Zilele astea se vorbește destul de mult despre șpagă în spitale. Toate astea din cauza unei legi care ar urma să impoziteze plicul, aflată acum la Camera Deputaților. Cu toții am avut, cel puțin o dată, o rudă prin alianță în spital, deci știm „cum merge treaba". Numai că lucrul ăsta cu legalizarea spăgii i-a scandalizat pe mulți.
Am vorbit despre realitățile sistemului medical românesc cu câțiva din următoarea generație de medici. I-am întrebat de dinozauri, plicuri, plecarea în străinătate sau guvernanți. Am vrut să aflu cum gândesc medicii tineri, ăștia din generația mea, mai ales că mai mereu vorbesc alții în numele lor.
VICE: Ar trebui sistemul medical din Romania să nu-i mai trateze deloc pe cei care nu au asigurare, cum se întâmpla înainte în America?
Anca (absolventă a Universității Titu Maiorescu): Într-o gardă de 24 de ore, într-o unitate Primiri Urgențe, ai 60 de pacienți pe zi, unde jumătate dintre ei sunt neasigurați. Nu mi se pare OK ca problema asta să fie manageriată de medici, noi ar trebui să ne facem datoria și să salvăm vieți, nu să stăm ca niște „funcționari publici" să căutam prin hârtii și programe pe calculator.
Pentru ce boli crezi că e mai bine să se trateze pacienții români în alte țări?
Nu pot înțelege lucrul ăsta, nu vreau să-l înțeleg. Dar ce pretenții să ai de la bieții pacienți români, dacă prim-ministrul le pleacă în Turcia pentru o operație de genunchi pe care și un rezident ortoped-traumatolog o poate face foarte bine, încă din anul patru de rezidențiat? România ar trebui să le asigure medicilor tot ce au nevoie ca ei să profeseze la cel mai înalt nivel. De exemplu, metode de imagistică performante, ca să nu mai așteptăm celebrul: „Vedem când deschidem ce e acolo."
VICE: S-a întâmplat vreodată să achiziționezi materiale pentru spital din banii tăi?
Iulia (Rezident, anul II, Expertiza Medicală a Capacității de Muncă): Atât eu, cât și colegii mei, am cumpărat materiale care ne ajută să ne desfășurăm activitatea la patul pacientului - mănuși de unică folosință, săpun, role de hârtie - și produse de papetărie - top-uri de hârtie, pastă corectoare, lipici. Fără ele nu am fi reușit să tipărim biletele de ieșire, scrisorile medicale și să aranjăm foile de observație.
Am înțeles că, de multe ori, rezidenții sunt obligați să predea o parte din banii primiți medicului care-i supraveghează sau șefilor de secție. Ai auzit vreodată de așa ceva?
Chiar din primele luni de rezidențiat am auzit printre colegi povești de genul. Eu, din fericire, nu m-am întâlnit cu astfel de situații. Însă, din câte povesteau, au fost momente când erau certați și amenințați dacă refuzau „atențiile", pe motiv că „se învață pacienții să nu mai dea."
Cum vor fi tratați oamenii care nu-și permit să dea acel plic, atât timp cât ceilalți pacienți dau șpagă?
Cred că orice pacient cunoaște „riscurile" și încearcă din puținul pe care îl are să dea doctorului. Unde am făcut eu stagii până acum erau pacienți care nu se fereau de rezidenți și ofereau pe față doctorului mici atenții, dar sunt convinsă că lucrurile se întâmplau și între patru ochi, feriți de martori.
De ce e medicina mai importantă decât alte profesii?
Eu cred foarte mult în profilaxia bolilor și mi-ar plăcea ca doctorii din România să se poată concentra mai mult pe meseria lor. În prezent, nu dormi nopțile că nu ai din ce să plătești rata sau că nu ai avea posibilitatea să crești un copil. Nu mai vorbesc de frustrarea pe care o trăiești când nu îți poți ajuta părinții, după ce te-au susținut o viață întreagă.
VICE: Neajunsurile financiare din sistem se resimt și în calitatea educației medicale?
Csaba (absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș): În ultimii ani, am avut senzația că parcă nu sunt destul de pregătit practic, dar bănuiesc că, la un moment dat, toți absolvenții au simțit asta. În timpul pregătirilor teoretice suntem bombardați de informații despre diferite metode de diagnostic și de tratament care în România sunt încă SF. Un simplu examen imagistic cu rezonanță magnetică trebuie programat cu săptămâni, chiar luni în avans, din cauza lipsei de aparatură.
De ce crezi că pentru medici nu sunt bani, dar pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care a primit anul trecut aproape 30 de milioane de euro, sau pentru salariile demnitarilor, cele mai mari din Europa, există fonduri?
Biserica, ca instituție, a primit mereu mai mult sprijin decât știința și sunt convins că asta nu se va schimba. În ceea ce privește salariile demnitarilor, am să comentez asupra faptului că ei, fiind la vârful „lanțului trofic," au făcut și vor face în continuare ce vor, fără repercusiuni, pentru că știu că poporul nu va face nimic împotriva lor. Liderii aleși de popor reprezintă poporul. Schimbarea de orice natură necesită efort, iar puterea de a schimba ceva a fost și va fi mereu în mâna poporului.
Ce ai schimba dacă ai lucra la Ministerul Sănătății?
Unui pacient cu politraumă nu-i de ajuns să-i tratezi numai fractura de humerus, pentru că are leziuni și în altă parte. La fel, dacă vreau să tratez „sistemul" e nevoie de o abordare mai amplă. Dacă aș fi ministrul Sănătății aș încerca să colaborez cu ministerul Finanțelor și cu cel al Învățământului, ca să încerc să rezolv problemele legate de pregătirea și salarizarea cadrelor sanitare.
VICE: E sănătatea un drept sau un serviciu? Ar trebui sistemul medical să nu-i mai trateze deloc pe cei care nu au asigurare?
Gabriela (Medic Rezident, anul IV, Medicină Internă): Este, în primul rând, un drept. Unul fundamental. Ar însemna să le refuze dreptul la viață. Însă, înainte de a intra în polemică despre tratamentul celor care nu cotizează la sistemul public de sănătate, trebuie făcută o diferență clară între ce înseamnă tratament de urgență, fără de care continuarea vieții nu ar mai fi posibilă, și tratamentul în regim ambulator. Asigurarea primului, în orice condiții, este mandatorie. Al doilea este discutabil și nesustenabil fără contribuție individuală.
Ce crezi de mărirea cu 25% și plicul legalizat?
O mărire de 25% la salariu ar însemna aducerea salariilor la zi. Atât. Plicul legalizat este cea mai mare greșeală care s-ar putea face. Trecând peste faptul că guverne la rând nu au crescut salarizarea personalului sanitar, bazându-se tocmai pe aceste plicuri, suntem puși cu toții, medici și pacienți, în fața unei jigniri absolute și absurde, desprinsă parcă dintr-un roman de Kafka: aceea de a continua să dăm și să primim plicuri.
