De vorbă cu Erika Isac: „Acum, muzica și hiturile sunt în mod direct dictate de social media”

Erika Isac este una dintre cele mai fresh apariții din industria muzicală din România.

Cu o experiență de peste șapte ani în industria muzicală, Erika Isac a participat de-a lungul timpului la mai multe talent show-uri și e pregătită să demonstreze că merită să fie pe cele mai mari scene ale lumii.

Erika își construiește și o bază de fani, colaborări precum ,,4 dimineața”, cu Marko Glass, sau ,,Sugar”, cu Theo Rose, fiind bine primite, mai ales în mediul online. De asemenea, Erika a lansat alături de ADI și un material mai complex,  EP-ul „11”, care a fost foarte bine primit pe platformele de socializare.

Recent, Erika a lansat alături de Berechet piesa „Ferrari”, piesă extrasă de pe soundtrack-ul filmului de succes ,,Haita de acțiune”. De asemenea, piesa „Tap Tap”, prezentată în avanpremieră la Urbanist Sessions, s-a bucurat de un succes mare pe platforma TikTok.  Iar ultimul său single, „Femei”, a strâns în doar 4 zile aproape un sfert de milion de vizualizări pe YouTube. 


Cum a început pasiunea ta pentru muzică? E ceva ce regreți că n-ai făcut mai devreme în cariera ta? 

Pasiunea mea a început de foarte mică. Cânt de la vârsta de 6 ani. Am mers prin multe concursuri, spectacole, turnee și dorința de a face o carieră din muzică a venit de la sine.

Regret că n-am început să compun de mai devreme. Nu aveam resursele necesare să fac asta, în sensul că nu m-a împins nimeni și nici eu n-am avut inițiativă.

Care sunt sursele tale de inspirație? 

Păi, încerc să fac muzică relatable, atât pentru mine, cât și pentru public. Sursele de inspirație sunt multe: poveștile mele, poveștile prietenelor mele, citate etc.

Cum ți-au influențat cariera participările la show-urile de talente și care a fost cel mai memorabil moment de la o astfel de competiție?  

Cu siguranță participarea la concursurile televizate m-a călit pe cât se poate. Am învățat multe și m-am maturizat de fiecare dată. Ce mă bucură este că după fiecare show am schimbat ceva la comportamentul meu, în bine. Obișnuiam să fiu mai acidă, mai irascibilă. Am potolit latura asta a mea, poate și datorită vârstei. 

Cele mai memorabile momente sunt, bineînțeles, cele mai triste. Am tras mult de mine și de emoțiile mele interioare, ca să nu cad. Am descoperit că sunt mai emotivă decât am lăsat să pară vreodată. 


Cum descrii stilul tău artistic și cum crezi că acesta se diferențiază în contextul industriei muzicale din România?

Cred că mă diferențiez puțin prin personalitate și stil. Sunt destul de nebună și naturală. Cred că „naturală” e ceva ce mă descrie cel mai bine. Mă mândresc cu faptul că sunt un om foarte asumat, cheers mom and dad. Astfel că mă îmbrac cum vreau eu, provocator de multe ori, și fac și ce muzică vreau eu. Provocatoare de multe ori.

Care a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai întâmpinat în cariera ta și cum ai depășit acest moment? 

Încrederea de sine, cred. Nici măcar nu realizăm cât de mulți dintre noi ne confruntăm cu problema asta. Neîncrederea de sine este cauza multor probleme comportamentale, reacții, emoții nejustificate, în aparență. Încă mă confrunt cu asta chiar dacă, da, da, știu, nu pare.

Spuneai la un moment dat că sănătatea mentală este foarte importantă și că îți dorești să vorbești cât mai deschis despre asta în spațiul public. Povestește-ne un pic despre acest lucru și despre cât e de important ca artiștii să nu evite acest subiect doar pentru a-și păstra imaginea perfectă de pe Instagram. 

Anxietatea mea a început pe la 16 ani. La momentul respectiv nu știam ce este. Credeam ca îmi este doar “rău”. Apoi, de-a lungul anilor, a venit în valuri, mai mari, mai mici, mai tumultoase. Când nu s-a mai putut, am început să fac terapie. Mai exact, în urmă cu un an. Am avut un diagnostic clar de sindrom anxios-depresiv. Practic, anxietate severă, cu somatizare cu tot. De acum un an sunt mult mai bine, dar nu 100% încă. 

Sfătuiesc pe toata lumea să aibă grijă de sufletul lor și să-i acorde mai multă atenție. Sănătatea psihică este în mod evident problema principală de sănătate a generației mele, sau a secolului, nu știu exact. Dar este ignorată și de multe ori luată în râs. E, de fapt, o problemă foarte serioasă. Am avut momente de-a lungul ultimului an în care pur și simplu nu doream nimănui ce simt eu. Speram să se termine odată și să nu mai simt vreodată așa. Din fericire, cu multă răbdare, privesc situația cu mult mai multă înțelepciune acum și știu să-mi controlez anxietatea. Dar tot nu doresc nimănui haha.


Faci parte dintr-o generație care a crescut cu rețele de socializare și cu smartphones. Cum crezi că influențează social media muzica, felul în care se face muzică, temele abordate sau stilurile?  

Acum, muzica și hiturile sunt în mod direct dictate de social media. Într-un fel e tare, oferă artiștilor mici șansa de a li se viraliza o piesă, fără să aibă o mare casă de producție în spate, cu o echipă de 200 de oameni. Șansele devin egale și mi se pare tare de tot. Temele pieselor mi se pare ca nu s-au schimbat, noi, oamenii, avem aceeași problemă dintotdeauna: dragostea. În plus, a mai venit trap-ul, dar care, în termeni mai puțin poetici, abordează aceleași subiecte ca rap-ul old school.

Privind în urmă, la evoluția ta, cum crezi că mediul artistic românesc ar putea oferi mai multe oportunități artiștilor în devenire?

Eu am avut parte de oportunități, pentru că m-am zbătut mult. N-am fost descoperită pur și simplu și peste noapte am devenit Madonna. Am mers la concursuri sperând să mă observe cineva, am cântat la evenimente până m-am plictisit, așa că, la un moment dat, lucrurile s-au legat și mi-a oferit și mie cineva niște atenție. Dar surpriză, tot n-am devenit Madonna, așa ca am început să compun încontinuu, să îmi gândesc clipurile video, ținutele, conceptul show-ului live, promovarea social media. 

Ideea e că trebuie să muncești și să te zbați, mult.

Ce urmează pentru Erika Isac? 

Sincer, nici eu nu știu. Intru clar și pe zona urbană, dar tot ramân la pop. Compun în continuare și vedem ce piese vor ieși. Important e că urmează. Ce urmează, vom descoperi împreună.