Sistemul judiciar din România e ciudat. Cu toții știm asta. Poate cel mai ciudat lucru e faptul că ai posibilitatea de sta mai puțin timp în închisoare dacă scrii o carte. Da, poți să furi o tonă de bani de la stat, dar dacă tastezi în prostie, un judecător îți poate reduce din sentință. Frate, ce?! Ce legătură are una cu cealaltă? După logica asta, orice scriitor din România poate fura cât vrea, că în 3 luni iese afară cu 15 cărți despre cum a reușit să facă bani ilegal. În formă de roman, desigur, dar oricum e mai interesant așa. Nu știu dacă se aplică și în cazul cărților de colorat, dar probabil că e și mai impresionant. Să desenezi e greu.
E un avantaj folosit la greu de către magnații din fotbalul românesc, care în urmă cu câțiva ani au fost reținuți pentru mai multe cazuri de corupție. De atunci, toți s-au pus pe scris. Dacă nu mai puteau controla destinul fotbalului autohton, măcar să controleze destinul protagoniștilor din cărți. Majoritatea sunt autobiografice, pentru că e mai simplu așa, dar altele sunt chiar creative. Nici eu nu știam că oameni ca Gigi Becali sau Ioan Niculae sunt adevărați maeștirii ai scrisului, așa că a trebuit să mă conving singur. Așa că m-am pus să caut și am aflat ce au scris cât timp au stat în spatele gratiilor. Și dacă merită să citești opus-urile lor:
George Copos – 5 cărți despre istorie și turism, dar nimic despre Rapid
George Copos a fost eliberat din închisoare, după ce a executat o treime din sentința lui de patru ani de închisoare cu executare. Pentru că s-a purtat bine cu hoaverii din închisoare, a muncit și a scris peste 650 de pagini. Echivalentul a cinci cărți, toate cu subiecte deosebit de interesante, ca „Tășnadul Medieval, monografie locală”, sau „Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV – XVI”. Titlurile astea sună ca niște lucrări de licență cumpărate de pe internet, dar cine sunt eu să judec asta? Sau mai mulți oameni, care deja l-au acuzat de plagiat?
Nu cred că a copiat. George Copos e evident doxă în istorie. De fapt, după ce și-a clădit un imperiu din produse de patiserie, și a condus Rapid-ul spre irelevanță în fotbal, magnatul ar putea foarte ușor să fie noul decan al Facultății de Istorie. Fiecare șef de promoție ar primi amandine gratis timp de un an. În plus, în felul acesta ar putea să rescrie istoria din manuale. Să uite toată lumea faptul că a fost condamnat de evaziune fiscală. E win-win pentru tășnădean.
Ioan Niculae – Mai tare decât Balzac
Patronul echipei Astra Giurgiu e mai tare ca Balzac. Adică așa crede avocatul lui, care evident nu a citit niciodată Balzac, și probabil nici cărțile clientului lui. Păcat, pentru că cele cinci cărți scrise de afacerist în patru luni sună ca ceva ce ar trebui să intre în colecția „Raftul tânărului muncitor”. Titluri precum „Valorificarea energetică a biomasei” sau „Bioetanolul, combustibilul viitorului” invită cititorul la o lume extreordinară și incredibil de plictisitoare, la fel ca tot ce ține de industria agricolă.
Dar ce contează? O comisie a evaluat maculatura și a zis că sunt valoroase din punct de vedere științific. Bravo, Ioane, pentru debutul literar. Mai ales că le-ai scris pe toate în primele patru luni de când ai intrat la închisoare. Adică literalmente te-ai pus să scrii cum ai intrat în celulă. Mai ai vreo doi ani rămași din sentință. Până atunci o să scoți o bibliotecă întreagă!
Gică Popescu – În sfârșit ceva despre fotbal!
Gică Popescu, cel mai iubit dintre condamnați, s-a apucat și el de scris în închisoare. A scos o carte cu cel mai lung titlu din istoria cărților publicate vreodată pe teritoriul României: „Abordări teoretice și practici metodice ale predării jocului de fotbal în centrele de copii și juniori”. Sau mai pe scurt: „Cum să-ți înveți copilul să iasă din casă și să lovească mingea cu piciorul”. Sau și mai pe scurt: „Cum să-ți înveți copilul să joace fotbal”. Sau pur și simplu: „Fotbalul pentru prunci”. În fine, ideea e că e o carte despre cum să-i înveți pe copii din ziua de azi să joace fotbal. Afară, nu pe calculator, ceea ce e foarte greu, deci miza cărții e una strașnică. A scris-o în cinci luni. Asta îi dă mai multă credibilitate în ceea ce privește originalitatea ei.
Și nu se oprește aici. Fostul căpitan al Barcelonei vrea să mai scoată și „Baciul, șef la FRF”, o carte în lucru deja de câteva luni, despre politica din spatele fotbalului. Nu se știe dacă mai apare, pentru că în curând s-ar putea să iasă el din pușcărie. Ce rost mai are să iasă și cartea?
Gigi Becali – Ortodoxie și fotbal
L-am păstrat pe Becali la final, pentru că e și ultimul om la care te-ai aștepta să scoată o carte. Surpriză! A scris chiar cinci. Trei dintre ele au apărut deja. Primele două sunt despre persoana publică Gigi Becali, intitulate „Becali și Politica” și „Becali și Steaua”. Din păcate nu sunt colecții de bancuri, și nu a apărut a treia „Becali și valiza”. Despre toate țările pe care le-a vizitat, nu la altceva mă refer.
Apropo de locurile pe care le-a vizitat, a treia carte, intitulată „Muntele Athos, patria ortodoxismului”, e cea mai specială dintre toate. Patronul Stelei vorbește în detaliu despre pelerinajele lui la Athos, când s-a simțit cel mai aproape de Dumnezeu. De-a dreptul divin. Oricum, dacă vrei ca Gigi Becali, un om care a pus oameni să bată alți oameni, să-ți dea lecții de morală, și să te ajute să te aproprii de ortodoxism, poți să o faci liniștit. Cartea a fost tipărită în 9000 de exemplare, și cred că mai găsești fix atâtea. Costă 40 de lei, dar tot e mai ieftină decât orice cu Arsenie Boca.
