de OLiX
Urmăresc de câțiva ani buni evenimentele Tomorrowland, ascult seturile DJ-iilor care pun muzică la festival, dar nu cred că mi-aș fi imaginat că o să ajung acolo prea curând. Dar iata că minunea s-a întâmplat!
Acum câteva săptămâni m-a sunat o colegă să-mi spună că cei de la Mazda caută un jurnalist pe care să-l trimită la Tomorrowland și că s-au gândit la mine. Nu vă puteți imagina bucuria din sufletul meu în momentul respectiv și cât de mult am așteptat ziua de 24 iulie când aveam zborul spre Belgia.
La aeroportul din Bruxelles m-a așteptat un „vip shuttle” de la Mazda, care m-a dus către hotel, unde urma să mă odihnesc până a doua zi. Dar pentru că am ajuns de dimineață, am decis să iau centrul Bruxelles-ului la pas și așa am ajuns (conform telefonului) să fac vreo 14 km, pe jos, prin capitala Belgiei. Am mâncat vestiții cartofi prăjiți belgieni, am mancat și o, la fel de vestita, vafă cu căpșuni, ciocolată și frișca și, desigur, dacă tot eram in Belgia, am savurat și o bere. :)
Seara, la hotel, m-am întâlnit și i-am cunoscut și pe ceilalți jurnaliști veniți din toată Europa pentru a lua parte la Tomorrowland.
Sâmbătă, după un mic dejun copios, ne-am suit într-un mare autocar și am plecat spre sediul Mazda Logistics. Acolo am aflat că Mazda este unul dintre principalii parteneri ai evenimentului Tomorrowland pentru felul în care alege să recunoască spiritele libere și persoanele care trec limita convenționalului.
În jurul orei 14, grupul nostru a ajuns la Tomorrowland. Știam că sunt 15 scene, așa că mi-am dorit să-mi fac timp să le vad pe toate. Zis și facut, am luat la pas, pozat și filmat tot festivalul.
Chiar dacă era ora prânzului, am găsit zeci, respectiv sute de oameni adunați în fața scenelor mai mici și mai mari din perimetrul festivalului. La fiecare scenă era un alt gen de muzică, un alt decor, dar aceiași oameni veseli și puși pe distracție!
M-am bucurat să văd oameni costumați în Batman, Superman, Ștrumfi sau Moș Crăciun. :) Erau zeci de persoane care fluturau steagul țării pe care o reprezentau.
Am rămas impresionat de organizare. În primul rând, la intrare, în functie de biletul pe care îl cumpărasei, primeai o brățară electronică (sub forma unui ceas de mână) de culori diferite. Această brățară ți-o puteai încărca de acasă cu bani pe care, mai apoi, să-i folosești la festival pentru a-ți cumpăra de băut și de mâncat. La fel puteai să-ți încarci brățara și la festival. O chestie care mi s-a parut interesantă a fost că toate prețurile erau în „perle”, nu în euro sau dolari, iar rata de conversie era 1 pearl = 1.53846 EUR.
Bun, să trecem de perle și să vă spun că atunci când am ajuns la festival am văzut chiar la intrarea principală un loc „Lost & Found”. Acolo era o mare coadă de oameni care probabil își pierduseră tot felul de lucruri sau care le găsiseră.
Apoi ajungeam într-o zonă cu tot multe magazine, mâncare, băuturi, gadgeturi, materiale promoționale și, desigur, un mare punct info, de unde puteai afla orice și primeai și o hartă a festivalului.
M-am pus la o coadă să-mi cumpăr ceva de băut și am rămas uimit să văd că nu am stat mai mult de 3-4 minute, servirea fiind foarte rapidă. La mâncare, uneori, trecea mai mult timp, dar asta pentru că unele genuri de mâncare nu se făceau chiar pe loc și dura prepararea.
Am rămas plăcut impresionat să observ că printre miile de oameni care se plimbau între scene și locurile cu mâncare sau băutură erau și foarte mulți care mențineau curățenia. Nu stiu dacă erau voluntari sau nu, dar faptul că se aflau acolo mi-a lasat un sentiment frumos.
De asemenea, pentru a nu se crea îmbulzeală inutila, erau zone pe care puteai merge doar într-o singură direcție. De exemplu, la o scena, erau 2-3 zone pe unde puteai ajunge si alte 2-3 zone pe unde puteai pleca de acolo.
Înca o chestie organizatorica foarte tare este faptul că oamenii care plătisera bilete VIP nu stăteau în primele randuri, ci undeva în spatele mulțimii, la înălțime, în niște containere imense trasformate în lounge-uri. În lateralul unuia dintre lounge-uri erau chiar și 4 jacuzzi-uri :) Oamenii care stăteau în aceste zone VIP aveau difuzoare suplimentare, băutură și mâncare incluse și sunet foarte clar, deoarece li se aduseseră boxe speciale. Deci, dacă voiai să ajungi în fața scenei, nu aveai nevoie decât de un bilet normal, nu de vip, golden circle și alte ciudatenii. :)
Scena principală era imensa și la fel de mare era și spatiul din fața ei. Cred că încăpeau acolo câteva zeci de mii de oameni. Sâmbăta am apucat să-i văd pe Otto Knows, Deorro, Blasterjaxx, Dillon Francis, Yves V, Martin Garrix, Armin van Buuren, Dimitri Vegas & Like Mike si Axwell Λ Ingrosso. Fiecare dintre ei a avut câte un set de 60 sau 75 de miunte, iar acestea conțineau piese și remixuri în premieră presărate cu o grămadă de efecte speciale (foc, artificii, lasere, co2 sau lumini).
În mulțime m-am întâlnit și cu o gașcă de români care fluturau steagul României până în primul rând. Am aflat de la ei că erau din Baia Mare, dar locuiau în Londra.
La Tomorrowland 2015 am înțeles că s-au vândut toate cele 180.000 de bilete disponibile în prima oră. Pe lângă biletele simple și cele VIP, existau și tichete prin care aveai cazare inclusa sau acces la campingul Dreamville care se afla imediat lângă festival.
Sper să vă placă pozele incluse și să vă transmită și vouă atmosfera nebună a festivalului! Îmi doresc să ajung și anul viitor acolo, dar până atunci pot doar să le mulțumesc prietenilor de la Mazda că mi-au oferit posibilitatea de a avea această super experiența la Tomorrowland 2015.
