Cool Stuff

De vorbă cu trupa „Calea Victoriei”: „Ne dorim să scriem o muzică ce îi face pe oameni sa rezoneze cu trăirile noastre spirituale”

Calea Victoriei este o trupă din București care cântă sub pământ românesc, adică underground, dar nu-i veți găsi la metrou, ci printre ruinele Centrului Vechi, după cum ei singuri se descriu.

Povestea lor a început în 2011 și a inclus o serie de căutări și experimente care i-a adus în formula actuală.  Stilul muzical poate fi definit ca „rock alternativ”, deși atinge și influențe, precum funk, jazz sau bossa nova. Primul single Time to Be, a fost lansat în luna decembrie 2022 pe toate platformele de muzică și pe Youtube, fiind prima înregistrare în limba engleză a trupei.  

Iată ce ne-au povestit: 


Care e componența trupei Calea Victoriei în 2023?

Formația „Calea Victoriei” a luat naștere în urmă cu zece ani, la inițiativa Ioanei și sub îndrumarea lui Andrei, la scurt timp ni s-a alăturat Vlad, la chitară. După câțiva ani de căutări, am ajuns la formula actuală cu care suntem foarte fericiți: Evolet (Elena Violeta Popescu) – Voce, Ioana Amarița – Keyboards, backing vocals, Vlad Dumitru - Chitară, Sebastian Amarița – Tobe și percutie, Matei Dumitru – Chitară, Andrei Amarița – Bas, Chitară. 

Cum i-ați descrie stilul vostru muzical cuiva care încă nu v-a ascultat? 

Influențele noastre stilistice provin cel mai frecvent din Occident și se asimilează cu elemente de „(sub)cultură urbană”, atât de bine surprinse de formații precum „Timpuri Noi” sau „Firma”, daca ar fi sa ne raportam la muzica românească. Având ca premisă muzica britanică a marilor formații din anii ’60 ( Pink Floyd, Beatles) sau ’70 (Led Zeppelin), precum și a celor moderne ( Radiohead, Verve, Arctic Monkeys, Kasabian s.a.), curentul grunge, post-punk sau chiar funk (RHCP), încercăm prin fiecare piesă să  rezonăm cu aspirațiile celor care aleg să ne asculte și să le recreăm experiența călătoriei („trip” pentru unii) prin marele oraș cenușiu.


La ce lucrați acum? 

În fiecare săptămână, adaugăm, în studio, o cărămidă la fundația noului nostru album. Lucrăm împreună și studiem individual pentru a ne îmbunătăți actul artistic live, dar și pentru a crea noi piese. În februarie, vom lansa două piese: prima, intitulată „Falling for you” este despre emoția primei declarații de dragoste, care poate fi sau nu, împărtășită, iar cea de-a doua piesă abordează un subiect mai sensibil, consecințele invaziei Ucrainei, la care suntem cu toții martori sau victime colaterale. Versurile sunt o adaptare a poeziei lui Ion Minulescu – „Pelerini”. Așteptăm cu nerăbdare sa împărtășim aceste piese cu voi și sperăm ca emoția din spatele creației să ajungă până la publicul ascultător. 


Ce inspiră muzica voastră și cum v-ați format trupa?

Trupa s-a format acum mulți ani, mai mulți decât am vrea să recunoaștem și a inclus o serie de căutări și experimente care ne-au adus la formula și stilul actual. În primul rând, am căutat să găsim niște oameni cu aspirații comune, care să fie motivați doar de dorința de a crea un act artistic natural și sincer. Trecerea anilor ne-a apropiat mai mult și credem că este important să oferim publicului și o alternativă într-o Românie în care muzica s-a transformat din artă în industrie, iar compozitorii din creatori în producători. Trupa noastră se propune ca o alternativă pentru cei ale căror preferințe muzicale  nu se confundă cu „mainstreamul”.


Care este mesajul principal al albumului la care lucrați?

Fiecare piesă reprezintă un tablou diferit al realității care ne înconjoară. Mesajul nu este de fiecare dată același, însă o idee care transpare în toate cântecele noastre este că niciodată nu este prea târziu să îți îndeplinești visele. Nu e nimic în neregulă în a fi ancorat în realitate, atâta timp cât aceasta nu îți îngrădește năzuințele. Ultimii ani ne-au arătat că, de fapt, individul se află într-un conflict artificial cu modelul social, alimentat de fluxurile informaționale la care este expus. Astfel, el își pierde treptat identitatea care ajunge să fie „sintetizată” sub forma unor modele statistice sau inteligențe artificiale. Sensibilitatea rămâne doar un substrat latent, o zonă pe care încercăm să o accesăm prin muzica noastră.

Ce ați vrea să transmiteți publicului prin intermediul muzicii voastre?

Ne dorim să scriem o muzică ce îi face pe oameni sa rezoneze cu trăirile noastre spirituale. Fiecare piesă s-a născut dintr-un sentiment profund și autentic. Ne dorim ca din ce în ce mai mulți oameni să ne însoțească în călătoria prin acest oraș dual, un mic Paris profund alterat de urmele comunismului. Matricea emoțională a românilor are o profundă componentă culturală, iar radiografia ultimului secol ne arată cum zonele geografice ale României au preluat elemente din cultura internațională în detrimentul propriilor caracteristici.

Ceea ce însă nimeni nu remarcă este că Bucureștiul nu a avut niciodată o identitate clară, iar importanța crescândă a lui în raport cu provincia a influențat percepția colectivă a unei Românii în criză de identitate. În ultimii 20 de ani, regiunile s-au dezvoltat, chiar dacă inegal, iar legătura lor cu Capitala se desface pe zi ce trece, acest fenomen reprezentând însăși sursa declinului Bucureștiului. Tranziția continuă, fără lungi perioade de liniște, este starea din care încercăm să evadăm prin muzică.


Cum v-ați descrie relația cu cei care vă ascultă?

Oamenii pot fi mereu în căutare de spirite înrudite, care să rezoneze cu căutările lor perpetue și schimbările inerente vieții care sunt vizibile și audibile în creațiile noastre. Fiecare ascultător al nostru este prețios și important pentru noi, o persoană care ne-a ascultat muzica ne cunoaște deja mai bine decât mulți cunoscuți, fiind un prieten la distanță. Această impresie este comună multor artiști, cei pentru care creațiile reprezintă un mijloc de comunicare directă, în contrast cu sărăcia de expresie din contactele cotidiene, chiar și cu cei apropiați. Sperăm să avem din ce în ce mai mulți prieteni și ținem legătura cu ei prin paginile noastre de socializare și pe toate platformele online de muzică disponibile în România.

Ce alte influențe artistice aveți în afara muzicii?

Inspirația poate fi găsită în toate aspectele lumii care ne înconjoară. În fiecare săptămână ne propunem sa participăm cel puțin la un eveniment artistic. Avem multe de învățat din orice act artistic, fie el și mai puțin reușit, atâta timp cât este un demers sincer.

Pentru un gen muzical care folosește textul ca mijloc de expresie secundar, cea mai importantă legătură este cea cu literatura, cu poezia, cu filosofia. Textele marilor noștri poeți sunt o sursă de muzicalitate a limbii și simpla lor lectură, la un nivel mai intens, poate induce o inspirație, o idee muzicală ce poate fi ulterior dezvoltată. Uneori este preferabil să compunem o astfel de piesă, în opoziție cu ceva inspirat din cotidian, ceva ce ar evoca senzații negative celor ce ne ascultă și au avut experiențe similare. 


Puteți să ne spuneți despre procesul creativ în crearea unui nou cântec sau album?

Începutul este întotdeauna diferit, în funcție de cine creează motivul generator, sursa de inspirație sau maniera în care ia naștere o nouă piesă. De cele mai multe ori se pornește de la un riff instrumental, apoi se face un pic de brainstorming și se decide direcția în care va merge piesa, stilul și nu în ultimul rând, subiectul pe care îl vor aborda versurile. Apoi, mergem în studio, de multe ori suntem exagerat de perfecționiști și procesul este unul laborios, se înregistrează multe variante până când, într-un final, sunt mulțumiți toți membri formației de rezultat. În faza de masterizare, putem avea confirmarea unei piese reușite sau putem descoperi că am pierdut esența lucrurilor bune de la care am pornit, printre multe aspecte tehnice, și asta poate determina reluarea procesului creativ. Nu ne-am confruntat niciodată cu lipsa materialului, dar am dorit un rezultat maximal pentru fiecare piesă, lucru care are implicații materiale în procesul de producție și încetinește masiv fluxul de piese noi. Cantitatea în defavoarea calității este exact principiul de care vrem să ne disociem, nu avem casă de discuri care să ne pună o presiune suplimentară și atunci putem crea în ritmul nostru tipic latin, mai relaxat, dar cu multă pasiune. 


Care sunt versurile voastre preferate?

Vom aminti începutul primei strofe dintr-un cântec ce va fi lansat anul acesta cu titlul „Expirat”.

„Întâi am vrut să merg desculță pe stânci
Și m-am tăiat și am ajuns pe brânci,
Dar ca să zbori...
Nu e destul să te arunci!”

Aceste versuri le-am scris nu cu Icar în minte, ci cu toți cei care și-au pierdut speranța, iar unii chiar mai mult de atât. Pentru ei va fi următorul nostru material, compus din piesele pe care le vom prezenta de-a lungul anului.

Care este cel mai mare vis al trupei voastre și cum credeți că îl puteți realiza?

Visul nostru probabil nu este foarte diferit de cel al multor artiști care apucă drumul sinuos al industriei muzicale. Ne dorim cât mai multe concerte, piese finalizate și oameni care să rezoneze cu muzica noastră. 

Un vis mai ieșit din comun ar fi să concertăm la amfiteatrul din Pompei, alături de David Gilmour. Peste toate rămâne însă aspirația de a produce muzică din suflet. 


Ce alte proiecte sau activități aveți în afara trupei?

În ultima vreme, toate energiile noastre creatoare sunt concentrate in proiectul Calea Victoriei, iar spațiul nu ne-ar permite să detaliem toată sfera activităților noastre, amalgam neomogen care l-ar face pe Leonardo da Vinci să pară un banal decrepit.

Vrei să fim prieteni?

Abonează-te și rămâi conectat cu cele mai hot subiecte din muzică și entertainment.