Kiss Bits

Fotograful care a descoperit cu adevărat muzica abia după ce s-a lăsat de Conservator

Ce-l face pe un proaspăt student la Conservator să se lase de facultate? Fotografia. Și de-acolo au urmat câțiva ani de lucrat în domeniu. Acum, Nikita a revenit la muzică și a lansat un album.

Cu o zi înainte să apară interviul, omul despre care vei afla acum și-a lansat albumul. Ai spune astfel că este muzician. Da, este, dar nu doar atât. Prima dată când am auzit de el s-a întâmplat să aflu că-i fotograf. A livrat atunci și un fotoreportaj VICE. Acum a dat lumii un album – Second Sun

PUBLICITATE

A fost o ocazie bună și să compare cele două medii artistice și-a zis, pe scurt, că muzica îi oferă cam tot ce are nevoie, în special libertate și încredere. Totodată, o consideră mai in your face decât fotografia. „Ceea ce e ironic, pentru că limbajul vizual ar putea părea mai descifrabil. Dar pentru mine așa e.”

Albumul Second Sun – ai putea foarte bine să-i dai play cât citești interviul sau s-o faci după și să-l pui în playlist.

În cazul lui Nikita, întâi a fost muzica, apoi fotografia. A avut chiar și un an la Conservator, de unde a plecat ca să-și urmeze cealaltă pasiune. Și a făcut-o ani la rândul. Acum, iată, ai două feluri în care să privești creația și chiar inspirația. 

VICE: Ce anume din realitatea cotidiană te face să scoți aparatul foto?
Nikita Dembinski: Această teatralitate accidentală a realității mi se pare absolut incredibilă. Accidental poetry, într-un fel. Mici momente în care monotonia din jur e ruptă complet și, deodată, se întâmplă ceva. Cum totul ține de context, mi se pare foarte mișto să fie imortalizate acele momente.

nikita 1

FOTOGRAFIE TRASĂ DE NIKITA DEMBINSKI

Care-i locul tău preferat din București?
Nu știu dacă am neapărat un loc preferat. Poate Parcul Grădina Icoanei.

Ce sfat ai da cuiva care vrea să se apuce de fotografie?
Să se apuce, pur și simplu. Cât mai repede, cu orice cameră, în orice moment, fără să se gândească la outcome. It’s a thing of practice. If the feeling’s right, you’ll know!

PUBLICITATE

Ce te mai inspiră zilele astea?
Muzica, prietenii mei și viețile lor personale. Și Thom Yorke.

nikita 3

FOTOGRAFIE TRASĂ DE NIKITA DEMBINSKI

Ai făcut liceul de muzică și apoi un an de Conservator. Cum ai ajuns la fotografie și când ai început s-o iei în serios, să-ți dai seama că asta vrei să faci?
Cred că întotdeauna am avut o înclinare pentru fotografie, văzându-l încă de mic pe tată, de-a lungul anilor, cu aparatele sale, făcând poze prin vacanțe sau în diferite contexte. 

Îmi aduc aminte că mai răsfoiam cărți sau reviste de prin casă, aproape obsesiv, și obișnuiam să mă uit numai la imagini. Îmi tot spuneam că la un moment dat și fotografiile mele vor apărea, cândva, publicate. Am crescut, am tot „adunat” curiozitate pentru acest mediu, iar în 2016 am decis că voi încerca să fac asta for a living.

Mi-am retras dosarul de la Conservator și am aplicat la UNArte. De atunci, am luat în serios treaba asta și am lucrat că fotograf până în 2021, când m-am redirecționat complet către muzică.

Second Sun - Artwork

COPERTA ALBUMULUI SECOND SUN. ARTWORK DE LUCA FLORIAN

Care e fotografia de care ești cel mai mândru?
Nu am una. Îmi dau seama că poate o să sune prost, dar sunt mândru de toate. Nu pentru că le consider a fi imagini formidabile sau chestii de genul ăsta, ci pentru că toate, laolaltă, însumează parcursul meu în acest domeniu. Am o grămadă de imagini „proaste”, dar fără de care n-aș avea niciuna bună. Le apreciez pe toate în mod egal.

PUBLICITATE

Ce te atrage cel mai mult la street photography?
Cam aceeași chestie care mă face să scot aparatul: ideea cum că orice ai fotografia imortalizezi practic un moment care nu poate fi reprodus niciodată în același fel. Acest potențial acces la autenticitate m-a sedus complet.

nikita 2

FOTOGRAFIE TRASĂ DE NIKITA DEMBINSKI

Majoritatea fotografiilor tale sunt pe film. De ce preferi să tragi așa și nu pe digital?
Sunt un om atehnic, iar fotografia digitală mi s-a părut întotdeauna super complicată. Pe lângă asta, fotografia analog rămâne cu mine și în format fizic, prin rola de film. Mi se pare că obiceiul de a privi o imagine sau a fotografia ceva s-a schimbat complet, în ultimii ani. 

Cu toții putem fotografia super ușor orice, ceea ce e mișto, că e accesibil pentru oricine. Numai că acum, deși e foarte ușor să imortalizezi un moment, aproape că nici nu ne mai uităm vreodată la imaginile respective. Chiar mă întreb dacă nu e mai mult un obicei provenit din frica de a nu uită. Adică fotografiem și imaginile rămân stocate pe un cloud, ceva, undeva, fără să mai știm să le atingem, să punem mâna pe ele, să le simțim. Cred că e important aspectul asta. Pentru mine era foarte healthy să fotografiez analog. Aveam în casă zeci de albume foto pe care obișnuiam să le răsfoiesc o dată la ceva timp. 

Parcă imaginea are altă însemnătate când e printată. Iar, pe lângă asta, procesul de a lăsa filmul la developat și scanat și toată emoția de dinainte de a primi imaginile pe mail, întrebându-mă dacă am măcar un cadru bun, mă ținea în priză cumva, kept me hungry for more. 

PUBLICITATE

Pentru mine a fost foarte helpful să încep să fac fotografie pe film și să am joburi plătite fără să pot vedea imaginile imediat după ce le-am făcut. Se dezvoltă o încredere în sine foarte sănătoasă în felul ăsta.

nikita dembinski

FOTOGRAFIE DE RALUCA MĂRGESCU​ ȘI STYLING DE ELISABETA GEDO​

În ce mod ți se pare că-ți influențează internetul arta?
Momentan nu mă simt influențat de internet în niciun fel. Cel mai probabil sunt ori naiv și nu-mi dau seama, ori în negare. Dar prin 2016, în primul an de facultate, eram influențat cu siguranță de ce vedeam pe Instagram, pentru că eram într-o căutare activă de referințe. Așa am dat de fotografii mei preferați și m-a ajutat destul de mult asta.

Chiar dacă n-ai continuat cu Conservatorul ai făcut în continuare muzică și tocmai ai lansat albumul. Ce îți oferă muzica și nu găsești în altă parte?
La Conservator nu am găsit ce căutam. A fost însă în 2017 momentul decisiv. Prin Alin Cincă și Dan Michiu am găsit libertatea și încrederea de care aveam întotdeauna nevoie să pot cânta. Am format împreună trupa Jah Cuzzi, care m-a ajutat enorm să mă redescopăr din punct de vedere muzical (este un proiect separat de albumul meu).

Cred că prin muzică mă regăsesc cel mai bine. Într-un sens, îmi oferă tot – fie ce-mi lipsește, fie îmi reconfirmă lucruri pe care deja le știam. Eu mă consider un om dedicat și chiar cred, în prostia mea poate, că am oferit fotografiei tot ce puteam. Mă voi reîntoarce la asta, la un moment dat, dar încă nu. Și știu că am încercat mereu, indiferent de job sau proiect personal, să fac cea mai bună treabă posibilă.

Dar, de când am luat decizia să fac acest album, în 2021, am regăsit niște lucruri pe care nici nu le mai credeam posibile. Prin Second Sun m-am descoperit parcă mai mult într-un an decât în ceilalți șase ani de fotografie.

Găsești albumul Second Sun aici, iar pe Nikita îl găsești și pe Instagram.

Vrei să fim prieteni?

Abonează-te și rămâi conectat cu cele mai hot subiecte din muzică și entertainment.