de Marius Ghenț

Românii au un stil ciudat de a vedea lumea din jur. Ne urâm aproapele, dar ne iubim orașele. Locul unde ne-am născut e mai important decât oamenii care stau în el. Tipul ăsta de patriotism local ne face incredibil de sensibili atunci când cineva se leagă de orașul nostru, dar și foarte mândri.

E un sentiment de iubire oarbă care oscilează între patologic și pur și simplu straniu. Suntem gata să ne apărăm orașul, și să convingem pe oricine că la noi apa are gust mai bun decât apa lor. Și o facem în cele mai dubioase feluri. Spre exemplu, unele persoane promovează urbea lor prin piese în care ne spun că paradisul e în ograda lor asfaltată.

Am ascultat mai multe astfel de manifestări „artistice". Voiam să văd dacă o piesă mă poate convinge să vizitez un oraș din România. N-a ieșit prea bine.

Junior High – Bucharest Girls (București)

Sunt foarte multe piese oribile dedicate Bucureștiului, inclusiv chestia asta, care te îndeamnă să zâmbești și să iubești ca un lobotomizat pe străzi, dar am decis să-l aleg pe Junior High, acest Justin Bieber din Berceni. El s-a decis să ne promoveze urbea prin femeile din mijloacele de transport în comun. Nu o să vezi bețivi care strâng de flacon mai ceva ca politicienii de putere, o imagine mult mai adevărată a societății noastre, dar, mă rog, dacă asta e ideea lui Junior High...

Dacă e să ne luăm după povestea videoclipului, în București poți să intri în fiecare autobuz care circulă noaptea și să găsești pițipoance care se freacă de bară pentru un bilet de o călătorie. O piesă cântată în engleză, să atragă turiștii străini. Că românii din alte locuri știu bine că nu au ce face în Capitală.

Cel mai praf vers: Mama you're next / cause I'm looking for sexy gi-gi-gi-girls in Bucharest.

Compact C - No, Hai la Cluj (Cluj)

Piesa asta deja are un avantaj peste celelalte dedicate Clujului, pentru că în titlu apare interjecția „No", folosită de ardeleni la începutul fiecărei propoziții, dar și la finalul ei. Poți să ai chiar o conversație întreagă cu un ardelean folosind doar „no", în funcție de limbajul corpului și de expresiile feței.

Mesajul e cât se poate de evident: Hai la Cluj. Direct, puternic și convingător. Versurile sunt excelente, și spun povestea pătrunjelului care ajunge până la puță, soarta tragică a „fetei lui popa Matei" și de ce baba nu ar trebui să fugă de drugă. Restul piesei e dezastru, și, no, nu prea cred o să vin la Cluj.

Cel mai praf (sau bun, în funcție de ce simți al umorului ai) vers: Fata lui popa Matei / S-a urcat la noi în tei / Și s-a rupt creanga cu ea / Și-a căzut în scula mea.

Mark – Orașul de pe Bega (Timișoara)

Prima parte a piesei nu are legătură cu Timișoara, dar recuperează spre final. Aparent, pentru Mark, orașul de pe Bega nu e nasol, dar nici nu spune de ce. Tot ce face e să zică că e visător ca Osbourne Ozzy, pentru că are el o piesă despre vise. Ce? În primul rând, cred că e pentru prima oară, în istoria lumii, adică, când cineva spune „Osbourne Ozzy". Și de ce dracu ai compara orașul cu el? Ozzy e un bătrân care a luat atâtea droguri la viața lui, încât acum vorbește, arată și e, în general, o mumie în carne și oase.

Habar nu am de ce Mark și-a numit piesa „Orașul de pe Bega", dar poate chiar ăsta e misterul. Pentru că nu spune nimic despre oraș, ascultătorul va dori să vină să vadă ce se întâmplă în capitala Banatului. Dacă asta a fost intenția, nasol: a eșuat.

Cel mai praf vers: Orașul de pe Bega nu e negativ / Visător ca Osbourne Ozzy, pozitiv.

Hodoronc Tronc – Viața-n Brașov (Brașov)

Nu te aștepta să înțelegi mare lucru din viața din Brașov dacă asculți „Viața-n Brașov". De fapt, nu te aștepta să înțelegi nimic. Solistul cântă atât de prost și de repede, încât singurul lucru inteligibil e refrenul. Dar și ăla cu greu. Ai crede că Brașovul e un oraș în care haosul domnește, și toată lumea se luptă pentru supraviețuire folosind toate metodele posibile.

Poliția a capitulat în fața mulțimii, primarul e răstignit în fața Bisericii Negre, apa potabilă e un lux și schimburile de bunuri se fac prin găini și carne de șobolani. Cum, au ai vrea să vizitezi un astfel de loc?

Cel mai praf vers: AOMFKDSFNASLDFNALEWNTSDGNVIAȚA-N BRAȘOV!

Alexsay cu Legee și Antid8t – Bacăuwood (Bacău)

Din titlu ne dăm seama că Bacăul se vrea un fel de Hollywood al României. Cu toate că cel mai faimos român din oraș a fost George Bacovia, care a scris toată viața lui despre cât de nasoală e viața. Dar autorii nu se opresc aici. Continuă să compare orașul cu Miami, Las Vegas și Los Angeles, ceea ce mă face să cred că nu au ieșit niciodată din Bacău.

Aici găsești „tocuri înainte care umblă după portofel", „foști interlopi" și „moldovence rele". Absolut nimic din piesa asta nu mă face să vizitez orașul. Refrenul cu auto-tune e atât de haios, încât o să te facă să scuipi cafeaua pe nas. Cel puțin eu asta am făcut.

Cel mai praf vers: Relaxează-te, cămașa arunc-o / Aici e Bacău, o facem ca-n Bacău beach.