de Andy Jones
Stau întins pe spate, mă uit la luminile din tavan și fac exerciții de respirație - genul de mișcări lente și liniștitoare pe care le fac viitoarele mămici. Am mintea golită de gânduri și mă simt pe jumătate la un curs de yoga, pe jumătate la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi.
E prima mea ședință la un centru de tratare a dependenței de tehnologie din vestul Londrei, spitalul Nightingale. Dacă simți nevoia compulsivă să-ți verifici telefonul sau să te uiți la filme porno pe internet, probabil faci și tu parte din acest club. Poate agrava depresia, cauzează insomnii, te face anxios și îți vine să te izolezi de societate, chiar dacă ești conectat la restul lumii 24 de ore din 24. La clinica Nightingale, ca să te ajute să scapi de aceste obiceiuri, medicii îți restartează programul de somn, regimul, viața sexuală - cam totul. Mi-au zis că, fără să-mi dau seama, holbatul la ecrane mi-a distrus viața.
Spitalul Nightingale a primit până acum o grămadă de persoane, de la celebrități la corporatiști și copii. Din nefericire pentru cei din generația click, dependența de tehnologie e viciul cu cea mai rapidă dezvoltare, după cercetările consultanților de la Nightingale. Un studiu al cercetătorilor din Hong Kong a raportat că șase procente din populația globului suferă de dependența de tehnologie, dar un consultant de la Nightingale mi-a spus că până la 70 de procente din populația marilor orașe din Marea Britanie suferă de asta fără să-și dea seama.
„Tratez CEO de la companii de IT care funcționează ca niște androizi - își tratează nevestele ca pe niște angajați, latră la copii", mi-a zis fizioloaga și experta în somn Nerina Ramlakhan.„Nu au viață sexuală, nu au parte de intimitate. Nu fac mișcare, nu socializează, rezistă cu cafea, țigări și băuturi energizante. Sunt atât de conectați la dispozitivele lor încât nu-și fac timp să bea sau să mănânce."
Exteriorul spitalului Nightingale.
Groaznic, parcă vorbea despre mine. Sunt clar în tabăra dependenților de digital. În fiecare zi mă trezesc și verific pe telefon știrile, mailul, apoi Facebook și Twitter. Până la micul dejun, deja le mai verific odată. Iar ciclul continuă cât e ziua de lungă. Ajung la muncă. Îmi verific telefonul. Mă duc la budă. Îmi verific telefonul. Îmi verific telefonul până și în timp ce frate-miu și soția lui își spun jurămintele de căsătorie. Uneori o pun pe mama pe speaker ca să pot naviga fără scop pe site-uri. Iau telefonul și la duș uneori, să știu sigur că e lângă mine. Și nu mai vorbesc despre celelalte ore în care stau la laptop, cică în scopuri de muncă. De fapt, problema mea cu tehnologia e atât de gravă încât Ramlakhan mi-a zis că dacă ar fi s-o comparăm cu dependența de alcool, ar însemna să beau două sticle de vin în fiecare noapte.
Chestia nasoală e că îmi găsesc justificări pentru acest comportament prin faptul că toți colegii de muncă sunt la fel de rău ca mine. Deși mulți dintre noi avem nevoie de telefon la muncă, doctorii de la Nightingale spun că pentru unii a devenit un fel de cârjă. Dr. Richard Graham a înființat centrul de tratament acum cinci ani și a tratat deja peste trei sute de pacienți. Mi-a zis că telefoanele, tabletele și rețelele sociale ne dau un sentiment de entuziasm pe termen scurt de care devenim dependenți, la fel ca și drogurile. „Ne bucură când primim un like, un comentariu sau un mesaj. E incredibil de ușor să simți că ai nevoie de această gratificare instantă prin telefon sau laptop. De asta sunt atâția oameni care își verifică dispozitivele constant."
***
Tratamentul la clinică nu e cum mă așteptam. Nu știu exact la ce mă așteptam, la oameni legați de pat ca să nu ajungă la telefoane? O zonă de joacă enormă fără tehnologie? De fapt, fiecare ședință decurge în camere liniștitoare zugrăvite în albastru deschis și te ajută să îmbrățișezi singurătatea și contemplarea și să-ți dai seama de ce te ascunzi de viață în spatele monitorului. Bineînțeles, n-ai voie să dai sms-uri sau să te uiți la meme-uri cu o privire goală/
Spitalul Nightingale nu mi-a permis să intervievez alți pacienți, dar am reușit să găsesc online o altă persoană dependentă de tehnologie care s-a tratat cu ajutorul doctorului și a unui psihiatru.
Hannah (nu e numele ei real), 33 de ani, are un fiu în vârstă de doi ani și locuiește în Londra. A avut și alte dependențe – fumat și droguri – dar nevoia de tehnologie a fost cel mai greu de controlat. Sunt o mamă singură cu copil și mă simt îngrozitor de singură tot timpul", mi-a zis. „Nu am bani ca să fac alte activități distractive și nu pot pleca din casă din cauza copilului. Internetul, Facebook-ul, Twitter-ul și site-urile de shopping îmi distrăgeau atenția de la viața mea tristă. "
În scurt timp, problemele i s-au agravat. „Mă simțeam bolnavă și vulnerabilă dacă nu aveam un dispozitiv în mână. Mă trezeam că sunt pe Facebook la 4 dimineața și mă întrebam ce dracu ' fac acolo. Dacă bebelușul plângea, mă enervam dacă mă întrerupea din cine știe ce activitate online. Când mi-am spart iPad-ul, am fost atât de furioasă încât m-am speriat de mine însămi și am căutat ajutor. Am luat somnifere, am făcut terapie și am renunțat la toate gadgeturile. Mi-am făcut abonament la bibliotecă la cinci luni după asta."
