Un ac conectat la o perfuzie îmi străpunge vena, o bandă de pe bicepsul stâng îmi monitorizează bătăile inimii și un pulsoximetru de pe degetul arătător drept îmi urmărește pulsul, în timp ce stau întins într-un pat de spital la ora 9 dimineața. Zici că urmează să fiu operat. Dar, de fapt, am înghițit nouă capsule cu ibogaină, un compus psihedelic extras din scoarța unui copac din Gabon care se folosește în diverse ritualuri și provoacă viziuni puternice.
În scurt timp, începe tripul: imagini din sistemul solar presărate cu filmulețe cu mine râzând în copilărie, apoi un film ciudat cu Iisus Hristos, un extraterestru și un tufiș – se pare că e chiar tufișul din care a fost extrasă substanța care e în mine.
După 12 ore în patul clinicii – șase au trecut în zbor – sunt deconectat de la aparate și de la căștile în care am ascultat un mix de muzică africană, Pink Floyd și techno european. Am stat treaz toată noaptea, într-o stare de extaz și recunoștință care m-a făcut să plâng aproape încontinuu.
Multe persoane vin la clinica Beond, în Cancun, Mexic, ca să scape de diverse dependențe, inclusiv analgezice pe rețetă, heroină, fentanyl sau meth. Am fost invitat aici de proprietarul clinicii, după ce mi-am prezentat suspiciunile că ibogaina ar putea elimina imediat simptomele de sevraj.
„Am tratat peste două mii de pacienți cu ibogaină în 17 ani și rata de recidivă e de cincizeci la sută pe termen lung, dar cam 85 la sută dintre pacienți pleacă din clinică fără niciun simptom de sevraj și fără dorința de a consuma din nou drogul”, a zis Felipe Malacara, directorul clinicii.
În cele opt zile în care am stat în Cancun, am întâlnit oameni care mi-au zis că ibogaina i-a scăpat de dependențe în mod miraculos. Michael, un american, a venit la clinică în același timp cu mine. Înainte să vină aici, tânărul de 33 de ani mi-a zis că își injecta regulat cantități mari de fentanyl și lua meth și benzodiazepine. Înainte de tratament, am schimbat doar câteva vorbe cu el, pentru că era anxios și în sevraj, deși primise morfină în doze mari.
Dar în ziua de după tratament, Michael făcea yoga, zâmbea și stătea de vorbă cu lumea fără niciun simptom de sevraj vizibil. Fusese în mai multe centre de reabilitare în trecut, dar niciunul nu îl ajutase să scape de dorința pentru droguri. „Mi-a revenit lumina în ochi. Când am venit aici, eram retras și închis”, a zis el.
Se pare că ibogaina poate reseta căile neuronale din creier mai intens decât orice altă substanță psihedelică în cadrul unor tripuri care pot dura până la 36 de ore. Această resetare i-a ajutat pe mulți veterani de război americani să își trateze cu succes sindromul de stres post-traumatic cu ajutorul drogului. Alte persoane, cum sunt eu, folosesc drogul în scopuri psiho-spirituale.
Un alt pacient american cu care am stat de vorbă, Richard, mi-a zis că a luat doze mari de opiacee timp de zece ani. „Din cauza asta, mi-am pierdut joburile, prietenii apropiați. Aproape mi-am pierdut și soția.”
După tripul cu ibogaină, a scăpat de dorința disperată de a consuma droguri și a rămas doar cu o ușoară anxietate care a persistat câteva zile. „Pot spune că am plătit un preț mic ca să scap de un chin care îmi distrugea viața de zece ani”, a zis el, cu zâmbetul pe buze. În ziua de după trip, bărbatul de șaizeci de ani a participat la o ședință euforică de ayahuasca, în cadrul căreia participanții sunt legănați în apă într-un bazin. Atât Michael, cât și Richard, mi-au zis că n-ar fi încercat niciodată astfel de activități înainte de tratamentul cu ibogaină.
Ideea de a scăpa de o dependență de zece ani într-o singură noapte, promulgată de scriitorul Daniel Pinchbeck – autor al cărții Breaking Open the Head – pare prea mișto să fie adevărată, dar tot mai multe mărturii confirmă că e posibilă.
„Ibogaina nu e o pastilă-minune, dar poate declanșa începutul unui proces profund de vindecare. Depinde mult și de pacienți, cât de mult își doresc să își schimbe stilul de viață”, a zis Malacara.
Efectele ibogainei asupra dependenței au fost descoperite în 1962 de tânărul Howard Lotsof, care avea pe atunci 19 ani și era dependent de heroină și alte droguri. La sugestia unui chimist pe care îl cunoștea, a consumat ibogaină. „Deodată, am realizat că nu simt sevraj de la heroină”, a zis el mai târziu. „Înainte, consideram că heroina îmi dădea liniște, dar deodată am realizat că era un drog al morții. Următorul meu gând a fost că prefer viața.”
În ciuda nenumăratelor filme care prezintă cazuri de oameni pe care ibogaina i-a salvat de dependențe (inclusiv unul care a apărut pe BBC), în ciuda atâtor studii științifice și teste, industria farmaceutică nu a susținut niciodată niște cercetări de calitate care ar putea aduce drogul în mainstream. În orice caz, subtanța e legală în Noua Zeelandă din 2009, după ce autoritățile au recunoscut că „s-a dovedit că ușurează sevrajul cauzat de opiacee”.
În clinică, în timp ce mă recuperam după trip, am început să citesc una dintre cărțile de pe măsuța de cafea: Heart Medicine: A True Love Story – Once Couple's Quest for the Sacred Iboga Medicine and the Cure for Addiction. E scrisă de Elizabeth Bast, al cărui soț, artistul Chor Boogie, a recidivat după ce se lăsase de mult timp de heroină și alcool.
Povestea lor culminează cu o ceremonie în Costa Rica, unde amândoi consumă iboga – planta din care e derivată ibogaina, care e considerată mai puternică decât derivatul. Am citit cartea dintr-o suflare.
AUTOAREA CU CHOR BOOGIE LA CENTRUL DE TRATAMENT. FOTOGRAFIE: PATRICK FISHLEY.
O săptămână mai târziu, i-am dat mesaj lui Bast ca să-i mulțumesc și să-mi exprim recunoștința, pentru că volumul scris de ea m-a ajutat să-mi procesez experiența psihedelică. Mi-a zis că, după ce a fost împreună cu soțul ei în Gabon și au deprins învățăturile triburilor Babongo, și-au deschis propriile lor centre de tratament cu ibogaină. M-a invitat să experimentez efectele plantei crude, neprocesate. Am acceptat.
În scurt timp, eram la centrul lor de tratament din Costa Rica și consumam un amestec scârbos de iboga și miere. Pe muzica triburilor gaboneze – care se spune că ajută la resetarea creierului – Boogie m-a ghidat într-o călătorie care a avut ca rezultat o conversație și o îmbrățișare cu mătușa mea care a murit acum niște ani, iar apoi a degenerat într-o stare de frustrare și paranoia. Se pare că sentimentele astea din mine mă împiedică să fiu fericit.
„Iboga poate conecta oamenii cu sufletul lor și cu rudele lor moarte. Te duce într-un punct în care primești răspunsuri pentru viața ta. Iboga trezește oamenii din Matrix, e ca și cum ai lua pastila roșie. După prima oară când am consumat-o, nu am mai avut nevoie de alcool, droguri sau cafea”, mi-a zis renumitul artist.
Succesul pe termen lung al terapiei cu ibogaină și iboga în ce privește depășirea dependențelor se situează între 50 și 75 la sută și depinde de calitatea integrării experienței și de numărul de tripuri. Totuși, e o mare diferență față de metodele tradiționale de tratare a dependențelor care au o rată de succes de doar zece la sută.
Fletcher Burdick a vizitat SoulCentro cu un an în urmă, în speranța că își va vindeca dependența de heroină cu care se lupta de la 17 ani. Pe parcursul unei perioade de 15 ani, încercase totul, inclusiv droguri psihedelice precum DMT sau mescalină. Fusese internat în mai multe centre de reabilitare și încercase tot felul de tratamente de dezintoxicare.
„Mi-a zis că mereu a vrut să evite realitatea, încă din copilărie, de când părinții lui au divorțat. Simțeam că mă sfărâm din interior. Mă temeam de moarte. Eram atât de deconectat de mine încât nu mai puteam suporta viața. Aveam cincizeci de kile, pielea gri, ochii încețoșați. Eram un dezastru umblător”, mi-a povestit el.
Burdick, din California, a zis că iboga i-a provocat o viziune care i-a permis să se uite în interiorul lui și să asiste la haosul, anxietatea și întunecimea din el. „După asta, medicamentul mi-a dezintoxicat total creierul și a făcut ordine în el. M-am simțit în sfârșit calm și liniștit, pentru prima oară în viața mea.” Un an mai târziu, după multă muncă de integrare și multă susținere din exterior, a rămas o persoană împlinită și mai fericită ca niciodată.
ALTARUL LUI CHOR BOOGIE DEDICAT IBOGAINEI, COSTA RICA. FOTOGRAFIE DIN ARHIVA LUI CHOR BOOGIE.
E unul dintre numeroșii americani care au recurs la acest drog psihedelic ca să scape de dependența de opiacee, pe fundalul unei crize groaznice de supradoze din Statele Unite. Anul trecut, peste o sută de mii de americani au murit din cauza supradozelor, majoritatea cauzate de opiacee sintetice. Dar atât iboga, cât și ibogaina, sunt clasificate în continuare drept substanțe periculoase, în aceeași categorie cu heroina și ecstasy.
Atât iboga, cât și ibogaina, au anumite riscuri clinice și unele persoane au murit după ce le-au consumat, din cauza aritmiei cardiace – dar asta numai în cazurile în care experimentul nu s-a desfășurat profesionist, sub monitorizarea unor doctori.
„Ibogaina are efecte clinice dovedite asupra dependenței fizice de opiacee și a dorinței de a consuma droguri”, a zis Kenneth Alper, profesor de psihiatrie și neurologie la Facultatea de Medicină din New York și autor al multor studii despre ibogaină.
„Mecanismul de acțiune al ibogainei nu e cunoscut, tocmai de asta e atât de interesantă această substanță. După părerea mea, e cea mai fascinantă paradigmă farmacologică a generației mele. Toate persoanele care au avut tripuri cu iboga văd recuperarea după dependență în termeni spirituali. Îl invocă pe Dumnezeu sau o putere spirituală mare”, a zis el.
Iboga și ibogaina mai trebuie să treacă prin niște teste riguroase până să ajungă legale în Statele Unite, dar, în prezent, un studiu al Universității Stanford despre iboga, care e în stadiul final, a observat influența drogului prin scanarea creierului în timpul tripului.
„Va mai dura până când vom înțelege cum funcționează ibogaina și vom dezvolta un tratament”, a zis Alper.
Savantul e sceptic că astfel de tratamente vor fi disponibile la scară largă, din cauza sistemului de sănătate și pentru că „astfel de tratamente necesită multă monitorizare și multe cunoștințe”.
Ce pot să spun e că și eu am avut o viziune profundă cu răstignirea lui Iisus, cu coroana de spini de rigoare. Poate că a fost doar o amintire dintr-un film – în orice caz, la cinci luni de la ceremonia finală, mă simt mai recunoscător ca oricând că sunt în viață.
