Pătratul Roșu e un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.
În iunie 2022, președintele Klaus Iohannis a promulgat o lege nouă pentru sistemul de învățământ care cuprinde și disciplina „Educație pentru viață”. Și ce viață ar fi aia fără sex? Tocmai d-aia va fi și un modul dedicat acestui subiect, oarecum. De la clasa a cincea până într-a doișpea vor fi derulate următoarele module: educaţie civică, sanitară, sexuală, pentru alimentaţie sănătoasă, pentru prim-ajutor, juridică, financiară, rutieră și civică.
Ce să mai, pe hârtie sună foarte bine și ai putea răsuflat ușurat: „Hai că o să învețe elevii și ceva util”. Legea a fost promulgată când ministru era Sorin Cîmpeanu. A demisionat în urma unui scandal de plagiat și a venit Ligia Deca. Dacă va rămâne sau nu până la începerea anului școlar 2023 – 2024 nu e cert. Dar nici nu contează neapărat ministrul, însă ar ajuta să fie unul care poate susține cu ceva programele de tipul ăsta.
În ceea ce privește educația sexuală, acolo sunt câteva mize clare: prevenirea transmiterii bolilor cu transmitere sexuală și sarcinilor la minore. Lucrurile nu vor funcționa bine din prima, asta-i cert. Dar poate fi un alt început, mai bun, pentru educație în zona asta. Legea 191 prevede însă acordul scris al părinților și reprezentanților legali ai elevilor și derularea acestui modul începând din clasa a opta. Nu i-au zis „educație sexuală”, ci „pentru sănătate”.
Dincolo de legi, miniștri și planuri pe hârtie, am vrut să aflăm de la oameni care s-au preocupat de educația de tipul ăsta cu sau fără dezlegare de la Parlament. Așa am ajuns să vorbim cu Irina Mateescu, moașă licențiată și vicepreședintă a Asociației Moașelor Independente, și Gabriel Brumariu, coordonator de proiecte pentru educație pentru sănătate în cadrul Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală.
Ei ne-au explicat în podcastul Pătratul Roșu cum poate fi făcută educația sexuală și ce impact pozitiv are, în ciuda credințelor strâmbe din societate. Aceasta nu se face doar dintr-o anumită clasă, doar la o anumită vârstă, și mai ales nu e doar despre sex. E despre consimțământ, prevenirea bolilor, sarcinilor și cunoașterea elementelor care compun sfera sexualității. Mai jos ai un fragment din episod.
De unde începe educația sexuală pentru elevi și cum ar ajuta să fie
Pătratul Roșu: Ce înghesuim în materia din școală pentru educație sexuală?
Gabriel Brumariu: Educația, ca să fie eficientă, trebuie să fie un lucru continuu. Dacă am ajuns deja în clasa a opta, să faci prevenție din spate, nu prea poți să te întorci în timp. Poți să vii cu niște informații care-i ajută pe ei, problema este că tu deja vii pe un teren unde nu există informațiile de bază și acolo deja s-au produs o grămadă de probleme. Vorbim de tineri care n-au știut să se protejeze, tineri care n-au știut să spună NU.
Într-o comunitate din Canada, prin educație sexuală, au reușit să scadă la zero cazurile de pedofilie. Unul dintre cele mai banale lucruri pe care le-au făcut printre altele a fost să numească organele – penis, vulvă, vagin –, copilul să știe că dacă vine un adult și îi spune pe stradă „vino să-mi atingi penisul”, el să știe despre ce e vorba. Și să știe că gura, sânii, vaginul, penisul sunt zone pe care cineva poate să le atingă doar dacă el spune da. Și că are dreptul și puterea să spună nu.
Împuternicirea asta pe care o poți face cu un copil de când este mic este extraordinară și de aceea e foarte dificil să te duci cu o materie direct în clasa a opta când foarte mulți și-au început viața sexuală, când nu știau de infecții cu transmitere sexuală, când n-au știut să se protejeze împotriva unei sarcini. Când n-au știut cum să se bucure, până la urmă, de sex.
Când o să se ajungă să se discute și de plăcere în România legată de actul sexual, atunci cred că o să fim foarte mulțumiți noi, cei care lucrăm în domeniu. Evident, poate-i dificil să discutăm și despre plăcere, dar măcar hai să discutăm despre responsabilitatea pe care noi, societatea civilă, dar mai ales statul, o avem de a crea o plasă de siguranță pentru acești tineri. Iar dacă plasa de siguranță o pui într-a opta, cad deja trei sferturi până atunci.
Și, totuși, dacă încercăm?
Irina Mateescu: I-ai pierdut pe mulți și asta ne arată statistica despre vârsta la care-și încep viața sexuală băieții și fetele în România. La 13 – 14 ani, două treimi din băieți și-au început viața sexuală, o treime dintre fete. Asta e o statistică oficială. Probabil suntem „mai bine de atât”. Și-aici există de multe ori vocea asta a decidenților „dar știți că ei așa vor, orice am face nu se poate, știți, vorbim de fapt de etnia romă, ea nu va face altfel că ăsta-i obiceiul lor”.
Nu este deloc adevărat, sunt tot felul de segmente de populație, de copii, de adolescenți, care-și încep viața sexuală de fapt fără să înțeleagă propriul corp, fără să înțeleagă dreptul de a spune nu și că-i vorba de o alegere în care sunt influențați. De ce? De locul în care se educă sexual.
Ei își fac educație sexuală, nu există niciun adolescent neinformat, dar nu sunt informați din locuri sigure și din locuri care să prezinte de fapt informații corecte bazate pe știință și dovezi.
Dar cum îi faci pe adolescenți să ceară ajutor?
Eu am fost în situația asta cu trupe de teatru care vorbeau despre sarcina la adolescenți sau abuzuri, au ținut spectacol cu tot liceul și-n situații destul de interesante, că era și psihologul școlii care ne încuraja să promovăm abstinența, directorul școlii la fel. Erau și profesori acolo. Lor le era destul de teamă să se exprime, fiind alături și „lupul”.
De multe ori încercam să creăm un cadru sigur. Pur și simplu să rog profesorii să iasă. Am făcut asta, n-am nicio jenă. Și-atunci adolescenții povesteau și de sarcina și avortul pe care l-a făcut colega și nimeni nu știe, nici părinții. Sau de faptul că fetele sunt forțate, împinse, să facă sex că altfel nu mai sunt în gașca care trebuie, nu mai sunt valide.
Ei chiar nu aveau uneltele cu care să lupte sau pe care să le folosească în tot peisajul ăsta pentru că așa merg lucrurile.
Apropo de plăcere, este exact educația din pornografie care ne învață că doar plăcerea bărbatului este importantă și doar în felul ăla. Și eu de acolo m-aș duce și i-aș întreba: la ce filme vă uitați? Ce vedeți pe TikTok, ce urmăriți?
Apropo și de cultura misogină care e super răspândită și pe TikTok, e ușor accesibilă, e atractivă, pentru mulți și chiar și pentru fete. Aș lua-o de acolo la vârsta aia, fără o construcție de siguranță, și a-i învăța pe ei să gândească singuri, să-și aleagă sursele de informare. Să știți că asta e o mare provocare, cum îți alegi sursele de informare.
Eu am provocarea asta și cu personalul medical pe care-l educ, unde te uiți up to date? Cum cauți despre alăptare, de exemplu? Aici, aici și aici. A, ia uite, astea-s primele surse de la lapte praf. Bravo! Ai găsit locul cel mai prost să te informezi.
Și-atunci cum pot găsi surse ok?
Vă dați seama dacă-n domeniul ăsta și cu oameni care au absolvit studii medicale, le este foarte greu să se informeze. Dar un adolescent care-i expus în clasa a opta la o informare corectă pentru prima dată în viața lui. Deci trebuie să luăm: cum te informezi? Cum vezi relațiile? Pentru că au întrebări despre relații la vârsta aia. Dacă nu sunt ei într-o relație sau n-au fost, au exemplul ăsta în jurul lor la tot pasul și aș lua-o de la realitatea în care sunt. Și-aș încerca să nu fie de față profesori sau adulți de care se pot închide. Sau să-i rogi să trimită chestii anonime, să vezi acolo întrebări.
Noi am avut într-o comunitate o femeie de 22 de ani la al patrulea copil care afla pentru prima dată că ea poate preveni sarcinile. N-a auzit de contracepție în viața ei până la momentul ăla. Despre asta vorbim.
Gabriel: Sau situații în care folosești nu știu ce șervețele pe post de contracepție. Asta am întâlnit într-o școală din județul Tulcea. Erau convinși. Știau mulți de treaba asta. Am crezut că o fi vreo glumă, ceva. Nu, era un lucru serios.
Ce alte lucruri din sfera asta ați mai descoperit în școlile în care ați mai fost?
Gabriel: Sunt situațiile în care ești chemat disperat de conducere: „Avem sarcini la adolescente, veniți să ne salvați!” Sunt foarte multe povești. Sunt povești cu sarcini adolescentine, infecții cu transmitere sexuală. Dar cel mai bun exemplu este diferența între băieți și fete. Educația sexuală este musai să fie făcută împreună și pentru băieți.
Am fost într-o clasă numai de băieți, pentru că era dintr-un liceu de rugby din București, și le-am început prezentarea cu ciclul menstrual, menstruație, concepție, sarcină, ca să-nțeleagă ce se întâmplă. Credeți-mă că nu mi s-a întâmplat în nicio clasă să sară pe mine și să nu pot să plec nici după ce s-a sunat, erau: „Stați și următoarea oră! Vă rog frumos! Aoleu, ce am făcut! Ce situație! Dacă știam?!”.
Tinerii, adolescenții au nevoie de informație ca de aer și de informație corectă. Nimeni nu-și dorește să aibă probleme, să se simtă rău. Copiii ăștia nu-s chiar atât de nebuni. Sunt destul de responsabili și dacă ar putea și dacă ar ști cum ar fi mult mai responsabili decât sunt deja. Problema e că nu au informații, nu au încredere.
Noi când mergeam cu teatrul social aveam patru sesiuni. La prima abia se ridicau sfios cu o mână din spate, hai să fiu și eu voluntar. Mă rugam de ei. La a doua deja era plin. La a treia nu știam pe cine să scot. Era o bucurie. Tot timpul era așa. Trebuie să prindă încredere în omul care vine în față. Să nu te educe prin abstinență când ei știu și văd. Ce abstinență?! Că toți ăia și-au început viața sexuală. Asta e realitatea.
Poți urmări Pătratul Roșu pentru și mai multe informații și explicații la dilemele tale pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.
