopăr mai multe culori și nuanțe ale ființei mele. Eticheta asta îmi dă libertatea să mă conectez cu oricine, indiferent de identitatea sau expresia lor de gen. Nu trebuie să reprim părți din mine doar pentru că nu se încadrează într-un sertar. Și mă bucur că e așa.

Pe 23 septembrie, de ziua bi vizibilității, am ținut un workshop de improvizație pentru persoane bisexuale, pentru că eu lucrez în teatru. Iar ziua mea a fost cu o zi înainte, deci le-am cam sărbătorit împreună. Primesc multă susținere de la prieteni și apropiați și îmi pot permite să fiu cât mai autentic cu mine însumi.

Bisexualitatea îmi îmbogățește viața, pentru că nu mă plictisesc niciodată la date-uri. Am o preferință pentru femei și persoane non-binare, dar nu știu niciodată cu cine o să vin acasă din club. Persoanele cu care am ieșit sunt foarte diferite. Văd ceva frumos în oricine. După ce mi-am mai găsit și alți prieteni bi, am devenit foarte fericită. Înainte, în grupul vechi de prieteni, eram singura bi și acum mă simt altfel, că am alte persoane ca mine în jur. Glumim și ne înțelegem reciproc mult mai bine. Am la cine să cer un sfat și la cine să mă raportez.

Bisexualitatea e o binecuvântare și un blestem. Am o viață sentimentală dificilă, pentru că nu sunt doar bi, ci și autistă și non-binară. Uneori mă simt foarte atrasă de cineva, dar nu la modul sexual. Multe persoane autiste simt asta, dar persoanele neurotipice nu înțeleg prea bine faza. De asta am o comunitate în cadrul unei alte comunități: mulți prieteni neurodivergenți și queer. Ne place mult să fim împreună și să facem lucruri speciale.

Bisexualitatea m-a ajutat să privesc diferit relațiile sexuale, romantice și platonice și să-mi permit mai multe libertăți și conexiuni mai profunde.

Bisexualitatea m-a făcut să mă gândesc mai conștient la alegerile pe care le am de făcut în viață. Pentru că nu mă încadrez în cutiuța heteronormativității ca sexualitate, am început să mă întreb și pe alte planuri: Oare vreau asta? Îmi doresc copii? Vreau să mă căsătoresc? Sau să trăiesc cu un partener? Așa am descoperit că nu vreau toate astea așa de mult cum credeam. Pentru mine, să fiu Bi+ înseamnă mai mult decât persoanele cu care fac sex. E o libertate totală și mă face fericită.

Faptul că sunt queer m-a ajutat mereu să ies în afara tiparelor. Cea mai mișto chestie, atunci când nu te încadrezi în standarde, e că ți se deschide o nouă lume în care tu hotărăști pentru tine care sunt standardele. Și prin această libertate te apropii de tine. Bineînțeles că sunt momente în care nu îndrăznești să fii tu însăți sau oameni cu care nu poți face asta. Dar când ești în locurile potrivite, cu oamenii potriviți, e magic. Fac conexiuni mai profunde și îmi permit să mă exprim liber. Am dezvoltat o mentalitate de tipul: Dacă nu-ți place de mine, e problema ta.

De ziua mea, anul trecut, am realizat cât de norocoasă sunt că am comunitatea queer în jurul meu. O persoană din comunitate mi-a împrumutat casa să dau petrecere acolo (la mine e mic și înghesuit) și toți prietenii au venit îmbrăcați cât mai creativ și ne-am sărbătorit diversitatea și iubirea reciprocă.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.