de Denis Batiescu
Neîndemânarea este unul din lucrurile pe care aș vrea să le schimb la mine dacă aș putea. Tot timpul mi s-a părut că e un oarecare paradox în ceea ce privește faptul că reușesc să scap lucrurile pe jos, să mă accidentez și cu toate astea să îmi placă și să mă descurc la făcut tot feluri de chestii handmade, de la bijuterii până la semne de carte și alte accesorii.
Am început să cred că ține de psihic, de faptul că sunt sau nu în public, sau din cauză că trebuie să fac un lucru pe care nu îmi doresc să îl fac în mod special ( de exemplu, spălatul vaselor). Și, ca să înțelegeți că nu vorbesc din cărți, o să vă povestesc despre câteva din multele dăți când am făcut-o lată.
1. Când am mers la supermarket, sau la magazinul din colț, știți voi, chioșcul ăla unde te duci să iei un bidon de suc cu 5 minute înainte să închidă:
Am scăpat de atât de multe ori produse pe jos, nici nu am mai ținut numărătoarea, dar cel mai jenant lucru care mi se întâmplă e să las portofelul deschis și să îmi pice toate monedele pe jos, fix când sunt la casă și plătesc... Iar în spatele meu sunt încă vreo 5 persoane.
2. Când m-am trezit prima și am vrut să fiu silențioasă:
Da, știu, previzibil, dar m-am lovit de fiecare obiect din cameră, am căutat disperată cheile peste tot, și am dat un șut unui bidon gol de apă. Colegele mele nu au apreciat prea mult felul în care le-am trezit.
3. Când am fost la cumpărături:
Aici mă refer strict la haine. Și nu știu dacă e vorba doar de mine, sau asta li se întâmplă tuturor, dar pur și simplu trec pe lângă umerașe, iar în urma mea e dezastru. Imediat după asta mă uit împrejur, pun umerașul la loc și mă comport ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
4. Când am fost în căutare de cărți:
Da, iubesc cărțile, și îmi place să îmi petrec timpul în librării, dar se pare că librăriile nu mă iubesc așa de mult pe mine. Sau poate cărțile mă iubesc atât de mult încât vor să le iau pe toate acasă. Pot să zic doar un lucru: Nu a fost o vizită într-o librărie în care să nu dau o carte pe jos. Atitudinea mea e identică cu cea de la 3. Act like nothing happened.
5. Când am spălat vasele sau când am vrut să le pun la locul lor:
Bine că mama nu face un caz din spartul farfuriilor sau al paharelor, și îi place să spună că cioburile aduc noroc, sau că suntem la o petrecere grecească.
6. Când am vrut să fac pe gospodina și să calc:
Ce-i drept încă mai fac asta, dar pot să spun că m-am experimentat. Sau că nu am reușit să îmi mai fac cicatrici mai mari decât cea pe care o am de ceva ani. Oricum ar fi, sunt încăpățânată și nu mă sperie pe mine niște haine și un fier de călcat.
7. Când am vrut să fiu războinică:
Am stat într-un pat supraetajat, dar în patul de jos. Iar la mine în pat era prietenul meu care mă tot sâcâia, așa că am vrut să îi arăt cine e șefa și să mă iau de el, dar am dat un cap de toată frumusețea în pat. Urmările nu au fost foarte grave, doar un cucui.
8. Când am vrut să gătesc:
Eh, gătit e mult spus, voiam să fac o salată de roșii și m-am tăiat la deget. Ai putea să crezi că asta li se întâmplă tuturor, dar mie mi se întâmplă mai des decât ar trebui.
9.Când am mâncat:
Și Doamne, mănânc mereu ! Și nu o să îți vină să crezi, dar mai ales când decid să mănânc în oraș am toată fața plină de mâncare și îmi pătez și hainele. Și niciodată nu sunt pete mici, puțin vizibile. Persoanele care sunt cu mine ori se prefac că nu mă cunosc, ori râd de mine.
10. Când am vrut să fac caramel:
Warning ! Asta o să doară... Am reușit cumva să vărs tot caramelul pe care l-am făcut pe palma mea dreaptă. A fost urât, atât de urât încât am dormit toată noaptea cu mâna într-un bol plin cu apă rece, iar dimineața mâna mea arăta ca o stafidă. (Mă mir că încă mai am toate degetele la mâna dreaptă, și pot să scriu asta acum.)
Tu ești neîndemânatic? Dacă da, ce boacăne ai făcut până acum? :D
